Fukushima, destinul tragic al japonezilor evacuaţi
La un de la evacuarea din 'zona interzisă', pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei nucleare de la Fukushima, cele 80.000 de persoane forţate să părăsească regiunea încearcă să supravieţuiască în marile aglomeraţii unde au fost mutate, relatează săptămânalul Le Point într-un reportaj publicat în ediţia de joi.
Kimio Matzusaki, un fermier de 74 de ani, îşi omoară timpul în micul apartament de două camere care i-a fost închiriat de primăria din Tokyo, confecţionând diverse obiecte din lemn de bambus, ca de exemplu 'mâna' de scărpinat pe spate, linguriţe, ca să mai uite de ferma abandonată de lângă centrala Fukushima-Daiichi. 'Mă plictisesc, aici murim încetul cu încetul', spune Kimio, care locuieşte împreună cu soţia sa, Yoko, la Musashino, un oraş rezidenţial situat la una din periferiile capitalei.
Ştie că nu se va mai întoarce niciodată la ferma lui din Namie, situată la 8 kilometri de centrală, de unde a fost evacuat urgent şi fără explicaţii la 18 martie anul trecut. 'Visez că mă voi întoarce acolo, dar soţul meu îmi spune să nu mă mai gândesc', spune Yoko încălzindu-şi mâinile în jurul unei ceşti de ceai verde în salonul comun în care mai sunt şi alţi 'refugiaţi'.
La Musashino, sunt 140 de evacuaţi. Persoanele evacuate din 'zona interzisă' au fost dispersate în marile aglomeraţii urbane ale arhipelagului. În luna august, guvernul a trebuit să recunoască că locuitorii nu se vor putea întoarce în zona contaminată timp de mai multe decenii, poate chiar secole. Adică niciodată pentru majoritatea acestor agricultori care sunt la o vârstă avansată.
La un an de la catastrofă, cei mai tineri au plecat în căutarea unui loc de muncă, dar cei mai în vârstă rămân blocaţi în periferiile unde au fost cazaţi, fără nicio perspectivă, visând cu nostalgie la viaţa pe care au dus-o la ţară, ca de exemplu în regiunea Tohoku, lovită în plin de tsunami. 'Este greu de trăit aici, nu avem nimic de făcut. Unii nici măcar nu ies din cameră', spune Hideo Shimazaki, un pensionar din Tamura, un alt oraş martir.
Pe măsură ce dispare speranţa că se vor reîntoarce într-o zi în satele lor, viitorul este sumbru pentru aceşti oameni. Pentru majoritatea celor evacuaţi, această situaţie provizorie riscă să se eternizeze din motive economice, deoarece compensaţiile acordate de Tepco, operatorul centralei de la Fukushima, şi de guvern sunt insuficiente pentru a o lua de la început într-una din cele mai scumpe ţări din lume. Kimio şi cei şapte membri ai familiei sale care locuiau sub acelaşi acoperiş au primit în total doar 200.000 de euro despăgubiri pentru bunurile lor şi pierderea fermei, ceea ce este o sumă foarte mică.
'Dacă vrem mai mult, trebuie să ne luăm un avocat. Tepco ne cere documente justificative pentru fiecare bun, or noi am pierdut tot din cauza lor', spune cu amărăciune Yasu Koji, o bătrână de 80 de ani al cărei sat a fost în întregime puternic iradiat şi nu va mai fi niciodată locuibil. Până anul viitor, toate persoanele evacuate sunt scutite de plata chiriei, ele îşi plătesc doar curentul electric consumat. După aceea, vor trebui să plătească chiria şi să se instaleze definitiv în acest orăşel de la marginea capitalei, departe de orezăriile din satele natale, având drept unică ocupaţie confecţionarea de mici obiecte din lemn de bambus.
