Fugind în Rusia, Assad devine noua piesă în colecţia de dictatori a lui Putin. Cât îl va costa exilul pe fostul lider sirian

După ce dictatorul sirian a fugit din Damasc spre Moscova, în weekend-ul trecut, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a întrebat: „Curajosul Assad a fugit la Putin. Unde va fugi Putin?”, potrivit The Spectator.

Assad a primit azil în capitala Rusiei din „motive umanitare”, pe care le-a refuzat atât de mult timp supuşilor săi. Dar ce fel de viaţă îi oferă Putin?

La prima vedere, răspunsul este unul destul de opulent, chiar dacă, în practică, aceasta înseamnă să devină parte a uneia dintre cele mai rarisime grădini zoologice dintre toate: colecţia de foşti dictatori a lui Putin.

La vest de Moscova, puţin mai departe de şoseaua de centură MKAD a oraşului, de-a lungul autostrăzii A-106 Rubliovo-Uspenskoe Shosse, se află satul Barvikha. De pe şoseaua principală, nu iese prea mult în evidenţă, dar de îndată ce te îndrepţi spre străzile secundare, observi vile opulente - conace mai degrabă decât căsuţe de vară - în spatele zidurilor înalte şi a porţilor metalice ornamentate, dar foarte funcţionale.

În perioada sovietică, aceasta era una dintre aşezările selecte de case atribuite membrilor de seamă ai partidului şi membrilor selecţi ai elitei culturale loiale. Acum a devenit o casă pentru noii bogaţi şi pentru o selecţie de dictatori destituiţi şi familiile lor.

În primul rând, există familia preşedintelui sârb destituit şi criminal de război Slobodan Miloşevici. Există nu mai puţin de trei foşti preşedinţi: Askar Akayev din Kârgâzstan (răsturnat de „Revoluţia lalelelor” din 2005), Aslan Abashidze din Republica Autonomă Ajarian din Georgia (condamnat în contumacie pentru terorism şi crimă în ţara sa natală) şi fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici (care a fugit în urma „Revoluţiei Demnităţii” din 2014). Bashar şi Asma al-Assad sunt presupuşi a fi ultmii adăugaţi la colecţie.

Aceasta este cuşca aurită de cel mai prost gust dintre toate. Proprietăţile sunt masive (se pare că Ianukovici îşi împarte timpul între un conac de 52 de milioane de dolari din Barvikha şi o locuinţă din regiunea Rostov, la sud). Satul oferă restaurante de lux şi puncte de vânzare cu amănuntul pe măsură, de la centrul comercial Drim Khaus („Casa visurilor”) la Barvikha Luxury Village, unde puteţi cumpăra un Ferrari.

Cu toate acestea, Assad va trebui să plătească pentru asta.

Desigur, nu există dictator care să se respecte şi să nu fi pus deoparte fonduri pentru orice eventualitate. Departamentul de Stat al SUA a estimat averea privată a soţilor Assad la 2 miliarde de dolari, secretă în întreaga lume în conturi offshore şi în societăţi fantomă, deşi nu este clar cât de mult din aceasta mai pot accesa. Aceştia vor trebui să plătească pentru proprietăţi şi pentru celelalte accesorii ale vieţii de exilat bogat, nu în ultimul rând pentru gărzile private de securitate şi pentru servitorii discreţi. Un număr destul de mare dintre aceştia din urmă vor fi probabil agenţi ai Serviciului Federal de Securitate (FSB).

Un alt mod în care cei nou exilaţi vor plăti pentru azilul lor este acela de a deveni protejaţi şi pioni ai Kremlinului. Bashar al-Assad este criticat atât pe reţelele de socializare ruseşti, cât şi pe canalele oficiale, ca şi cum ar fi provocat singur prăbuşirea regimului său. Argumentul lor este că acesta nu a profitat de oportunitatea oferită de intervenţia rusă din 2015 pentru a ajunge la un acord de pace cu cel puţin o parte dintre rebeli sau pentru a-şi consolida armata. Într-o oarecare măsură, Assad este un ţap ispăşitor la îndemână, dar, pentru a fi corecţi, acest lucru nu este departe de adevăr: atât Moscova, cât şi Teheranul au devenit din ce în ce mai exasperate de complacerea sa înainte de recenta schimbare de situaţie.

Cu toate acestea, Assad va trebui să înghită şi să suporte dacă doreşte să-şi păstreze libertatea. Deşi există puţine şanse ca el - sau fiul său Hafez, în vârstă de 23 de ani, care a fost pregătit să devină prinţ moştenitor - să se întoarcă vreodată în Siria, el rămâne o potenţială monedă de schimb. Este puţin probabil ca Putin să îl predea sirienilor, darămite unui tribunal pentru crime de război. În multe privinţe, acordarea azilului a fost ultima contingenţă din contractul social al Moscovei cu dictatorii săi-clienţi: dacă orice altceva eşuează, veţi avea un adăpost aici.

În schimb, familia Assad trebuie să facă acum ceea ce este convenabil pentru Kremlin. Pentru moment, sarcina lor este probabil să păstreze tăcerea şi să nu reamintească lumii că Moscova a sprijinit un lider care a comis păcatul cardinal de a fi atât dictatorial cu cruzime, cât şi fără succes.

Dacă, în viitor, Kremlinul doreşte ca Assad să recite anumite puncte de discuţie, atunci ar fi bine să îşi înveţe replicile şi să îşi arate faţa în public.

Cuplul Assad are toată securitatea şi tot luxul pe care şi le poate permite - şi pe care Kremlinul este dispus să le ofere. Cu toate acestea, pe măsură ce apar tot mai multe dovezi ale crimelor oribile care au avut loc în pivniţele însângerate ale închisorii Sednaya, iar imaginile cu maşinile de lux ale soţilor Assad contrastează cu mizeria în care au fost forţaţi să trăiască atât de mulţi sirieni, este puţin probabil ca cineva să simtă milă pentru ei - şi nici nu ar trebui.