Imaginea femeii tibetane

Condiţiile dificile de viaţă în munţii Himalaya au creat o cultură de realitate şi raţiune. Tibetul în această cultură — este de genul feminin, precum şi multe ale locuri sacre - munţi, lacuri, roci - poartă nume feminine. Un respect profund pentru femei în calitate de continuator al familiei, face parte de asemenea din cultura antică tibetană.

Tibetul — este pământul legendelor, misterelor şi misticismului. Munţii maiestuoşi Himalaya au format cultura tibetană şi modul de viaţă este foarte aproape de natură. Legendele tibetane fac cunoscută atitudinea generală faţă de femei. În scripturi cuvântul „femeie” — înseamnă cea mai tolerantă şi cea mai plină de compasiune.

Modul de viaţă al tibetanilor este strâns legat de religie. Ei cred, că pe pământurile lor s-a reîncarnat Buddha. Budismul învaţă că viaţa este suferinţă. Scopul adevărat al vieţii este pătrunderea spirituală şi suferinţa, prin urmare, conduce la înţelepciune. Fiecare zi din viaţă poate fi folosită ca o învăţătură spirituală. În scrierile tibetane este slăvit spiritul şi demnitatea femeilor, şi se menţionează că corpurile bărbaţilor şi femeilor, departe de perfecţiune, sunt în egală măsură potrivite pentru cultivare.

În Tibet mamele erau venerate în mod special. Ele, cu o mare înţelepciune, luau toate deciziile importante. Însă femeile înţelepte transmiteau bărbaţilor întâietatea în această sferă şi se ocupau doar de copii şi de căminul familial.

În 1950, în Tibet a fost adus comunismul de către armata naţională chineză. Au început persecuţiile locuitorilor băştinaşi. Distrugeri semnificative s-au resimţit pretutindeni: casele şi bisericile au fost transformate în lagăre de muncă, au fost distruse peste 6.000 de mănăstiri, temple şi morminte. În 1959, tibetanii şi-au pierdut ţara. Femeile tibetane şi familiile lor au fost forţate să fugă. Ei şi-au găsit refugiul în Nepal şi India. După cincizeci de ani, viitorul femeilor tibetane pe pământul lor sacru rămâne unul neclar.

Guvernul tibetan în exil a permis tuturor femeilor să participe împreună cu bărbaţii la procesul de educaţie. Un bărbat care a trecut prin procesul de studii — este doar un om educat, iar o femeie educată — reprezintă în esenţă instruirea întregii familii, a neamului şi a societăţii. Femeile tibetane îşi au propria Organizaţie Mondială a Femeilor Tibetane. Această organizaţie soluţionează problemele refugiaţilor şi luptă pentru o patrie liberă.

Căsătoriile în rândurile tibetane — sunt căsătorii tradiţionale aranjate şi au loc în interesele financiare ale familiilor. Femeile sunt căsătorite la o vârstă foarte fragedă, de doar 13 ani. Există şi nunţi bazate pe dragoste, deşi tibetanilor le este foarte greu să-şi schimbe mentalitatea. Familia şi căsătoria în Tibet constituie protecţia socială a femeilor. Femeile-refugiate îşi păstrează vechea lor cultură, urmând toate sărbătorile tradiţionale.

O filozofie profundă şi un spirit puternic le ajută pe femeile din Tibet să treacă cu fruntea ridicată prin toate încercările din viaţă. Pentru femeile credincioase, viaţa constituie un test de rezistenţă al credinţei lor, eliberarea de toate ataşamentele şi acest lucru reprezintă pentru ele libertatea adevărată. Întreaga viaţă a femeilor tibetane este existenţa pentru alţii. Ele nu concep trăirea vieţii doar pentru sine.

Se crede că în mâinile femeilor se află cheile comorilor spirituale din Tibet. Femeile tibetane constituie sursa de inspiraţie a poporului tibetan.