Hidroelectrica, la loc comanda! Insolvenţa companiei din nou pe rolul instanţelor

În această lună, dosarul insolvenţei Hidroelectrica va ajunge din nou pe rolul Tribunalului Bucureşti, după ce Curtea de Apel Bucureşti a casat hotărârea prin care "celebrul" judecător Mircea Moldovan (arestat pentru fapte de corupţie) a admis închiderea procedurii insolvenţei. Marţi, 8 octombrie, unul din sindicii secţiei a VII-a a Tribunalului Bucureşti va rejudeca parte din opoziţiile unor băieţi deştepţi faţă de intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica urmând ca pe 22 octombrie să fie termenul în dosarul principal, cel în care se rejudecă cererea de închidere a procedurii (cu şanse mari să fie respinsă).

Toamna juridică a Hidroelectrica este deja prefigurată mediatic de ştiri care prezintă insolvenţa companiei, obiectiv strategic de interes naţional, drept un mare succes:

"Impunerea unui administrator special şi intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica (în 2012 n.r.) ca urmare a deciziei premierului Victor Ponta s-a dovedit inspirată”, scria recent o publicaţie, anunţând că Hidroelectrica a intrat pe profit şi are "perspective solide de dezvoltare" .

Este însă insolvenţa, din care compania a ieşit în 2013 pentru a reintra din nou, o poveste de succes? Având în vedere că Hidroelectrica este principalul producător de energie electrică al ţării iar securitatea energetică este o componentă majoră a securităţii naţionale, merită să acordăm un strop de atenţie acestei întrebări.

'Infamele contracte' cu Băieţii Deştepţi

Opinia publică şi parte din mass-media au salutat intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica drept o decizie temerară care a pus capăt infamelor contractelor cu băieţi deştepţi (BD). Desigur, meritele pentru această decizie, aparţin lui Victor Ponta şi lui Remus Borza, administratorul judiciar Eurosol, coleg de generaţie şi facultate cu premierul.

"Mulţumită deciziei premierului Victor Ponta de a impune un administrator special la Hidroelectrica în 2012 s-a reuşit oprirea contractelor păguboase cu băieţii deştepţi care au produs din 2010 daune de 1 miliard de euro”, titrează presa.

Reamintim că în 2001 - 2004, perioada guvernării mentorului PSD, Adrian Năstase, Hidroelectrica a încheiat 10 contracte cu aşa numiţii BD (Energy Holding, EFT AG, EFT România, EURO P.E.C., ALRO Slatina, Elsid, Elecrocarbon, Electromagnetica, Alpiq RomEnergie, Alpiq Romindustrie). Cei 10 BD cumpărau energie ieftină "în vrac" de la Hidroelectrica pe care apoi o revindeau scump ("cu amănuntul"), asumându-şi "riscul" ca, uneori, să nu o poată vinde.

Nu neagă nimeni că acele contracte (prelungite periodic prin acte adiţionale) erau păguboase pentru stat. Însă, de dragul adevărului, merită însă spus că lucrurile nu stau chiar aşa cum sunt înfăţişate de Remus Borza şi de guvernanţi. Păguboasele contracte "care ar fi pus Hidroelectrica pe butuci dacă premierul Ponta nu intervenea" erau în renegociere la începutul lui 2012. O echipă de experţi formată din specialişti ai Ministerului Economiei, specialişti Hidroeletrica şi reprezentant ai Ministerului Justiţiei negocia preţurile cu BD, cu alte cuvinte traderii care beneficiau de preţuri preferenţiale de la Hidroelectrica.

Negocierile contractelor cu BD începuseră la finele lui 2011 pentru a fi apoi suspendate. În februarie 2012, când a fost numit Ministrul al Ecomomiei, dl Lucian Bode a reluat procesul de negocieri.

"Mandatul larg de negociere a urmărit trei elemente", ne-a explicat dl Bode . "În primul rând am urmărit să renegociem aceste contracte la un preţ corect pentru Hidroelectrica, stabilind un preţ, care azi ar fi vis dacă l-ar avea. În al doilea rând, voiam să limităm cantităţile livrate, pentru că atunci demarasem procesul de liberalizare a pieţei energiei electrice, urmărind astfel să aducem cât mai multă energie de pe piaţă reglementată pe piaţa liberă. Al treilea element urmărit de echipele de negociere a fost acela de scurtare a duratei acestor contracte."

