Generaţia europeană a "străinilor afară!": De ce votează tinerii cu extrema dreaptă

Succesul istoric al dreptei radicale în alegerile pentru Parlamentul European din 9 iunie poate că a fost un şoc, dezechilibrând două dintre cele mai importante guverne ale blocului.

În România, de exemplu, partidul AUR a obţinut 14,93% din voturi, ceea ce înseamnă şase mandate în Parlamentul European, în timp ce partidul Dianei Şoşoacă a reuşit să treacă, la limită, pragul, cu 5,03% (două mandate de eurodeputat).

Dar nu ar fi trebuit să fie o surpriză prea mare pentru oricine este atent la starea de spirit de indignare în rândul multor tineri de pe continent, care nu numai că au îmbrăţişat opinii anti-imigraţie dure, dar par mai mândri ca oricând să le transmită, relatează Politico.

Luaţi în considerare această dovadă: Un clip de 14 secunde filmat pe insula germană de vacanţă Sylt şi încărcat pe platforma de social media X cu aproximativ două săptămâni înainte de vot. În el, un grup de tineri germani îmbrăcaţi scump poate fi văzut cântând cuvintele "Ausländer Raus!" ("Străinii afară!") pe un ritm de euro-dance. La un moment dat în videoclip, unul dintre petrecăreţi este atât de încântat de melodie încât îşi face mustaţă hitleristă cu două degete, în timp ce cu cealaltă mână salută "Seig Heil".

Postarea clipului a stârnit furie în Germania, un politician cerând ca petrecăreţii să fie aduşi în faţa justiţiei pentru încălcarea legilor ţării privind discursul instigator la ură. Însă forţele prezentate în videoclip nu au putut fi oprite. La 9 iunie, când alegătorii europeni s-au prezentat la urne, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a obţinut cea mai bună performanţă de până acum, învingând Partidul Social Democrat al cancelarului Olaf Scholz şi provocând o undă de şoc politică în cea mai populată ţară europeană.

Un sentiment similar se resimte şi în Franţa, unde preşedintele Emmanuel Macron a convocat alegeri anticipate după ce a fost învins de partidul de extremă dreapta Adunarea Naţională (RN). Iar la Bruxelles, factorii de decizie politică se pregătesc pentru un Parlament European în care unul din patru deputaţi aparţine dreptei radicale.

Pe măsură ce continentul încearcă să înţeleagă ceea ce tocmai l-a lovit, rolul tinerilor alegători, precum participanţii la petrecerea din Sylt, devine un factor important. În Germania, ponderea tinerilor care au votat pentru AfD a crescut între ultimele alegeri pentru Parlamentul European şi cele din 2019 - cu 11% în rândul alegătorilor cu vârste cuprinse între 24 şi 30 de ani. În Franţa, partidul Adunarea Naţională al lui Marine Le Pen a adunat aproximativ 30% din votul tinerilor la nivel naţional - o creştere de 10 puncte faţă de 2019.

Ceea ce ridică întrebarea: de ce atât de mulţi membri ai generaţiei Z şi ai generaţiei mai tinere a Milenialilor din Europa - ai căror părinţi şi bunici au îmbrăţişat politici de stânga, marcând începutul revoluţiei sexuale din anii 1960 - îmbrăţişează antiteza idealurilor bătrânilor lor? Şi ce s-a întâmplat cu stigmatul sau ruşinea care înconjurau odată atitudinile rasiste şi xenofobe declarate, precum cele prezentate în videoclipul Sylt?

Răspunsul este un amalgam de factori care variază de la criza costului vieţii din Europa la izolarea pe care mulţi tineri au suferit-o în timpul lockdown-urilor COVID, la o reacţie întârziată în urma crizei migraţiei din 2015, când aproape două milioane de migranţi au intrat în bloc. Dar există şi factori mai intangibili, legaţi de faptul că mulţi tineri experimentează politica doar prin intermediul platformelor de socializare precum X şi TikTok, unde conţinutul de extremă dreapta care glorifică teoria "Marii Înlocuiri" şi care leagă imigraţia de violenţă circulă necontrolat.

De ce tinerii alegători au virat la dreapta

Mathieu Gallard, director de cercetare la firma de sondaje Ipsos, afirmă că partidele de stânga - şi anume partidul de extremă stânga France Unbowed - rămân forţa politică dominantă în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani din Franţa. Dar a recunoscut că sprijinul pentru partidul Adunarea Naţională a crescut vertiginos pentru aceeaşi categorie de vârstă în ultimii cinci ani. "Există o parte a tinerilor care sunt ostili imigraţiei şi care votează în funcţie de aceste probleme", a spus el.

Faptul că preşedintele partidului Adunarea Naţională (RN) este acum Jordan Bardella, un tânăr de 28 de ani care vorbeşte frumos şi se simte ca acasă pe TikTok, ajută la explicarea creşterii sprijinului tinerilor. Într-un videoclip postat pe platformă cu o săptămână înainte de alegerile pentru Parlamentul European, Bardella face apel în primul rând la tinerii alegători, îndemnându-i să îşi mobilizeze "părinţii", "prietenii şi cei dragi" pentru a participa "în număr mare" la un miting preelectoral. Într-un alt videoclip postat înainte de a urca pe scenă pentru un miting politic, Bardella mărturiseşte că a decis să poarte blugi pentru că "nu s-a deranjat să îşi calce" costumul - un moment evident de "sunt exact ca tine" care pare să rezoneze cu comentatorii.

