Farage a dezvăluit adevărul - extinderea NATO a fost doar o scuză pentru Putin [Politico]

Putin avea de gând să facă ceea ce dorea indiferent de ceea ce făceau sau nu făceau NATO şi UE, şi poate ar fi găsit doar o altă scuză pentru a face război, o altă mare minciună, în cazul în care Ucraina nu s-ar fi gândit să adere la NATO, este de părere Jamie Dettme de la Politico.

Potrivit acestuia, poate că pentru preşedintele rus Vladimir Putin, afirmaţia că a fost forţat să invadeze Ucraina din cauza a ceea ce el susţine că a fost expansiunea necruţătoare şi nepăsătoare a NATO la graniţele Federaţiei Ruse nu este o minciună.

La urma urmei, "omul care se minte pe sine însuşi şi îşi ascultă propria minciună ajunge atât de departe încât nu mai poate distinge adevărul", după cum se menţionează în "Fraţii Karamazov" a scriitorului rus Fiodor Dostoievski.

Autorul articolului de opinie apărut în publicaţia amintită sesizează că resentimentele fierbinţi ale liderului rus faţă de prăbuşirea imperiului sovietic - "cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului", după cum a catalogat-o odată - au fost mult timp îmbibate în această minciună pe care şi-o tot spune lui însuşi, precum şi tuturor celor care vor să-l asculte.

De la prima sa alegere, în 2000, ideea restaurării imperiului rus şi a statutului său de mare putere a stat la baza politicii externe a lui Putin. Şi fiecare eşec, fiecare recul în faţa unei îmbrăţişări de urs din partea Ucrainei, Georgiei şi ţărilor baltice nu au făcut decât să-l stimuleze.

S-ar putea face cu uşurinţă o cronică a nemulţumirilor lui Putin în discursurile sale din ultimul sfert de secol.

La început, el a fost şmecher: În 2000, în timp ce se afla în vizită la Londra în calitate de preşedinte interimar al Rusiei, el a riscat să spună că Rusia ar putea adera într-o zi la NATO.

"De ce nu? De ce nu ... Nu exclud o astfel de posibilitate ... Rusia face parte din cultura europeană, iar eu nu consider că ţara mea este izolată de Europa ... Prin urmare, mi-e greu să-mi imaginez NATO ca pe un inamic", spunea el la vremea aceea.

Apoi, în mai 2004, într-un discurs principal difuzat la televiziunea rusă, el a spus "Extinderea Uniunii Europene trebuie să ne apropie nu numai geografic, ci şi economic şi spiritual".

Cu toate acestea, această apropiere şi posibilitatea aderării la NATO au fost întotdeauna condiţionate - toate acestea făcând parte din hotărârea lui Putin ca Rusia să fie văzută din nou ca o mare putere şi un egal al SUA. Convingerea sa este că ar trebui să existe respect pentru autoritatea Moscovei asupra aşa-numitei străinătăţi apropiate şi că foştii sateliţi sovietici ai Europei Centrale ar trebui să fie precauţi pentru a nu depăşi limitele.

Dar voinţa popoarelor libere şi revoluţiile colorate au distrus toate acestea. Pentru Putin, revoltele populare - sau dorinţa unei naţiuni de a se alătura alianţei occidentale - nu puteau fi legitime sau autentice. Libera alegere ar intra, desigur, în conflict cu marea sa minciună. Aşadar, pentru el, Occidentul manipulează totul. Pentru Putin, revoluţia Maidan din Ucraina şi înlăturarea satrapului Moscovei, Viktor Ianukovici, a fost doar o altă staţie pe lunga cale a umilinţei ruse orchestrate de Occident.

"Nu vom permite ca situaţia să fie zdruncinată acasă şi nu vom permite să aibă loc aşa-numitele revoluţii colorate", i-a informat el dur pe liderii unei alianţe de securitate colectivă condusă de Rusia cu doar câteva săptămâni înainte de a invada Ucraina în 2022.

Dar tonul şi ideile lui Putin s-au înăsprit cu mult înainte ca el să ordone tancurilor ruseşti să intre în Ucraina. Şi a avut întotdeauna aceeaşi plângere - că Occidentul a minţit Rusia prin extinderea spre est, până la graniţele Rusiei.

