Febră, foamete şi tăcere. Ce au trăit nord-coreenii în pandemie în timp ce autorităţile ascundeau existenţa COVID [Raport]

Pentru prima dată de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, cercetătorii susţin că au reuşit să străpungă blocada informaţională strictă impusă de regimul nord-coreean, dezvăluind modul în care cetăţenii obişnuiţi au îndurat criza sanitară, potrivit CNN.

Deşi Phenianul a insistat, de peste doi ani, că niciun caz de COVID-19 nu a pătruns pe teritoriul său ermetic, un nou raport oferă o imagine sumbră a unui val letal de boli, în mare parte netratate, care a cuprins ţara, dar despre care s-a vorbit foarte puţin.

Raportul, întocmit de Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS) din Washington, în parteneriat cu Institutul George W. Bush, se bazează pe 100 de interviuri realizate în secret în Coreea de Nord, între septembrie şi decembrie 2023. Documentul de 26 de pagini detaliază mărturii despre decese provocate de medicamente contrafăcute sau auto-prescrise, dar şi despre negarea oficială care a generat o cultură generalizată a minciunii.

„Medicii minţeau pacienţii. Liderii satelor minţeau partidul. Iar guvernul minţea pe toată lumea”, a declarat dr. Victor Cha, fost consilier la Casa Albă şi preşedinte al CSIS pentru Coreea, unul dintre autorii principali ai raportului.

Informaţiile au fost colectate prin metoda „eşantionării de tip bulgăre de zăpadă”, folosită frecvent în studiile asupra populaţiilor greu accesibile. Cercetătorii au pornit de la câţiva participanţi de încredere, care au recomandat apoi alte persoane din reţeaua lor. Astfel, mărturiile acoperă toate cele nouă provincii ale ţării, precum şi capitala Phenian.

Această metodă, deşi lipsită de rigurozitatea sondajelor convenţionale, este deseori singura cale de a obţine informaţii directe din regimuri totalitare precum cel nord-coreean. Potrivit lui Cha, rezultatele sunt dovada „eşecului total al guvernului de a proteja populaţia în timpul pandemiei”.

„Toată lumea a minţit pe toată lumea în timpul pandemiei. Din cauza unei politici guvernamentale care pretindea că nu există COVID în ţară, deşi autorităţile ştiau contrariul”, a adăugat el.

Cha afirmă că politica de negare nu viza doar inducerea în eroare a comunităţii internaţionale, ci şi impunerea tăcerii asupra celor peste 26 de milioane de locuitori ai ţării.

La începutul anului 2020, Coreea de Nord şi-a închis complet graniţele, iar mass-media de stat susţinea că virusul a fost ţinut în afara ţării. Însă, doi ani mai târziu, imaginile de la o paradă militară din Phenian, cu mii de oameni fără mască, au fost urmate de rapoarte despre o misterioasă „epidemie de febră”. În mai 2022, Phenianul a recunoscut oficial primul caz de COVID-19, iar în august a declarat în mod triumfalist „victoria” asupra virusului, raportând doar 74 de decese din aproape 5 milioane de cazuri de „febră”.

Totuşi, raportul CSIS arată că virusul circula pe scară largă în Coreea de Nord încă din 2020. 92% dintre respondenţi au afirmat că ei sau persoane apropiate au fost infectaţi, majoritatea indicând anii 2020 şi 2021 ca perioade de vârf ale epidemiei.

„Febra era peste tot şi mulţi oameni mureau în câteva zile”, a povestit un participant.

Un soldat a relatat că, într-un batalion de comunicaţii, peste jumătate dintre cei 400 de membri s-au îmbolnăvit până la sfârşitul lui 2021.

În spitale, şcoli, fabrici şi închisori, respondenţii au descris oameni care leşinau sau absentau de la muncă din cauza simptomelor. Sistemul medical, deja izolat şi subfinanţat, a fost depăşit de amploarea crizei, agravată de refuzul iniţial al guvernului de a accepta vaccinuri din străinătate.

Diagnosticarea se făcea aproape exclusiv pe baza simptomelor: febră, tuse, dificultăţi de respiraţie. Unele simptome erau considerate tabu. O femeie şi-a amintit că medicul i-a spus că, dacă va recunoaşte că are simptome de COVID-19, „va fi luată”. Alta a declarat simplu: „Mi-au spus că este o răceală, dar eu ştiam că este COVID”.

În lipsa îngrijirii medicale oficiale, oamenii au apelat la remedii populare: clătiri cu apă sărată, coliere din usturoi sau injecţii cu opiu. Un copil a murit după ce a primit o doză greşită de medicamente pentru adulţi. Alţi respondenţi au menţionat cazuri de supradoze cu medicamente chinezeşti contrafăcute. În total, 1 din 5 persoane a raportat decese cauzate de medicamente periculoase sau utilizate incorect.

Echipamentele de protecţie erau aproape inexistente: doar 8% dintre respondenţi au primit măşti de la stat. Mulţi şi le-au confecţionat singuri, le-au refolosit sau le-au cumpărat la suprapreţ de pe piaţa neagră.

Piaţa neagră – sursă vitală de supravieţuire în timpul foametei din anii ’90 – a fost închisă în pandemie, oficial pentru a limita răspândirea virusului. Cha susţine, însă, că măsura a avut şi scopul de a restricţiona circulaţia informaţiilor.

„Nu li s-a permis oamenilor să găsească mecanisme de adaptare. I-au închis, i-au izolat, dar nu le-au oferit nimic”, a spus el.

Criza a depăşit limitele sanitare: 81% dintre respondenţi au declarat că au suferit de foame. Oamenii au relatat că au îndurat carantina fără raţii alimentare, fără medicamente şi fără posibilitatea de a cere ajutor. Sistemul de raţionalizare, deja ineficient, s-a prăbuşit complet.

„Dacă nu aveai alimente de urgenţă acasă, era foarte greu”, a spus un soldat.

87% dintre cei chestionaţi nu au avut acces la teste COVID. Mai puţin de 20% au primit un vaccin, majoritatea după recunoaşterea oficială a epidemiei în 2022. Soldaţii au raportat trei doze în cadrul unei campanii tardive, iar civilii au descris vaccinări în masă, la muncă sau în şcoli, cu mare întârziere faţă de restul lumii.

Raportarea bolilor devenise riscantă: clinicile şi centrele de supraveghere locale erau obligate să trimită date autorităţilor centrale, dar doar 41% dintre respondenţi au spus că au primit vreodată informaţii privind aceste rapoarte.

„Mi-am dat seama că decesele şi bolile grave nu erau raportate, pentru că li se spusese să nu le numească COVID”, a relatat un participant.

Această „dublă minciună”, cum o numeşte Cha – guvernul minţind poporul, iar oamenii minţindu-se între ei – a fost un mecanism de supravieţuire într-un sistem represiv.

Frustrarea faţă de răspunsul regimului şi de propagandă sa a fost puternic exprimată. „Ţara noastră poate construi arme nucleare, dar nu ne poate da vaccinuri”, a spus un participant.

Una dintre cele mai marcante concluzii ale raportului este că 83% dintre respondenţi au declarat că experienţele lor nu corespund cu ceea ce li s-a spus de către autorităţi sau liderul suprem, Kim Jong-un. Peste jumătate dintre aceştia au declarat că nu cred în comunicările oficiale despre COVID-19.

„Când l-am văzut pe Liderul Suprem proclamându-şi dragostea pentru popor, în timp ce atâţia mureau fără medicamente, m-am gândit la toţi cei care nu au supravieţuit”, a spus un participant.