Fabricile morţii din Bangladesh

Salariul minim cel mai mic din lume a făcut din această ţară asiatică o putere mondială în lumea sectorului textilelor, cu preţul securităţii şi drepturilor lucrătorilor, care sunt ignorate de autorităţile locale şi de firmele multinaţionale, notează marţi ziarul ABC. La 12 noiembrie 2012, 112 persoane au murit calcinate într-o fabrică de confecţii din Bangladesh. La sfârşitul lunii ianuarie, şapte femei au ars de vii într-un alt atelier de confecţii din această ţară. Iar prăbuşirea, săptămâna trecută, a unui imobil de opt etaje în apropiere de capitala ţării Dhaka, în care se aflau cinci ateliere de confecţii, a provocat 381 de morţi şi sute de dispăruţi.

În ultimii şapte ani, peste 700 de lucrători din domeniul textilelor au murit în timp ce confecţionau tricourile, pantalonii şi gecile pe care le poartă lumea în Occident, potrivit Organizaţiei Internaţionale Forumul Drepturilor din SUA care apără drepturile omului. Lucrătorii din Bangladesh au printre cele mai mici salarii din lume: 31 de euro pe lună la o zi de lucru de 15 ore. Costurile sunt atât de mici, încât inclusiv China şi-a relocat o parte din producţie în Bangladesh. În ultimele două decenii, Bangladesh-ul a devenit al doilea exportator mondial de confecţii - după China - un sector care generează 15 miliarde de euro pe an, care reprezintă 80% din exporturile sale şi dă de lucru la 3,5 milioane, din cei 150 de milioane de locuitori ai acestei ţari musulmane din sud-estul asiatic.

Dar guvernul, care preferă să închidă ochii, şi multinaţionalele, care nu fac suficient pentru angajaţi, au transformat fabricile din această ţară în 'fabrici ale morţii'. Este ceea ce povesteşte Farida, o tânără de 26 de ani care, ca majoritatea celor care confecţionează hainele purtate la mii de kilometri distanţă, primeşte pe lună salariul minim cel mai mic din lume - 3.000 de taka, sub 30 de euro - pentru care îşi riscă viaţa 54 de ore pe săptămână.

Tragedia imobilului Rana Plaza reuneşte toate elementele care fac din locul de muncă al acestei tinere unul de moarte: o clădire nouă, dar prost construită, cu trei etaje în plus, neglijenţa proprietarului, arestat duminică în timp ce încerca să fugă din ţară, şi autorităţi 'cumpărate' pentru a închide ochii în faţa fisurilor apărute în clădire.

O altă angajată într-un atelier de confecţii spune totuşi că în această zonă centrală, condiţiile sunt mult mai bune decât în restul celor 4.500 de fabrici care fac haine pentru export. Aici îşi au sediul marile firme multinaţionale străine care se tem de scandalul asociat tragediilor, asemeni celei de la Rana Plaza care a scos la iveală producţii destinate unor mari firme precum El Corte Inglés, Mango sau Primark. Toate au asigurat în diferite comunicate că investighează cazul şi că au respectat cu stricteţe regulamentul intern, deşi sindicatele din Bangladesh sunt de altă părere.

Nici guvernul ţării asiatice nu veghează la drepturile lucrătorilor, în condiţiile în care 10 la sută din membrii Parlamentului deţin fabrici de confecţii. 'Autorităţile acordă privilegii proprietarilor de fabrici', spune preşedintele Federaţiei Naţionale a Lucrătorilor din Confecţii, Amirul Haque Amin. În ultimii doi ani au avut loc mai multe manifestaţii de protest ale muncitorilor reprimate însă repede de guvern.