Expert IDIS Viitorul: Moldova continuă să rămână o pradă în plasele Gazpromului

Pentru Republica Moldova, suportul României de-a lungul anilor, în special pe dimensiunea economică şi comercială, a fost şi este unul destul de crucial. Măsura principală a strânselor relaţii dintre cele două state sunt în special schimburile comerciale, mai ales că România este principalul partener comercial al RM, or din cele peste 65 la sută dintre exporturile destinate pieţei din UE, circa 25 la sută sunt direcţionate către România, a declarat Iurie Gotişan, expert IDIS Viitorul.

„Suntem în plin sezon de încălzire. Peste 40% din consumatorii casnici şi cca 70% din întreprinderile industriale, în particular cele din sectorul energetic, utilizează gazele naturale ca sursă termică şi de încălzire. Respectiv, Republica Moldova este dependentă in corpore de gazul rusesc livrat de Gazprom. Or, în cele din urmă, nici pomină de o securitate energetică pe domeniul de aprovizionare şi furnizare cu gaze naturale. Şi aceasta în pofida construcţiei a mult-lăudatului Gazoduct Iaşi-Ungheni”, a menţionat economistul IDIS Viitorul, în cadrul emisiunii „15 minute de realism economic”.

Mai mult decât atât, acesta a specificat că Moldova, ca de altfel şi alte state din regiune au rămas să fie pradă în plasele Gazpromului, importând aproape 100 la sută din gazele ruseşti, iar o simplă radiografie a datelor, indică faptul că anume statele care au avut şi mai au conflicte, inclusiv militare, cu Federaţia Rusă şi-au diversificat sursele de aprovizionare cu gaze naturale, în particular Georgia şi Ucraina.

„Ucraina, după imputarea de către Rusia a datoriilor de miliarde de dolari pentru gazele furnizate, inclusiv şi pe motivul conflictului armat din Donbas, abia dacă mai are importuri. Chiar dacă sunt, acestea sunt anume pentru regiunile secesioniste, de cca 4%. Restul consumului de gaze naturale venind prin „revers” din UE, implicit din Slovacia. România, aparent ar fi un caz special pe această dimensiune, ţinând cont de fapt că în 2013 aceasta importa circa 17 la sută din gazele ruseşti, iar actualmente circa 30 la sută din consumul total”, a explicat Gotişan.

În ceea ce priveşte gazoductul Iaşi-Ungheni în care s-au pus mari speranţe şi anume de a reduce dependenţa Republicii Moldova de Federaţia Rusă, acest lucru nu s-a întâmplat deocamdată. Mai mult decât atât, în cazul funcţionalităţii depline a gazoductului, partea cu preţurile şi costurile ar putea fi şi aceasta o problemă, însă doar pe termen scurt.

„Pentru a utiliza la capacitate maximă gazoductul, Guvernul Republicii Moldova speră să construiască tronsonul până la Chişinău, termenul fiind sfârşitul anului 2018. Pe lângă implicarea Guvernului român prin acea investiţie de circa 26 milioane euro în cadrul proiectului mai este implicată şi Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare care oferă peste 41 milioane euro pentru acest proiect, inclusiv pentru continuitatea lucrărilor. Însă un impediment trebuie luat în calcul de autorităţile moldoveneşti, şi anume procedura de expropriere a cetăţenilor (circa 150 la număr) pe ale căror terenuri urmează să traverseze conducta”, a conchis Gotişan.