Faraonizare şi control arab - Egiptul se află în pragul ruinei economice şi al haosului social
În toamna anului trecut, preşedintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi a ţinut un discurs în Noua Capitală Administrativă din Cairo despre proiectul de 300 de miliarde de dolari care, se presupune, îi va defini în cele din urmă preşedinţia, potrivit Middle East Eye.
El a spus că foametea este un preţ mic de plătit pentru progres: "Dacă progresul, prosperitatea şi dezvoltarea vin cu preţul foametei şi al privaţiunilor, egipteni, nu vă feriţi de progres! Nu îndrăzniţi să spuneţi: "Este mai bine să mănânci".
Conform analiştilor de la Middle Eye Monitor, tocmai această viziune îngrozitoare a foametei şi a privaţiunilor este ceea ce aşteaptă milioane de egipteni în următorii ani.
La aproape zece ani după ce a ajuns la preşedinţie, Sisi a împins economia în pragul colapsului. Simptomele sunt peste tot. O criză severă a datoriilor sugrumă bugetul de stat, economia este puternic militarizată, miliarde de euro au fost investite în proiecte ciudate cu beneficii economice îndoielnice, iar bijuteriile coroanei din sectorul public egiptean sunt scoase la vânzare pentru a face faţă obligaţiilor crescânde ale datoriilor.
Toate acestea decurg din dorinţa armatei de a consolida puterea şi bogăţia în propriile mâini cu orice preţ. Acest lucru va avea consecinţe grave care se vor resimţi timp de generaţii - iar redresarea va necesita un efort uriaş.
Milioane de oameni au fost împinşi în sărăcie în ultimii ani, o tendinţă care se aşteaptă să continue în viitorul apropiat. În 2022, rata sărăciei a ajuns la 33 %, în creştere de la 26 % în 2012/13, în timp ce regimul îşi continuă politica de transferare a costurilor crizei datoriilor asupra clasei sărace şi mijlocii.
Cea mai evidentă manifestare a acestui fapt sunt măsurile de austeritate ale regimului - cea mai importantă fiind creşterea cu 300% a preţului pâinii subvenţionate, alimentul de bază pentru persoanele cele mai vulnerabile, care a fost anunţată în luna mai.
Transferul de bogăţie
Această măsură vine pe urmele creşterii preţurilor la produsele de bază, anunţată de guvern în ianuarie. Aceste măsuri fac parte dintr-o politică globală menită să transfere bogăţii de la clasele sărace şi mijlocii către elitele regimului şi creditorii acestora.
Logica este simplă: creşterea cheltuielilor pentru mega-proiecte, finanţate prin datorii cu dobânzi ridicate, a permis armatei să îşi extindă rapid amprenta economică, în timp ce rambursarea datoriilor este finanţată prin însuşirea resurselor publice, care sunt la rândul lor finanţate printr-un sistem de impozitare regresivă.
Acest lucru creează un ciclu diabolic de sărăcie structurală din care este foarte greu să se iasă. O privire superficială asupra bugetului actual evidenţiază această tendinţă, principala sursă de venituri fiscale provenind dintr-o taxă de consum regresivă, care generează 828 de miliarde de lire egiptene (17 miliarde de euro); pe locul al doilea se situează impozitul colectat din profiturile întreprinderilor, care se ridică la doar 239 de miliarde de lire (5 miliarde USD). Este demn de remarcat faptul că 62 % din cheltuielile bugetare vor fi consumate de obligaţiile de plată a datoriilor.
Creşterea sărăciei va fi însoţită de o altă transformare structurală, şi anume periferizarea sporită a economiei egiptene, care va deveni şi mai vulnerabilă la şocurile externe şi la bunăvoinţa aliaţilor regimului.
Cifrele din ultimul deceniu sunt o dovadă în acest sens. În pofida unei serii de cheltuieli care a consumat sute de miliarde de dolari, competitivitatea economiei egiptene nu s-a îmbunătăţit, nici baza sa industrială. Contribuţia sectorului industrial la PIB a scăzut de la aproximativ 40 % în 2013 la 33 % în 2022, o scădere dramatică.
În ceea ce priveşte rezultatele la export, balanţa de cont curent a Egiptului rămâne ferm în teritoriu negativ, deteriorându-se de la minus 2% în 2013, la un minus 6% preconizat în 2024, pe baza datelor Fondului Monetar Internaţional (FMI). Această tendinţă negativă ar trebui să continue cel puţin până în 2029, pe baza previziunilor disponibile ale FMI.