În condiţiile în care nu se ajungea la atingerea obiectivelor stabilite în mandatul de negociere, intenţionam rezilierea respectivului contract.”

Unele contracte conţin clauză pact comisoriu de grad 1, altele de grad ultim, a mai explicat Lucian Bode. Doar contractele care conţin clauza pact comisoriu de ultim grad, puteau fi reziliate unilateral. Trei contracte, reprezentând aproximativ 3 TWh, puteau fi reziliate unilateral.

În 2011 au fost reziliate 5 contracte bilaterale: Arcelor Mittal, Luxten, Salrom, DGTS Braşov şi CNH, care reprezentau aproximativ 4 terawaţi/oră.

Totodată, negociatorii reuşiseră introducerea în contractele bilaterale a clauzei de hidraulicitate scăzută (în condiţii de secetă prelungită, Hidroelectrica poate reduce unilateral, fără negociere, cantitatea de energie furnizată în aceste contracte cu 10-20%).

Bode afirmă că în urma negocierilor se ajunsese într-o etapă în care, din cei 12 TWh cât reprezentau energia pe contractele cu BD (furnizaţi în cele 10 contracte), în jur de 3 TWh puteau fi reduşi şi introduşi în piaţa liberă, nereglementată.

Şi în ceea ce priveşte preţurile, echipa de negociatori obţinuse rezultate notabile. Faimosul Energy Holding şi Alpiq-urile agreaseră o mărire de preţ de la 130 RON la 162 RON/MWh, EFET-ul o creştere la 161 RON, Electrocarbon şi ELSID refuzaseră creşteri de preţ însă contractele lor expirau în 2014 şi nu erau de neatacat.

"Ajunsesem cu negocierile la un preţ de 160-165 lei/MWh la unii (faţă de 130 lei/MWh cât aveau iniţial). Dacă ar fi furnizat energie la aceste tarife, România ar fi încasat prin Hidroelectrica aproximativ 60-70 de milioane de euro în plus faţă de negocierile iniţiale. Ce îmi pare foarte rău este că noi am pus pe masa ministrului Chiţoiu aceste negocieri, eu personal când mi-am predat mandatul.” ne-a mai declarat dl Bode.

"Erau câteva chestiuni care ardeau, la predarea mandatului (Oltchim, Cuprumin, OUG 109/2011, Hidroelectrica); una era această negociere a contractelor cu BD ajunsă la final. În mod special, cu echipa domniei sale care a venit la minister am purtat discuţii în momentul predării mandatului pe această tema – i-am explicat cum stat lucrurile şi în ce stadiu suntem. Ministru Chiţoiu avea alternativă să continue procesul de negociere, dacă bineînţeles agrea această formulă, să propună rezilierea contractele acolo unde clauzele contractuale permiteau, respectiv să încerce să obţină un preţ mai bun de la cei cu care ajunsesem la un acord, său să încheie acordul la preţul la care am ajuns noi. Hidroelectrica ar fi ajuns să câştige aproximativ 60-70 de milioane de euro în plus în fiecare an la buget, iar alţi traderii fie renunţau la contracte fie plăteau cu 30-40 de lei mai mult pe MWh decât plătesc azi. Cine ar fi crezut că se va ajunge la această scădere a consumului de energie electrică, corelată cu o creştere a producţie, ceea ce a condus la scăderea preţului pe MWh astfel încât preţurile de acum sunt cu 20-30% mai mici decât preţurile la care am ajuns noi cu negocierile? Mai exact, BD acum ar fi fost obligaţi să cumpere energie la 155/160 lei/MWh pe contractele bilaterale dacă ministru Chiţoiu încheia acel acord, ducea până la capăt acel mandat de negociere. Aceasta în condiţiile în care azi pe piaţă găsim energie cu 130-120-150 de lei pe MWh, în funcţie de ce piaţă discutăm. ”, a explicat fostul ministru al Economiei.

Insolvenţa Hidroelectrica hotărâtă de doi inşi

"Mi-am luat angajamentul că în maxim zece zile trebuie să am o renegociere a acestor contracte, urmând ca după aceste renegocieri să informăm instituţiile financiare internaţionale asupra hotărârilor pe care le-am luat", declara Daniel Chiţoiu pe 6 mai 2012, adăugând că va renegocia şi cantităţi, şi preţuri, şi termene mai mici.

