Expert de piaţă: Economia Chinei comuniste e putredă, iar boom-ul redeschiderii este o "şaradă"

Ceva este putred în economia chineză, dar nu ar trebui să ne aşteptăm ca analiştii de pe Wall Street să ne spună acest lucru, afirmă Ruchir Sharma, preşedinte al Rockefeller Internaţional, într-un material publicat de Financial Times.

Autorul articolului de opinie afirmă că, din experienţa sa, nu a existat niciodată o mai mare discrepanţă între unele dintre opiniile mai optimiste ale băncilor de investiţii cu privire la China şi realitatea sumbră din teren. Economiştii de la Sellside continuă să îşi menţină previziunile privind creşterea produsului intern brut în 2023 şi se aşteaptă acum ca aceasta să se situeze cu mult peste 5 %. Însă această cifră este chiar mai optimistă decât ţinta oficială şi este extrem de neconformă cu veştile sumbre ale companiilor chineze.

Speranţele pentru un boom al redeschiderii se bazau pe premisa că, odată eliberaţi din izolare, consumatorii chinezi vor face o avalanşă de cheltuieli, dar rapoartele companiilor nu arată niciun semn în acest sens. Dacă economia Chinei ar creşte cu 5%, atunci, pe baza tendinţelor istorice, veniturile companiilor ar trebui să crească cu mai mult de 8%. În schimb, veniturile au crescut cu 1,5% în primul trimestru.

Veniturile corporatiste cresc acum mai lent decât PIB-ul declarat oficial în 20 din cele 28 de sectoare ale Chinei, inclusiv în cele preferate de consumatori, de la automobile la electrocasnice.

Veniturile slabe au, la rândul lor, un efect negativ asupra veniturilor companiilor producătoare de bunuri de consum, care în mod normal urmăresc destul de îndeaproape creşterea PIB-ului, dar care au scăzut în primul trimestru.

În loc de o redeschidere rapidă, indicele bursier MSCI China a scăzut cu 15% de la vârful din ianuarie, iar acţiunile de consum discreţionar au scăzut cu 25% de atunci. Dacă analiştii au avut dreptate, iar cererea de consum se redresează în ceea ce unul dintre ei a descris ca fiind o economie "înfloritoare", importurile ar fi fost puternice. Dar importurile au scăzut cu 8 procente în aprilie.

Atunci când vânzările cu amănuntul şi producţia industrială au fost mult sub estimările analiştilor săptămâna trecută, unul dintre ei a atribuit acest eşec "ajustării sezoniere", ca şi cum primăvara ar fi venit pe neaşteptate în acest an.

Creşterea creditării în China este şi ea în scădere, crescând cu doar 720 de miliarde de yuani, RMB (103 miliarde de dolari) în aprilie, la jumătate faţă de cât se aşteptau estimatorii. Povara serviciului datoriei consumatorilor chinezi s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând la 30% din venitul disponibil - un nivel de trei ori mai mare decât în SUA. Mulţi tineri chinezi au nevoie mai întâi de un loc de muncă. La ora actuală, şomajul în rândul tinerilor din mediul urban este în creştere, luna trecută depăşind 20%.

Aceste fapte indică sursa putregaiului. Din 2008, modelul economic al Chinei s-a bazat pe stimulente guvernamentale şi pe creşterea datoriei, o mare parte din aceasta fiind direcţionată către pieţele imobiliare, care au devenit principalul motor de creştere. Cu datorii atât de mari, guvernul a fost mult mai reţinut în ceea ce priveşte cheltuielile de stimulare în timpul pandemiei.

Până la începutul acestui an, chinezii au acumulat un surplus de economii în timpul pandemiei, egal cu 3% din PIB. Cifra comparabilă în SUA a fost de 10% din PIB. În timp ce Statele Unite au primit un impuls important de redeschidere din partea stimulentelor, China nu a primit unul de data aceasta.

Un model de creştere economică dependent de stimulente şi de datorii a fost întotdeauna nesustenabil, iar acum s-a epuizat. O mare parte a stimulentelor din ultimul deceniu au trecut prin intermediul administraţiilor locale din China, care au folosit propriile "vehicule de finanţare" pentru a se împrumuta şi a cumpăra proprietăţi imobiliare, susţinând astfel pieţele imobiliare. Aceste vehicule rămân rapid fără lichidităţi pentru a-şi finanţa datoriile, ceea ce reduce investiţiile lor pe piaţa imobiliară şi în industrie. Sectoarele industriale încetinesc mai repede decât afacerile legate de consum care se află în centrul poveştii de redeschidere.

Deşi Beijingul îşi propune în continuare o creştere de 5%, potenţialul său a scăzut la jumătate. Potenţialul de creştere a PIB-ului este o funcţie a creşterii populaţiei şi a productivităţii: creşterea negativă a populaţiei Chinei înseamnă că mai puţini lucrători intră pe piaţa forţei de muncă, iar datoriile mari încetinesc producţia pe lucrător.

Guvernul Chinei este suspectat de mult timp că îşi manipulează cifrele PIB-ului pentru a-şi atinge obiectivele de creştere. Dar încurajările de pe Wall Street par să atingă acum un crescendo, deoarece analiştii care au cerut o redeschidere a boom-ului consideră că este mai oportun să menţină cursul - chiar dacă acest lucru necesită o utilizare extrem de selectivă a datelor oficiale - decât să facă o cale întoarsă.

În încheierea articolului său, Ruchir Sharma afirmă că în timp ce analiştii nu au prea mult de pierdut de pe urma previziunilor optimiste, noi, restul, avem. Discuţiile "pompoase" au contribuit la pierderea de către investitori a sute de miliarde de dolari în China doar în ultimele patru luni.

Mai mult, creşterea globală s-ar putea dovedi mai slabă decât se aşteaptă în 2023, deoarece se speră că o încetinire a economiei SUA va fi contracarată de boom-ul redeschiderii Chinei, care s-ar putea să nu mai apară niciodată. Este timpul să expunem această şaradă înainte ca repercusiunile să se agraveze, conchide analistul economic.