Deficit de finanţare
Aceasta înseamnă că, pe termen mediu, vor continua presiunile asupra rezervelor valutare ale ţării, care, la rândul lor, vor exercita presiuni asupra deteriorării valorii lirei. Situaţia este agravată de criza datoriilor, care consumă o mare parte din bugetul de stat, ceea ce face foarte puţin probabile investiţiile publice pentru creşterea competitivităţii economice.
Într-adevăr, povara datoriei este atât de mare încât, chiar şi după ce a primit mai mult de 50 de miliarde USD în împrumuturi şi investiţii recente, deficitul de finanţare este încă estimat la 28,5 miliarde USD. Aceasta înseamnă că, în viitorul previzibil, economia egipteană va avea nevoie de sprijin extern continuu, sub formă de împrumuturi şi investiţii, pentru a menţine o aparenţă de stabilitate.
Cel mai notabil exemplu este investiţia de 35 de miliarde USD din partea Emiratelor Arabe Unite, anunţată în februarie, care a fost esenţială pentru evitarea unei posibile incapacităţi de plată sau a unei restructurări a datoriei - adică, presupunând că regimul va fi capabil să ţină în frâu cheltuielile publice şi să pună frână clientelismului său. Din păcate, există semne că nu este cazul.
În luna mai, Autoritatea de geniu a armatei egiptene şi-a anunţat intenţia de a continua faza a treia a proiectului de dezvoltare Valea Sudului, care vizează recuperarea a aproximativ 40.000-60.000 de acri până în 2025. Este demn de remarcat faptul că, în ciuda mai multor proiecte mari de regenerare de acest tip, contribuţia agriculturii la PIB-ul ţării a scăzut de la aproximativ 11,3 % în 2013 la 11 % în 2022.
Astfel, după toate probabilităţile, dependenţa economiei egiptene de fluxurile de capital extern este pe cale să se adâncească, lăsând-o susceptibilă la şocurile externe, la capriciile politicii regionale şi la capriciile pieţelor financiare internaţionale.
Consecinţe grave
Influenţa crescută a capitalului din Golf în economia egipteană vine cu consecinţe economice grave. În septembrie anul trecut, o firmă din Emiratele Arabe Unite a achiziţionat o participaţie de 30% în compania guvernamentală "Compania Estică", ce controlează 70% din piaţa tutunului din ţară. Tranzacţia a fost evaluată la 625 milioane USD. Emiratele Arabe Unite au finanţat, de asemenea, vânzarea unui număr de hoteluri istorice pentru 800 de milioane USD.
Această tendinţă nu va face decât să adâncească dependenţa structurală a economiei egiptene prin privarea guvernului de surse importante de venituri publice, punând şi mai mult presiune pe finanţele publice. Acest lucru va continua să erodeze nivelul de trai, să slăbească lira egipteană şi să crească inflaţia, consolidând în acelaşi timp alianţa politică dintre regim şi susţinătorii săi din Golf, creând obstacole suplimentare pentru perspectivele de democratizare sau de îmbunătăţire a drepturilor lucrătorilor.
Viitorul economiei egiptene pare sumbru. Chiar dacă perspectiva intrării în incapacitate de plată a datoriei s-a diminuat pentru moment, consecinţele unui deceniu de politică economică nesăbuită nu s-au diminuat.
Procesul actual de periferizare va îmbogăţi o serie de elite locale, care se vor alinia acestor noi realităţi. Acest lucru nu se limitează la elitele militare, care vor continua să beneficieze de influxul de împrumuturi şi capital, ci va include şi elitele civile - cel mai notabil exemplu fiind Hisham Talaat Moustafa, un magnat egiptean al proprietăţilor imobiliare şi criminal condamnat, cu legături strânse cu EAU. Partener în afacerile cu hoteluri istorice, profiturile companiei sale ar fi crescut în primul trimestru al anului 2024 cu 220%.
Egiptul trece acum printr-o transformare structurală în masă, cu milioane de oameni scufundaţi în sărăcie şi acumularea de bogăţii în mâinile câtorva, şi anume elitele militare şi acoliţii lor. Această transformare va avea consecinţe pe termen lung care sunt extrem de greu de prevăzut. Ceea ce este clar, însă, este că daunele economice provocate de regim depăşesc criza datoriilor - şi va fi nevoie de ani de zile pentru a se reveni asupra lor.
