Geţii şi datinile româneşti
Vergilius, marele poet latin care milita pentru întoarcerea concetăţenilor săi la virtuţile strămoşilor lor de la începuturile Romei, îi dă ca exemplu pe geţi, într-una dintre celebrele sale ”Georgice”:
(Geţii) îşi duc viaţa liniştită şi sigură în bordeie
săpate adânc în pământ, adună trunchiuri de stejar şi ulmi întregi
pe care îi rostogolesc pe vatră şi-i pun pe foc.
Locuitorii petrec la joc în lunga noapte de iarnă şi le face plăcere să prepare
din orz fermentat şi din fructe acre de sorb o băutură ce seamănă cu vinul.
Un asemenea neam de oameni neînfrânţi sălăşluieşte sub cele şapte stele.
Până acum un veac, mulţi români trăiau precum geţii de odinioară, ducându-şi viaţa în ”bordeie săpate adânc în pământ”, cum se exprima Vergilius, iar în lungile nopţi de iarnă petreceau, îndeosebi în sărbătorile de la cumpăna anilor, dar şi la nunţi, botezuri, şezători şi alte evenimente.
În ţara noastră ideală, România Mare, în acest an, la 4 ianuarie, s-ar fi ţinut târguri de vite la: Sascut – judeţul Putna; Rădăuţi; Cărpineni – judeţul Chişinău; Ismail; Reni – judeţul Ismail.
