Gesturile extreme, un efect al sărăciei

Buletinele de ştiri conţin din ce în ce mai des relatări despre gesturi extreme la care recurg oamenii, împinşi de disperare. Numărul acestor forme violente de protest a crescut îngrijorător, spun specialiştii, iar criza economică şi sărăcia sunt posibile cauze.

Potrivit ultimelor statistici, furnizate de Eurostat, în februarie 2012, România şi Bulgaria continuă să ocupe primele locuri în topul celor mai sărace ţări din Uniunea Europeană. Peste 6,6 milioane de români suferă de lipsuri materiale severe, dintr-un total de aproape 9 milioane de persoane care trăiesc în sărăcie sau riscă să ajungă în această situaţie. De asemenea, informaţiile publicate de Eurostat mai arată că un procent de 41,4% din populaţia României riscă sărăcia sau excluderea socială, reprezentând 8,89 milioane de persoane.

În aceste condiţii, am încercat să aflăm în ce măsură se poate vorbi despre o legătură între înmulţirea cazurilor de depresie şi a gesturilor limită şi actualul context economic din România.

Potrivit psihoterapeutului Monica Burcea, aceste acţiuni extreme au implicaţii psihologice profunde, ce pot genera adesea depresii acute. Gesturile limită, soldate de cele mai multe ori cu răni fizice, pot constitui urmări ale acestor episoade depresive.

”Este de fapt o modalitate disperată de a atrage atenţia asupra unei probleme pe care persoana în cauză nu o mai poate administra intern şi care pare scăpată de sub control”, a declarat Monica Burcea, pentru The Epoch Times.

Ce îi împinge pe oameni să recurgă la astfel de gesturi disperate?

Potrivit psihoterapeutului Monica Burcea, pierderea locului de muncă sau dificultatea găsirii unui loc de muncă sunt consecinţe negative directe ce rezultă din fluctuaţia economică şi pot fi percepute la nivel psihologic ca fiind o respingere severă din partea societăţii, în cazul persoanelor mai în vârstă sau o pierdere greu de recuperat, în cazul persoanelor tinere.

De asemenea, lipsa unor venituri care să asigure un minim nivel de trai generează frustrare şi degradare morală. O astfel de persoană se simte îndreptăţită să atragă atenţia asupra situaţiei sale prin gesturi extreme, fără a lua în calcul consecinţele.

”Pe fundalul crizei, securizarea aspectului financiar devine primordială şi implică o presiune psihologică mare, generată atât de rigiditatea angajatorilor, cât şi de dificultatea găsirii unui loc de muncă. Dacă acţiunile de acest gen survin în urma concedierii, de exemplu, putem vorbi şi de un sindrom general de stres psihotraumatic (SSPT)”, a precizat Monica Burcea.

Monica Burcea: Criza financiară poate genera moral scăzut, lipsa încredererii în sine, raporturi familiale tensionate, izolarea socială, imposibilitatea de a fi la curent cu problemele ce ţin de competenţa profesională. Acţiunile de acest gen sunt de fapt semnale de alarmă trase de oameni ce se simt vulnerabili şi capabili de a recurge la gesturi extreme pentru a se face auziţi

Prin urmare, potrivit psihoterapeutului Monica Burcea, într-o oarecare măsură se poate vorbi despre o legătură între cazurile de sinucidere şi alte forme de protest violente şi criza economică actuală.

”Criza financiară poate genera moral scăzut, lipsa încredererii în sine, raporturi familiale tensionate, izolarea socială, imposibilitatea de a fi la curent cu problemele ce ţin de competenţa profesională. Acţiunile de acest gen sunt de fapt semnale de alarmă trase de oameni ce se simt vulnerabili şi capabili de a recurge la gesturi extreme pentru a se face auziţi. Nu putem însă afirma că absolut toate formele de manifestare de felul acesta îşi au justificarea în actuala criză financiară”, a menţionat psihoterapeutul.

Cât priveşte modul în care putem preveni astfel de situaţii, Monica Burcea a precizat că familia şi persoanele apropiate au un rol foarte important în acest sens.

”Încă nu există un consens social cu privire la măsurile care pot fi luate pentru a evita astfel de evenimente. Un rol foarte important în gestionarea şi prevenirea evenimentelor de acest gen îl au familia şi persoanele apropiate. Este foarte importantă adoptarea unei atitudini pozitive, atât cât este posibil, întrucât a-l acuza pe cel în cauză sau a-l trage la răspundere nu sunt gesturi care să conducă către rezolvarea problemei. De folos ar putea fi şi consultarea unui psiholog care poate oferi ajutor în vederea reconfigurării, restructurării ideilor, intenţiilor şi, de ce nu, a viitoarelor acţiuni”, a declarat psihoterapeutul Monica Burcea.

Se estimează că, până în anul 2020, depresia va fi pe locul doi în lume, într-un clasament al celor mai răspândite diagnostice, după bolile cardiovasculare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă, ca terapie de primă linie, psihoterapia.

Monica Burcea este psihoterapeut de formare psihanalitică şi trainer formator, fondator al Centrului de Terapie prin Râs Mandarin.