Grecia: Originea vechii culturi minoice, dezvăluită cu ajutorul ADN-ului (BBC)
Prima civilizaţie avansată din Europa a fost una locală, nu provenită dintr-o altă parte, susţine un studiu publicat în revista Nature Communications şi preluat de BBC.
Analiza ADN-ului unor schelete de pe insula grecească Creta sugerează că minoicii au fost indigeni europeni, aruncând, astfel, o nouă lumină asupra unei dezbateri îndelungi privind provenienţa acestei culturi antice.
De-a lungul timpului, oamenii de ştiinţă au susţinut că această civilizaţie din Epoca Bronzului ar fi provenit din Africa, Anatolia sau din Orientul Mijlociu.
Conceptul civilizaţiei minoice a fost pentru prima dată dezvoltat de Sir Arthur Evans, arheologul britanic care a descoperit palatul de la Knossos, din epoca bronzului, de pe insula grecească Creta.
Evans i-a numit pe oamenii care au construit aşezările de pe insulă după legendarul rege Minos, care, potrivit tradiţiei, a ordonat construirea unui labirint pe insula Creta pentru a ţine în el creatura pe jumătate-om, pe jumătate-taur cunoscută sub numele de 'Minotaur'.
Potrivit lui Evans, cultura din Epoca Bronzului descoperită în Creta trebuia să aibă originea în altă parte. Arheologul britanic a sugerat că minoicii erau refugiaţi din Delta Nilului (Egipt), care au ajuns aici fugind de un rege din sud care ar fi cucerit regiunea în care trăiau în urmă cu aproximativ 5.000 de ani.
Dovezile în sprijinul acestei idei au inclus similitudini evidente între arta egipteană şi cea minoică, dar şi asemănări între mormintele circulare construite de locuitorii timpurii ai sudului Cretei şi cele construite de către vechii libieni.
Cu toate acestea, alţi arheologi au susţinut că originea civilizaţiei minoice trebuie căutată în Palestina, Siria sau în Anatolia.
În studiul publicat în Nature Communications, o echipă de specialişti condusă de profesorul George Stamatoyannopoulos, de la University of Washington in Seattle, SUA, a analizat ADN-ul a 37 de persoane îngropate într-o peşteră de pe platoul Lassithi din estul insulei. Majoritatea mormintelor datează de la mijlocul perioadei minoice - de acum aproximativ 3.700 ani.
Analiza cercetătorilor a fost axată pe studierea ADN-ului mitocondrial, extras din dinţii scheletelor. Acest tip de ADN este stocat în 'bateriile' celulelor şi transmis, mai mult sau mai puţin neschimbat, de la mamă la copil.
Ulterior, cercetătorii au comparat frecvenţele de linii distincte de ADN mitocondrial, cunoscute sub numele de 'haplogrupuri', de la acest eşantion de populaţie minoică cu date similare de la 135 de alte populaţii, inclusiv de la populaţii vechi din Europa şi Anatolia, dar şi de la popoare moderne.
Comparaţia pare să excludă o origine nord-africană a civilizaţiei minoice, în condiţiile în care analiza a indicat o slabă asemănare genetică cu libienii, egiptenii sau sudanezii. De asemenea, în urma analizei, minoicii sunt depărtaţi genetic şi de populaţiile din Peninsula Arabică, inclusiv de saudiţi şi yemeniţi.
ADN-ul minoicilor antici este însă cel mai apropiat de cel al populaţiilor din vestul şi nordul Europei. Populaţia a arătat anumite afinităţi genetice cu populaţiile din Epoca Bronzului din Sardinia şi Iberia şi dar şi cu cele neolitice din Scandinavia şi Franţa.
De asemenea, minoicii antici sunt similari genetic locuitorilor de azi ai platoului Lassithi - o populaţie care a atras anterior atenţia geneticienilor.
Autorii au ajuns astfel la concluzia că civilizaţia minoică a fost o civilizaţie care s-a dezvoltat local, la originea căreia se află locuitori care au ajuns pe insulă în urmă cu aproximativ 9.000 de ani, în vremurile neolitice.