Nu ştim ce s-a ales de aceste “negocieri”, cert este ca o lună şi 13 zile mai târziu, pe 15 iunie 2012, Remus Vulpescu şi Iulian Butnaru decideau trimiterea în insolvenţa a Hidroelectrica, de o manieră a cărei legalitate (şi moralitate) ridică numeroase semne de întrebare.

Paradoxal dar adevărat, Hidroelectrica a fost trimisă practic, în insolvenţă, de doi inşi. La şedinţa din 15. 06. 2012 în care s-a decis insolvenţă au luat parte doar trei persoane din cinci, câte erau în componenţa Consiliului de Administraţie: celebrul Remus Vulpescu şi Iulian Butnaru ca reprezentanţi ai statului şi Oana Truţă, reprezentantul Fondului Proprietatea.

Ceilalţi doi membri ai C.A., Andrei Todea, aflat şi în echipa de renegociere a contractelor cu BD şi Ioana Raicu au fost absenţi. Nici cenzorii, secretariatul şi reprezentanţii sindicatelor nu au au luat parte la şedinţă în care s-a luat o decizie capitala pentru soarta companiei. Conform unor surse apropiate Hidroelectrica, Todea şi Raicu nici nu ar fi fost anunţaţi despre şedinţă şi au aflat despre insolvenţă de la televizor. Deşi statutul companiei prevede că dezbaterile CA trebuie comunicate membrilor consiliului cu cel puţin 7 zile înainte de întrunirea consiliului, convocatorul pentru şedinţa în care s-a decis poarta data de 15.06.2012, exact data întrunirii C.A.

În consecinţă, Hidroelectrica a intrat în insolvenţă în urma votului a doar două persoane. Au votat pentru Remus Vulpescu şi Iulian Butnaru, în timp ce Oana Truţă s-a abţinut.

Un alt aspect extrem de controversat, legat de această şedinţă este calitatea în care a participat şi votat Remus Vulpescu. Conform Hotărârii nr 22/2012, în data de 25.05.2012, Adunarea generală ordinară a acţionarilor luase act de încetarea de drept a mandatului lui Remus Vulpescu de administrator provizoriu în Consiliul de Administraţie de la Hidroelectrica. Deşi în tribunal, când s-a "judecat" insolvenţa, Vulpescu a declarat că a fost reconfirmat în funcţie în intervalul dintre Hotărârea AGA din 25 mai şi data la care a votat pentru intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica, această hârtie, deşi cerută insistent înainte de proces, nu a apărut decât în instanţă, existând suspiciunea că a fost produsă special pentru judecători.

În rest povestea se ştie: invocând rezultatele proaste ale Hidroelectrica, datorate anului secetos care a generat reducerea cifrei de afaceri a companiei în 2011, pierderi din diferenţe de curs valutar şi deprecierea leului, precum şi reducerea fluxurilor de numerar cu 27% în acest an, administratorii au cerut formularea de către companiei a unei cerere de deschidere a procedurii insolvenţei şi numirea Euro Insol SPRL, condusă de Remus Borza ca administrator judiciar.

Reamintim însă că, în ciuda faptului că s-a încercat acreditarea ideii că Hidroelectrica este într-o situaţie foarte grea, lucrurile arată în realitate un pic diferit. Compania înregistrase profit în primele şase luni ale lui 2012, obligaţiile către bugetul de stat şi către bugetul asigurărilor sociale erau plătite la zi, idem ratele la credite etc. Mai mult,dacă negocierile cu BD s-ar fi finalizat, aşa cum a promis fostul ministru Daniel Chiţoiu, Hidroelectrica ar fi avut venituri suplimentare de 60-70 de milioane de euro anual şi ar fi putut plăti datoriile scadente.

Un alt aspect paradoxal este că cei ce au împins compania în insolvenţă au fost chiar proprietarii ei - statul, prin Ministerul Economiei şi Fondul Proprietatea. Principalii creditori ai Hidroelectrica, Administraţia Naţională a Apelor Române (160.407 221,16 lei bani de recuperat) şi Complexul Energetic, cu un debit de 41.884.383, 54 lei, acceptaseră o reeşalonare a datoriilor. În schimb, MECMA cu un debit de 28.773.061, 96 lei şi Fondul Proprietatea, cu un debit de 44.478, 623 nu doar că au refuzat reeşalonarea datoriei, ci chiar au cerut penalităţi, acestea ajungând să depăşească sumele de recuperate.

