Graniţele UE se vor schimba, dar spaţiul va deveni tot mai neunitar şi dezbinat
Aderarea la Uniunea Europeană echivalează pentru noii membri cu multe neplăceri. Uneori, ei sunt nevoiţi chiar să-şi reprofileze economia, în cazul în care Bruxellesul va considera că aceasta nu se încadrează structural în complexul economic al UE. Cu toate acestea, coada la aderare nu se micşorează. Prestigiul statutului de 'membru al Europei' şi banii pe degeaba din fondurile structurale ale UE atrag ultimele 'cioburi ale lagărului socialist' din sud-estul Europei şi chiar unele ţări nu tocmai europene, constată cotidianul rus Utro.
În prezent, la statutul de candidat la aderare în UE aspiră Croaţia, Islanda, Serbia, Muntenegru, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina, Albania şi Turcia. Însă, într-o perspectivă apropiată şanse reale au doar primele trei ţări: potrivit bugetului pe şapte ani al UE, convenit recent cu mare greutate, nu se intenţionează primirea în rândurile uniunii a vreunei alte ţări, în orice caz nu până în 2020.
Aceasta pentru că acceptarea de noi membri nu este un lucru deloc ieftin, iar UE nu are bani în plus, mai ales acum când 'asociaţii' se bat practic pentru fiecare eurocent (în final, respectivul buget a fost redus cu 5%, chiar dacă fondurile structurale nu au fost atinse). Albania şi celelalte ţări desprinse din fosta Iugoslavie vor adera la UE în următoarea perioadă bugetară, în timp ce aderarea Turciei este în continuare sub un mare semn de întrebare chiar şi teoretic. În ceea ce priveşte acordurile de asociere ce se pregătesc acum pentru semnare cu Ucraina, Republica Moldova şi Armenia, acestea nu conţin niciun fel de obligaţii referitor la acceptarea acestor ţări în UE.
Însă, chiar şi cu cei mai probabili candidaţi lucrurile nu stau tocmai bine, continuă Utro. În Serbia, de exemplu, creşte numărul adversarilor integrării europene: la sfârşitul anului trecut s-a înregistrat cel mai scăzut în ultimii zece ani nivel de sprijin acordat de cetăţenii sârbi ideii de integrare în UE - 41% comparativ cu 71% cât se înregistra cu trei ani înainte. Cauza acestui lucru au constituit-o problemele economice din UE, pe care sârbii le-au simţit pe propria piele, precum şi presiunile Bruxellesului în problema Kosovo. UE doreşte ca Serbia să renunţe definitiv la ideea de a-şi recăpăta 'leagănul istoric în care se află demult un prunc albanez'. Nu este exclus ca, în cazul în care Bruxellesul va pune această problemă direct, Serbia să renunţe la aderarea la UE.
Lucrurile nu sunt unele simple nici în cazul Islandei. La mijlocul lui martie Islanda, care se pusese deja de acord cu o treime dintre condiţiile pentru aderare la UE, a suspendat în mod inopinat negocierile: până în alegerile parlamentare, programate pentru aprilie. Dacă alegerile vor fi câştigate de 'eurosceptici', toate eforturile negociatorilor vor fi compromise.
Între timp, la orizont ar putea apărea candidaţi total neaşteptaţi pentru aderarea la UE, unii pe care UE nu-i va putea refuza prea uşor, consideră Utro. De exemplu, Scoţia, care în 2014 intenţionează să desfăşoare un referendum privind independenţa faţă de Marea Britanie. Însă, apariţia pe harta Europei a unui nou subiect de drept internaţional va necesita cel puţin semnarea cu acesta a tuturor documentelor necesare pentru aderarea la UE şi adoptarea de către acesta a obligaţiilor corespunzătoare. Prin urmare, scoţienii vor trebui să renunţe pentru o perioadă la 'cetăţenia europeană', iar noua lor ţară să treacă cel puţin formal procedura aderării.
Tocmai aici ar putea apărea probleme neprevăzute. Cel puţin o ţară a declarat că va bloca aderarea Scoţiei la UE: este vorba de Spania, care are propriile sale 'regiuni rebele' - Catalonia, Ţara Bascilor şi Galicia. Dacă Scoţia va fi lăsată să adere automat la UE, atunci şi aceste regiuni vor lua şi mai ferm cursul separării de Spania, în convingerea că nu vor fi lăsate în afara UE.
În acelaşi timp, unele ţări ar putea rămâne fără statutul lor de membru în UE: unele în mod benevol, altele în virtutea unor condiţii nefavorabile. Marea Britanie intenţionează să desfăşoare peste vreo trei ani un referendum pentru retragerea ţării din UE (Londra vorbeşte despre 'relaţii speciale', însă aceasta nu schimbă esenţa). Ultimele sondaje de opinie arată că pentru ieşirea din UE se pronunţă în mod stabil peste 50% dintre locuitorii Regatului Unit, în timp ce cota adversarilor convinşi ai unei astfel de retrageri se ridică în prezent la 33%.
Pe fondul crize datoriilor din ce în ce mai acute din UE şi sub impresia asprelor reţete anticriză eliberate de Eurogrup, creşte euroscepticismul în ţări din Europa de Sud. Desigur, este puţin probabil să se ajungă la ieşirea din UE a Italiei sau Spaniei, însă ce va fi cu Cipru este astăzi greu de prevăzut. Cipru ar putea fi exclus din zona euro, dar este posibil şi să se retragă benevol, inclusiv din UE. În orice caz, la ora actuală populaţia insulei are o atitudine extrem de fermă: sprijinul pentru integrarea europeană a ajuns până aproape de zero, în timp ce pentru retragerea din zona euro şi din UE s-a pronunţat inclusiv capul Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Hrisostom al II-lea.
Cu alte cuvinte, graniţele UE vor începe să se modifice. Însă, indiferent cum vor fi aceste schimbări, este puţin probabil ca ele să consolideze UE - mai degrabă, invers: UE va deveni şi mai neunitar şi dezbinat. În această situaţie, nici măcar posibila ieşire din UE a principalului 'eurosceptic', Marea Britanie, nu va fi de vreun ajutor, conchide Utro.
