Germania: Doctori în plagiat
Germania este ţara aşa-numiţilor 'doktoren', cu prescurtarea Dr. pe cărţile de vizită, pe cărţile de identitate, pe paşapoarte şi chiar pe cutiile lor poştale. În fiecare an obţin titlul de doctor 25.000 de germani. Căutătorii de plagiatori spun că ei nu-i vânează, ci se documentează. În 2011, s-au organizat în jurul GuttenPlag, o pagină de Internet care funcţionează ca un sistem wiki: oricine poate participa la căutare, informând. Prin această metodă au fost descoperite paginile copiate din teza de doctorat, pe care Karl-Theodor zu Guttenberg, steaua în ascensiune a Uniunii Social Creştine (CSU) bavareze din guvernul cancelarului Merkel, o terminase în 2007, notează luni ziarul El Pais.
Totul a început când un jurist a descoperit 24 de pagini plagiate în teză. Totuşi nu se cunoaşte identitatea adevăratului fondator al acestui wiki, care foloseşte pseudonimul PlagDoc. În scurt timp, multitudinea de căutători au descoperit plagieri în 94% din paginile doctoratului său. Profesorul berlinez, Gerhard Dannemann de la Universitatea Humboldt, rememorează: 'Era scandalos, totul era plagiat, folosea orice nu-i aparţinea. Totuşi, între fraze, sau între plagiat şi plagiat, se putea remarca stilul de scriere şi chiar modul de a vorbi al lui Guttenberg. 'Cel care l-a auzit vorbind în persoană, sau la televizor pe baron îşi putea da seama de această idee', spune profesorul.
Dannemann este de acord că cei mai periculoşi sunt oamenii de ştiinţă plagiatori, dar este de părere că în 'Germania aceste titluri au mai ales o relevanţă socială, care pentru ştiinţă este irelevantă sau chiar nocivă: mulţi obţin titlul de doctor în ştiinţă fără să aibă aspiraţii ştiinţifice sau academice'. Aici se plasează cei de genul lui Guttenberg, care au făcut din tezele lor o trambulină politică sau în lumea afacerilor. Lista plagiatorilor germani dovediţi este extinsă.
1. Karl-Theodor zu Guttenberg, fost ministru al apărării, membru al CSU. Şi-a pierdut titlul de doctor în drept în februarie 2011. A plagiat 94% din paginile tezei sale.
2. Veronica Sass. Cazul său din mai 2011 a dat numele mişcării VroniPlag. Vroni este diminutivul de la Veronica în dialectul bavarez. Avocata este fiica fostului premier al landului Bavariei, Edmund Stoiber (CSU). A plagiat 54% din paginile tezeisale de Drept.
3. Silvana Koch-Mehrin. Una din vedetele în ascensiune ale liberalilor (FDP), care a renunţat la toate funcţiile sale după ce şi-a pierdut titlul. Este deputată în Parlamentul European, dar a anunţat că nu va mai candida în 2014. A plagiat 34% din paginile tezei sale de doctorat.
4. Jorgo Chatzimarkakis (FDP). Un alt europarlamentar prins în fapt în 2011. Nu a demisionat.
5. Bijan Djir-Sarai (FDP). A fost dovedit în martie 2012. Este deputat în Bundestag. Nu a demisionat.
6. Annette Schavan. Democrat-creştină, ministru al educaţiei până săptămâna trecută. A plagiat 29% din teza sa de doctorat.
Au mai pierdut titlul de doctori şi următorii politicieni: Matthias Pröfrock (democrat-creştin de la CDU), Uwe Brinkmann (fost membru al SPD), Margarita Mathiopoulos (FDP) şi Siegfried Haller (SPD).
Prin urmare, lista este lungă. Mai mult decât un ornament pentru cei vanitoşi, doctoratul este un eşalon foarte util pentru a ajunge în vârful ierarhiei politice sau al afacerilor. Este şi dovada triumfului burgheziei germane, mai mult naţionalistă decât liberală, asupra elitelor aristocrate şi clericale. Istoricul Manfred Görtemaker aminteşte că irezistibila clasă socială, care a transformat Germania în putere industrială, militară şi ştiinţifică şi care a uimit lumea la începutului secolului XX, 's-a impus asupra vechii nobilimi cu titluri proprii, care au fost rodul efortului lor personal, nu al naşterii'.
Cazul lui Zu Guttenberg este ilustrativ al priorităţilor germane: baronul bavarez, căsătorit cu o contesă, era foarte popular printre alegători şi un nelipsit al tabloidelor. Dar pierderea tezei sale i-a atras confruntarea cu presa conservatoare cultă, care, în frunte cu Frankfurter Allgemeine Zeitung, nu s-a dat bătută până nu l-a făcut să-şi dea demisia. Faptul ca un milionar aristocrat ca el să îşi joace cariera politică, doar pentru capriciul de a fi numit doctor, dă o idee asupra acestei relevanţe sociale despre care amintea profesorul Dannemann.
