Ideologie, corporatism şi ranchiuni personale în revolta împotriva lui Morsi

Primele fisuri în temelia edificiului construit de Hosni Mubarak au fost făcute de un grup de judecători reformişti, conduşi de Ahmed Mekki, în 2005. Magistraţii au denunţat public frauda masivă de la alegerile prezidenţiale din acel an, inspirând protestele mişcării Kifaya. Egiptul s-a schimbat mult de atunci, ca şi poziţia lui Mekki, trecut azi în cealaltă tabără. Actual ministru de justiţie al preşedintelui Mohamed Morsi, el joacă acum rolul de mediator între justiţie şi preşedinţie. Şi alţi judecători au trecut prin schimbări majore, precum Abdel Maguid Mahmoud, procurorul general demis de Morsi săptămâna trecută şi fost om de încredere al lui Mubarak. Mahmoud este unul din personajele care conduce insurecţia magistraţilor împotriva decretului care îl situează pe preşedintele Morsi deasupra legii, notează joi ziarul El Pais.

Islamiştii îi consideră pe judecătorii rebeli 'fulul', termen rezervat fostelor elemente ale regimului care vor să confişte revoluţia. Curtea de Casaţie şi de Apel a anunţat o grevă 'nedefinită', în aşteptarea deciziei privind constituţionalitatea decretului aprobat de Morsi săptămâna trecută. Curtea se alătură astfel grevei judecătorilor de primă instanţă. Dar realitatea este mai complexă, pentru că există şi magistraţi de tendinţă laică care i se opun lui Morsi, dar sunt favorabili revoluţiei. Nici justiţia nu scapă de profunda polarizare a societăţii egiptene în jurul axei ce configurează rolul islamului în viaţa publică.

Unul din pilonii dictaturii lui Mubarak era esenţa sa corporatistă. În schimbul sufocării oricărei dezbateri politice, contractul social includea acordarea de privilegii şi o amplă autonomie birocratică principalelor instituţii ale statului. Iar pentru o subordonare cât mai bună erau plasate în cele mai înalte instanţe oameni de încredere. Militanţii islamişti erau excluşi din aceste posturi. Securitatea internă, temuta mujabarat, nu ar fi acceptat vreodată un membru al Fraţilor Musulmani. Erau însă acceptaţi cei religioşi moderaţi, cu un moral social conservator. După revoluţie mulţi dintre ei au renunţat la apatia politică pentru a simpatiza, sau chiar adera, la vreun partid islamist, precum Mahmud Khodeiri, judecător proeminent şi deputat al Frăţiei. Prin urmare, judecătorii sunt departe de a fi un grup monolitic ca ideologie.

În ultima revoltă a magistraţilor se amestecă ideologia, interesul corporatist şi ranchiuni personale. 'Judecătorii şi alte instituţii ale statului aspiră să-şi menţin autonomia', în Egiptul post-revoluţionar şi sunt reticenţi la tentativele executivului şi legislativului de a se amesteca în treburile lor, notează Nathan Brown expert în justiţie. Acest obiectiv, împărtăşit de majoritatea judecătorilor indiferent de ideologia lor, este direct ameninţat de decretul lui Morsi. Consiliul Suprem al Magistraturii, organul maxim judiciar însărcinat cu numirea judecătorilor, a jucat un rol central în conflict. În cadrul său există o mai mare pluralitate de sensibilităţi decât în alte organe asemeni Curţii Constituţionale ostilă Fraţiei. Respingerea decretului a fost clară, dar a lăsat uşa deschisă unui dialog cu preşedintele islamist, descurajându-i pe magistraţi de la grevă.

Clubul Judecătorilor, colegiul profesional majoritar, l-a criticat făţiş pe Morsi. Într-o reuniune de urgenţă, le-a cerut membrilor să intre într-o grevă nedeterminată până când şeful statului nu îşi retrage decretul. Preşedintele Clubului, Ahmed al Zend, este considerat un 'bici' împotriva islamiştilor şi un apropiat al lui Mubarak. În iulie, după ce Morsi a ordonat restabilirea Parlamentului revocând o decizie a Curţii Constituţionale, Al Zend a ameninţat că nu va supraveghea viitoarele alegeri. La celălalt capăt, se află Asociaţia magistraţilor din Egipt, de tendinţă reformistă, care a sprijinit deschis decretul lui Morsi, pe care l-au considerat necesar pentru a 'epura' justiţia de elementele corupte şi apropiate fostului regim.

La mijloc se află Mişcarea Judiciară, un grup format din judecători reformişti, care l-au acuzat pe Morsi de atingere adusă statului de drept. Curtea Constituţională a trebuit să se apere la rândul ei de criticile lui Morsi, care a acuzat-o că dezvăluie presei sentinţe înainte de a le face publice. Curtea l-a criticat pe preşedinte că lansează 'o campanie de atacuri succesive' împotriva instituţiei, subliniind într-un comunicat că refuză să fie politizată sau integrată de elemente ale fostului regim. Conştienţi de rolul lor cheie în procesul de tranziţie, Fraţii Musulmani au încercat să-i coopteze unii magistraţi proeminenţi cunoscuţi pentru militanţa lor în favoarea independenţei judiciare. Fratele lui Mekki, şi el judecător, Mahmoud Mekki, este vicepremier, iar Hossam al Geriany, este preşedintele Adunării Constituante.