La Conferinţa de Securitate de la München din 2007, el a întrebat: "Ce s-a întâmplat cu asigurările date de partenerii noştri occidentali după dizolvarea Pactului de la Varşovia?" Apoi, într-un discurs rostit la Kremlin după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia în 2014, el a acuzat liderii occidentali că "ne-au minţit de multe ori, au luat decizii pe la spatele nostru, ne-au pus în faţa unui fapt împlinit. Acest lucru s-a întâmplat cu extinderea NATO spre est".

După acel discurs, fostul ambasador al SUA în Ucraina Steven Pifer a subliniat faptul că "liderii occidentali nu s-au angajat niciodată să nu extindă NATO". Dar că povestea "se potriveşte atât de bine cu imaginea pe care liderul rus încearcă să o picteze a unei Rusii agresate, de care alţii profită şi care este din ce în ce mai izolată - nu din cauza propriilor sale acţiuni, ci din cauza maşinaţiunilor unui Occident înşelător".

Şi, în ciuda afirmaţiilor lui Putin potrivit cărora lui Mihail Gorbaciov i s-au dat asigurări în anii 1990, majoritatea cercetătorilor şi istoricilor occidentali care au studiat îndeaproape memorandumurile diplomatice, procesele-verbale ale reuniunilor şi transcrierile publicate de ambele părţi nu au putut găsi nici o astfel de promisiune clară.

La rândul său, Putin citează ca dovadă faptul că fostul secretar de stat american James Baker i-a spus lui Gorbaciov în 1990 că "NATO nu se va deplasa cu niciun centimetru mai la est". Cu toate acestea, el a scos această remarcă din context.

"Subiectul "extinderea NATO" nu a fost discutat deloc", a confirmat Gorbaciov într-un interviu din 2014. Comentariul a fost făcut doar în legătură cu faptul că NATO nu a desfăşurat forţe armate mari "pe teritoriul RDG-ului de atunci [Republica Democrată Germană] după reunificarea Germaniei", a spus el.

Aşadar, pentru majoritatea liderilor şi oficialilor occidentali, nemulţumirile şi temerile Kremlinului cu privire la extinderea NATO sunt, în cel mai bun caz, iluzorii sau pur şi simplu un pretext pentru a redesena arhitectura de securitate a Europei cu Putin ca designer principal.

Gândiţi-vă pentru o clipă la războiul hibrid şi la actele ostile pe care Kremlinul le desfăşoară împotriva Occidentului de ani de zile, precum şi la măsurile agresive de revanşă pe care Putin le-a luat în încercarea de a da timpul înapoi.

Am asistat la atacuri cibernetice care au vizat centrale nucleare americane şi europene şi alte infrastructuri de utilităţi, la tentativa de asasinare cu agent neurotoxic a fostului spion rus Serghei Skripal pe teritoriul britanic, la campanii de dezinformare care au încercat să se amestece în alegerile occidentale şi la finanţarea unor partide populiste de dreapta şi de stânga perturbatoare, ca parte a unui efort de destabilizare a Occidentului. Apoi, puneţi toate acestea alături de redactarea, dirijată de Kremlin, a unei noi programe de istorie pentru elevii ruşi şi de militarizarea sumbră a memoriei, prezentând Rusia ca victimă a aşa-numitei agresiuni occidentale.

Scriind într-un ziar britanic în 2018 despre otrăvirea lui Skripal, ministrul de externe de atunci, Boris Johnson, a acuzat Rusia că "recurge la strategia sa obişnuită de a încerca să ascundă acul adevărului într-o căpiţă de fân de minciuni", plasând atacul cu agent neurotoxic într-un lung şir de acte ostile ale Rusiei.

"Nimeni nu este păcălit", a scris el.

Dar, din păcate, unii politicieni occidentali se pare că sunt.

Nigel Farage, Brexitul combativ al Marii Britanii şi agentul provocator populist. Acesta a ripostat cu furie după ce a fost supranumit "pudelul lui Putin" pentru că a remarcat că "expansiunea continuă spre est a NATO şi a Uniunii Europene" l-a provocat pe Putin să lanseze invazia sa la scară largă în Ucraina.

"Noi am provocat acest război", a spus el.

Cum? Prin faptul că am fost reticenţi în a renunţa la dividendele de pace de după Războiul Rece şi nu am ţinut pasul cu reînarmarea Rusiei?

Bineînţeles, Farage a lăsat din greşeală pisica din sac, încurcându-şi comentariul prin adăugarea faptului că NATO şi UE i-au oferit lui Putin "o scuză" pentru a porni războiul. Cu alte cuvinte, Putin avea de gând să facă orice dorea, indiferent de situaţie. Ar fi găsit doar o altă scuză, o altă mare minciună.