Consecinţele intrării în insolvenţă

În acest moment sunt greu de cuantificat. În termeni strict financiari, dacă BD câştiga procesele aflate pe rol, Hidroelectrica ar putea fi obligată să plătească penalităţi de sute de milioane de euro. Ori şansele ca BD să câştige nu sunt deloc de neglijat, având în vedere modul în care a fost tranşată juridic intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica.

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au constatat că judecătorul Mircea Moldovan a închis procedură la Hidroelectrica în mod intempestiv, deşi erau proceduri în curs care nu fuseseră parcurse (respectiv contestaţii la tabelul preliminar al creanţelor).

Închiderea procedurii şi descărcarea Hidroelectrica de datorii a fost considerată ilegală având în vedere că procedurile judiciare nu au fost duse până la capăt.

Conform avocatului Dumitru Dobrev, pe litera legii, BD au avut dreptate să atace sentinţa lui Moldovan. Andritz Hydro, de exemplu (prestator de servicii prin contractul de retehnologizare de la Porţile de Fier II) reclamă că deşi Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, a susţinut într-un raport către sindicul Moldovan că i-ar fi plătit creanţele, compania nu a încasat de fapt nimic şi a cerut să vadă ordinele de plată.

"Totuşi Moldovan se face că nu aude şi nu vede şi închide procedura. Aici sunt ilegalităţi pe care nici un judecător nu le-ar fi trecut cu vederea. Nu ştiu ce a sperat Borza. Probabil că a vrut să-i includă pe creditori într-o înţelegere post-insolvenţă, dar aceasta nu s-a mai concretizat, pentru că încheierea lui Moldovan era atât de şubredă încât nici nu erau necesare atâtea recursuri ca ea să fie casată. Acum dacă mă întrebaţi pe mine, eu cred că Moldovan ştie foarte bine ce spune legea şi că a făcut, practic, o nefăcută”, susţine Dobrev.

Menţionăm în context că Moldovan a fost arestat ulterior pentru abuz în serviciu şi 7 infracţiuni de luare de mită dintre care 3 în formă continuată, fără legătură cu Hidroelectrica.

Pe lângă sutele de milioane de euro pe care Hidroelectrica s-ar putea vedea obligată să le plătească (reamintim că EFT, unul din băieţii deştepţi care acceptase în timpul mandatului lui Bode creşterea preţului din contract, a acţionat deja Hidroelecrica la Curtea de Arbitraj din Berna şi cere 80 de milioane de euro despăgubiri, cu şanse reale să le câştige), insolvenţa mai are şi alte consecinţe care nu au fost cuantificate în bani, deşi acest demers ar putea fi interesant.

Efecte uriaşe

Ca urmare a intrării în insolvenţă, agenţia de rating Moody’s a revizuit în scădere, cu patru trepte, de la ‘Ba1′ la ‘B2′, ratingurile pe termen lung ale Hidroelectrica si le-a plasat sub revizuire, pentru o posibila retrogradare, iar ratingul României a scăzut cu o treaptă, ceea ce a dus la scumpirea creditării şi a generat neîncredere în mediul de afaceri.

Nu în ultimul rând, merită menţionat că în aprilie 2012, cu puţin timp înainte de spectaculoasa şi ne-necesara intrare în insolvenţă, Comisia Europeană iniţiase cinci investigaţii aprofundate distincte pentru a evalua dacă Hidroelectrica a achiziţionat sau a vândut energie electrică la tarife preferenţiale mai multor comercianţi de energie electrică, ceea ce practic echivalează cu o subvenţionare a acestora.

"Există indicii potrivit cărora statul ar fi influenţat deciziile de a încheia aceste contracte în condiţiile date“, anunţa Comisia Europeană într-un comunicat dat publicităţii pe 24 aprilie 2012.

Potrivit Expert Forum, Comisia estimează că s-au dat subvenţii ilegale de 1 miliard de euro, care vor trebui recuperate. Rezultatele investigaţiei ar putea să apăra de asemenea în toamna acestui an, cu implicaţii semnificative, ca să nu spunem dramatice, asupra activităţii Hidroelectrica, companie de importanţă strategică naţională. Şi, nu în ultimul rând, cu implicaţii asupra imaginii oficialilor acestei ţări, care tratează sectorul energetic ca pe o vacă numai bună de muls.