Gunoiul arctic s-a dublat în ultimul deceniu: studiu

Deşeuri precum pungi de plastic şi reziduuri continuă să se adune pe fundul Oceanului Arctic, această cantitate dublându-se în ultimii zece ani, conform unui nou studiu.

Melanie Bergmann, biolog marin şi expertă în mările adânci, într-un studiu publicat luni (22 octombrie 2012) în Buletinul Poluării Marine, a examinat 2.100 de fotografii ale fundului Oceanului Artic la o adâncime de aproximativ 2499 m în Strâmtoarea Fram, care este localizată între Groenlanda şi Insulele Svalbard.

Gunoiul, spune Bergmann, afectează negativ viaţa marină locală, aproximativ 70% dintre deşeurile plastice intrând “într-un fel de contact cu organismele ce locuiesc la mare adâncime.”

“De exemplu, am găsit pungi de plastic prinse în bureţi de mare, anemone de mare stabilindu-se pe bucăţi de plastic sau frânghie, cutii de carton sau bere colonizate de crini de mare”, a spus Bergmann într-un comunicat de presă.

Fotografiile folosite de Bergmann provin dintr-o cameră staţionată în apropiere de fundul mării, care face câte o fotografie la fiecare 30 de secunde. Camera este folosită în primul rând de savanţi pentru a documenta schimbările în biodiversitate, în principal cu privire la castravetele de mare, crinii de mare, bureţii de mare, peşte şi creveţi.

Bergmann a declarat că a revizuit toate fotografiile din 2002, 2004, 2007, 2008 şi 2011 pentru a face o comparaţie a gunoiului de pe fundul mării.

“Studiul a fost declanşat de un instinct. Când m-am uitat la poze am avut impresia că pungile de plastic şi alte gunoaie de pe fundul oceanului se vedeau mai frecvent în pozele din 2011 decât în cele din anii anteriori”, a susţinut Bergmann într-un comunicat.

Gunoaiele şi alţi poluanţi care ajung în Oceanul Arctic provin din surse din jurul lumii pe calea aerului şi a curenţilor oceanici, spune Pew Environment Group. Acesta spune că pe măsură ce gheaţa arctică continuă să se topească, tot mai multe nave vor folosi Pasajul Nord-Vestic şi alte rute care sunt deschis ulterior, crescând cantitatea de gunoaie şi ape menajere aruncate în ocean.

În studiul ei, Bergmann nu a fost capabilă să determine originea gunoaielor dar a ajuns la concluzia că dispariţia gheţii în marea arctică este probabil un factor. Gheaţa serveşte ca o barieră în calea gunoaielor aruncate de pe uscat în mare, şi, de asemenea, opreşte navele să treacă mai departe.

Bergmann a declarat că pozele au arătat poluarea tot mai mare ce există acolo jos. “Deşeurile pot fi văzute în aproximativ 1% din pozele anului 2002”, a notat ea, adăugând că sunt în principal de natură plastică.

“În imaginile din 2011 noi am făcut aceeaşi descoperire în aproximativ 2% dintre imagini. Cantitatea deşeurilor de pe fundul mării s-a dublat prin urmare”, a declarat ea.

Există o idee că din moment ce Oceanul Arctic este localizat într-o regiune foarte izolată a lumii cu o populaţie relativ redusă ar trebui să existe puţine gunoaie sau chiar niciun deşeu.

“Din păcate, rezultatele noastre anulează această noţiune cel puţin pentru observaţia noastră. Cantităţile observate au fost mai ridicate decât cele înregistrare într-un canion submarin nu departe de capitala industrializată a Portugaliei, Lisabona”, a declarat Bergmann.