Finalul legii celor fără de lege
Se spune că un standard e greu de atins dar şi mai greu este să îl menţii. Ce poate determina un om să renunţe la standardul său de existenţă? Ce îl poate face să renunţe la propriile repere morale pentru a le accepta pe ale celor care vor să îi controleze mintea? Nepăsarea şi ignoranţa, necunoaşterea realităţii. Asemenea canarului obişnuit în colivia sa, nici noi nu îndrăznim să depăşim graniţele spaţiului cunoscut pentru a ne asuma libertatea, pentru că nu am şti ce să facem cu ea.
E necesară tărie de caracter pentru "a fi tu însuţi". Mi-a trebuit mult timp să înţeleg semnificaţia acestei expresii. A fost nevoie de eşecuri repetate pentru a-mi depăşi slăbiciunile şi a-mi regăsi tăria interioară de a renunţa la compromis. Pentru că un compromis odată făcut, acesta va atrage după sine şi altele. Cu fiecare acceptare, ne afundăm într-un labirint din care nu mai putem ieşi pentru a ajunge la adevăr. Nemaiştiind să discernem, credem că e real ceea ce de fapt e o iluzie, luăm ca bun ceea ce este rău sau ridicăm macabrul la rang de artă, ca in cazul "exponatelor" umane de la muzeul Antipa, corpuri maltratate si chinuite, ajunse ţinta glumelor, indiferenţei sau batjocorii multor semeni de-ai nostri.
Legea societăţii este încălcată deoarece nu respectăm legea din interiorul nostru, legea inimii, permiţând ca virtutea, lucrurile cu adevărat preţioase, să fie acoperite de egoism, suspiciune, ură. Dar ne-am pus întrebarea, cu ce preţ? Nu cumva cu cel al alienării, al decăderii noastre ca fiinţe umane, ceea ce va determina şi declinul societăţii în care trăim?
Primul pas în evoluţia societăţii ar fi să înţelegem că, "fiecare fir de păr ne este numărat", că există o justiţie imanentă, şi, mai devreme sau mai târziu vom suporta toate consecinţele comportamentului nostru. E necesară o educaţie care să pună accent pe cunoaşterea de sine, astfel încât să ştim cine suntem cu adevărat şi să dorim să ne întoarcem la sinele nostru adevărat. Numai atunci vom face alegeri conştiente, eliberate de constrângerea de a mai abdica de la calitatea de fiinţe umane. Nu ne vom mai lăsa manipulaţi, nu vom mai alege persoane fără de lege care să ne guverneze şi să ne reprezinte interesele.
