Financial Times: Transnistria nu trebuie pierdută din vedere

Neil Buckley, editorialist la Financial Times avertizează asupra noului conflict pe care Rusia încearcă să-l deschidă.

Luni, Dmitri Trenin, unul dintre cei mai cunoscuţi analişti ai Rusiei pentru politică externă, a scris pe Twitter: “Există temeri tot mai mari la Moscova că Ucraina şi Republica Moldova vor încerca să preseze Transnistria, provocând un conflict cu Rusia”. Marţi, un editorialist al ziarului pro-Kremlin Izvestia a raportat că Rusia “înfruntă în mod serios perspectiva unei repetări a situaţiei [din 2008]” – când a pornit la război împotriva Georgiei - “dar de această dată va fi vorba de Transnistria.”

Motivul declanşării tensiunilor a fost un vot desfăşurat în 21 mai 2015 în Parlamentul ucrainean pentru suspendarea cooperării militare cu Rusia, care a inclus un acord semnat în 1995 ce îi oferea armatei ruse dreptul de tranzitare a teritoriului ucrainean în drum spre Transnistria – învecinată cu regiunea ucraineană Odessa.

“Trupe ruseşti de menţinere a păcii” au fost desfăşurate în Transnistria de la scurtul său război pentru independenţa de Republica Moldova în 1992 şi, în acelaşi timp, Rusia dispune acolo de o bază cu aproximativ 1.350 de soldaţi şi arme grele. Pierzându-şi accesul prin Ucraina, acest lucru înseamnă că Rusia trebuie să îşi reaprovizioneze baza pe cale aeriană prin Chişinău şi deasupra teritoriului Republicii Moldova.

Dar Moscova se plânge că Republica Moldova a reţinut şi deportat recent câţiva soldaţi ruşi. În plus, Trenin a declarat pentru Financial Times că Ucraina a trimis sisteme de apărare antiaeriană S-300 în apropierea graniţei sale.

Oficialii ruşi şi transnistreni susţin că Ucraina şi Republica Moldova impun o blocadă economică asupra Transnistriei. Reprezentanţii a 66 de organizaţii publice din Transnistria au cerut recent preşedintelui rus Vladimir Putin să îi protejeze în caz de urgenţă. Iar luni, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a asigurat conducerea transnistreană că “Rusia va fi mereu acolo” pentru a asigura securitatea regională.

Un oficial senior al Ministerului ucrainean de Externe insistă că nu există nicio blocadă în Transnistria, ci doar o “decizie politică de a suspenda cooperarea tehnico-militară cu Rusia datorită agresiunii acesteia împotriva Ucrainei. Este o chestiune de principiu pentru noi.”

Oficialul a adăugat că depinde de Moscova să se asigure, în discuţiile sale cu oficialii din Chişinău, că soldaţii ruşi vor avea accesul dorit. În plus, el a declarat că orice sugestie că Ucraina ar încerca să doboare avioanele ruseşti care reaprovizionează baza rusă din Transnistria este “absurdă”.

Au mai fost declanşate alarme false în privinţa Transnistriei înainte de izbucnirea crizei din Ucraina. Liderii transnistreni au făcut apel la Moscova pentru a se alătura Federaţiei Rusiei la câteva zile după ce aceasta a anexat peninsula ucraineană Crimeea; dar cererea transnistrenilor nu s-a materializat. Aproximativ o treime din cei 500.000 de locuitori ai regiunii sunt ruşi şi aproape o treime sunt ucraineni. Aproximativ 97% dintre cetăţenii regiunii au votat în cadrul unui referendum în 2006 pentru a se alătura Rusiei, un referendum pe care Moscova totuşi nu l-a recunoscut.

Dar oficialii ruşi şi transnistreni consideră că situaţia este diferită de această dată. “Ministrul transnistrean de Externe” Nina Ştanski a declarat luni că Ucraina şi-a plasat trupe de-a lungul graniţei – un lucru negat de Kiev. În acelaşi timp, numirea surprinzătoare de către preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a fostului lider georgian Mihail Saakaşvili în funcţia de guvernator al regiunii Odessa nu a făcut decât să amplifice un element al acestei psiho-drame.

Cel puţin două ziare ruseşti au speculat marţi că sarcina lui Saakaşvili va fi aceea de a menţine “blocada” asupra vecinei Transnistria şi chiar să acţioneze ca un “agent provocator” pentru a începe un nou război. Editorialistul de la Izvestia a sugerat că “soarta tuturor acestor probleme care există în Rusia şi în Occident este decisă în prezent de triunghiul Kiev-Doneţk-Odessa”.

De fapt, Saakaşvili s-a lăsat ademenit într-o capcană după câteva săptămâni de provocări în Osetia de Sud, lansând un asalt neindicat asupra regiunii separatiste georgiene, ceea a oferit pretextul pentru invazia rusă din 2008. Evocarea de către presa rusă a rolului lui Saakaşvili în acea criză ar putea fi doar o altă metodă prin care Moscova îşi manifestă nemulţumirea pentru numirea sa ca şi guvernator al Odessei, se arată în articolul Financial Times.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.