Tinereţea şi perspicacitatea lui Bardella în social media nu sunt singurii factori ai succesului său, a spus Gallard: "Tinereţea sa, prezenţa sa pe social media, lărgesc oarecum electoratul ... dar nu este factorul principal. Principalii factori sunt nepopularitatea executivului [condus de Macron] şi importanţa imigraţiei în campanie". Într-adevăr, personalităţile de frunte ale extremei drepte din Olanda, Germania, Italia şi Austria nu sunt chiar nişte pui de primăvară, dar şi acestea fac apel la tinerii alegători cu o formulă similară de doomerism anti-UE, anti-imigranţi şi anti-elite, care îi descrie pe liderii ţărilor lor ca fiind corupţi şi detaşaţi.

Un alt factor des citat: COVID şi lockdown-urile care au izolat tinerii într-un moment în care mulţi urmau să înceapă universitatea.

Ordinele pentru lockdown-uri care au fost date de liderii din întreaga Europa în decurs de câteva săptămâni în 2020 au contribuit la consolidarea ideii că elitele politice sunt autoritare şi izolate de efectele politicilor lor. Astfel de nemulţumiri sunt adânc înrădăcinate în rândul alegătorilor de dreapta din multe ţări europene.

Apoi, există subiectul cântecului filmat în Sylt. La aproape un deceniu după ce blocul comunitar şi-a deschis porţile pentru un număr record de refugiaţi care fugeau de războiul din Siria, migraţia fără documente către continent a scăzut brusc, chiar dacă migraţia legală rămâne ridicată.

Cu toate acestea, imigraţia rămâne de departe problema numărul unu pentru alegătorii de dreapta, amestecată cu teama de o "Mare înlocuire" a europenilor albi cu imigranţi cu pielea închisă la culoare, în principal musulmani, din afara blocului - un termen inventat de intelectualul francez Renaud Camus.

Valul extremei drepte este aici pentru a rămâne

În multe privinţe, creşterea susţinerii extremei drepte de către tineri este deconectată de realitate. După ce a atins un maxim de peste 10 % în octombrie 2022, rata inflaţiei în Europa a revenit acum la 2 %. Acelaşi lucru este valabil şi pentru şomaj, care, la 6 % în medie în UE conform Eurostat, este cu mult sub rata medie a şomajului de 12,2 % atinsă în 2013.

Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte economia, migraţia şi efectele pandemiei, Europa a trecut deja prin cea mai rea parte a furtunii. Dar efectele persistente ale acestor convulsii modelează politica de astăzi şi poate pentru mulţi ani de acum înainte.

Provocarea cu care se confruntă astăzi elitele europene este evaluarea consecinţelor virajului spre dreapta al blocului, condus de tineri. În Franţa, generaţia Bardella se va întoarce la urne pentru a vota un nou parlament naţional în cadrul alegerilor în două tururi din 30 iunie şi 7 iulie. Alegerile anticipate, convocate de Macron, vor arăta dacă performanţa şocantă a Adunării Naţionale din 9 iunie a fost o explozie a votului de protest sau o schimbare seismică în politica ţării, care va consolida partidul de extremă dreapta ca forţă politică principală.

În timp ce firmele care fac sondaje de opinie spun că este puţin probabil ca alegătorii să îl instaleze pe Bardella în funcţia de cel mai tânăr prim-ministru din istoria ţării, partidul Adunarea Naţională ar putea foarte bine să îşi mărească numărul de locuri în Parlament, pregătind terenul pentru o nouă încercare a lui Le Pen sau a lui Bardella de a câştiga preşedinţia în 2027.

Înainte de vot, prestaţia extremei drepte zguduie deja peisajul politic al ţării. Eric Ciotti, liderul partidului francez "Republicanii", a încălcat un tabu de lungă durată anunţând că va căuta alianţe locale cu Adunarea Naţională - doar pentru a fi denunţat de mai mulţi dintre greii partidului său.

În Germania, performanţele lamentabile ale celor trei partide din coaliţia de guvernare a lui Olaf Scholz nu au declanşat alegeri anticipate, dar este posibil să fi semnat condamnarea la moarte a guvernului.

Deşi cancelarul a exclus convocarea de alegeri, el ar putea totuşi să se confrunte cu un vot de încredere care ar putea duce la înlocuirea sa, eventual fără alegeri.

Dacă Scholz pleacă, cel mai probabil următorul lider al ţării ar fi Friedrich Merz, un membru conservator al Uniunii Creştin-Democrate, al cărui partid a obţinut cele mai multe voturi în alegerile din 9 iunie.

Oricare ar fi răsturnările de situaţie din următoarele săptămâni şi luni, tinerii alegători de extremă dreapta vor modela politica europeană pentru anii, dacă nu deceniile, care vor urma.