Inflaţia, preţurile "explodate" la energie şi saga reformelor amânate – Analiza unui profesor de economie mondială

Analistul economic Christian Năsulea a explicat, într-o intervenţie la postul B1 TV, că România se confruntă cu efectele unei inflaţii ridicate şi ale reformelor amânate, în special pe piaţa energiei, unde preţurile au crescut cu 69%.

Expertul subliniază că plafonarea preţurilor a fost doar o iluzie, care a ascuns costuri reale suportate indirect de stat, şi că statul controlează aproximativ 80% din producţia de energie, blocând iniţiativele private şi menţinând birocraţia la conducerea sectorului.

Economistul atrage atenţia că, fără o implicare reală a politicienilor şi a autorităţilor, economia nu poate reveni pe un curs normal, iar reducerile temporare de cheltuieli la nivel local nu sunt suficiente pentru a asigura stabilitatea bugetară şi creşterea economică.

Redăm mai jos intervenţia.

Jurnalistă: Vorbim despre reforme – nu s-au făcut aceste reforme, ele întârzie, iar între timp românii plătesc tot mai mult. Dacă ne uităm la energie electrică, avem cea mai mare inflaţie: 69%. Şi asta în contextul în care, reiau, este posibil ca această inflaţie – dar să ne spuneţi dumneavoastră – să fie menţinută artificial sub 10%.

Christian Năsulea: Din nou, nu e nevoie să o menţină cineva artificial sub 10%. Factorii negativi de anul trecut sunt suficient de importanţi încât să ne aşteptăm inclusiv la menţinerea trendului prognozat de Banca Naţională, şi anume o scădere a ratei inflaţiei anuale. Asta este ceea ce ar trebui să se întâmple pe datele pe care le avem acum, fără ca cineva să intervină. Trebuie doar să meargă lucrurile pe un făgaş normal.

Apropo de întrebarea legată de poziţia unor partide politice şi ceea ce vedem că se întâmplă, sunt mai mulţi factori care, mie mi se pare, sunt absolut evidenţi. Eliminarea plafonării la energie electrică este corectă din punct de vedere tehnic. Există efecte negative pe care le-a avut plafonarea, pentru că, prin ea, ne minţeam pe noi înşine că energia ar fi mai ieftină. Nu plăteam noi la factură, dar din banii noştri, plătiţi la stat, se compensa diferenţa de cost – chiar mai mult, probabil, decât ar fi fost normal în piaţa – pentru a ne preface că energia e mai ieftină decât este în realitate. Eliminarea plafonării este, aşadar, o decizie corectă tehnic.

Dar este evident că, pentru o perioadă de timp, vom avea preţuri mai mari la energie. Cât va dura până revin preţurile în parametrii normali? Vestea proastă este că, în domeniul energetic, statul se ocupă – ca să nu spun că controlează – de circa 80% din totalul producţiei. Suntem, deci, la mână unor birocraţi numiţi de politicieni, care, dacă nu fac ceva pentru a creşte oferta şi producţia, nu vom vedea o scădere a preţului.

Nici nu ne lasă pe noi să facem, pentru că, în domeniul energetic, nu ai voie. Companiile private trebuie să obţină permisiunea statului înainte de a face aproape orice în acest domeniu.

Suntem, practic, prinşi în situaţia în care avem nevoie ca politicienii să facă ceea ce au promis – să lase la o parte problemele lor interne, congrese şi să se ocupe de reforme, pentru ca economia să înceapă, uşor-uşor, să meargă într-o direcţie mai bună.

În energie avem nevoie ca politicienii şi oamenii numiţi de ei să îşi facă treaba, astfel încât lucrurile să meargă mai bine.

Şi, ca ultimă concluzie: pentru că nu prea vedem lucruri făcute în această direcţie, din cauza că politicienii sunt mai preocupaţi de alegeri interne, e absolut normal ca un partid din opoziţie, care nu face nimic şi care nici nu a demonstrat vreodată competenţă, să crească în sondaje. Oamenii sunt pur şi simplu nemulţumiţi de faptul că cei aflaţi la putere nu fac treabă sau fac prea puţin în funcţie de aşteptările oamenilor. Cei din afară, nefăcând nimic în ultima vreme, încep să fie văzuţi ca o alternativă, în ciuda lipsei dovezilor privind performanţa în administraţie sau guvernare.

Jurnalistă: În opinia dumneavoastră, impactul va fi vizibil oricum abia de anul viitor, pentru că acum nu prea mai vedem reforme. Este suficientă această sumă economisită? Ne uităm acum şi la faptul că se vorbeşte despre o nouă creştere a TVA-ului, de la 1 ianuarie 2026.

Christian Năsulea: Am adresat şi noi solicitări pentru a afla care este situaţia cu această posibilă creştere de TVA, pentru că există un mare interes în piaţa. Răspunsul oficial primit a fost că nu există o astfel de intenţie, că discuţia este doar o chestiune lansată în spaţiul public de persoane din opoziţie.

Jurnalistă: Inclusiv specialişti în CFI România au spus că este posibil să vedem o majorare de TVA. Fostul premier al României, Teodor Stolojan, a tras un semnal de alarmă…

Christian Năsulea: Este oricând posibil să vedem alte creşteri de taxe dacă nu se fac reforme. Am întrebat dacă ar trebui să ne aşteptăm ca pe 31 decembrie să fim anunţaţi că de la 1 ianuarie creşte TVA-ul, iar răspunsul a fost un ferm „nu”. Dacă ajunge o reducere cu 10% a cheltuielilor la nivel de primării, întrebarea este: pentru ce? Obiectivul important este o reducere masivă a deficitului bugetar, în aşa fel încât să ajungem sub 3%, unde ar trebui să fim. Această reducere singură este departe de a fi suficientă pentru atingerea obiectivului pe termen lung. Pe termen scurt însă, e important să ne menţinem ratingul de ţară, astfel încât să nu se blocheze finanţele statului.

Dacă ar intra în vigoare o lege care să reducă dimensiunea cheltuielilor la nivel local cu 10%, ar fi un mare ajutor pentru acest obiectiv imediat.

Există o variantă ideală pentru orice reformă: ca primăriile să elimine cheltuielile ineficiente şi neesenţiale. Că e vorba de 1% sau de 20%, fiecare primărie ar trebui să facă asta în funcţie de realitatea locală. Evident, lucrul acesta e aproape imposibil. La un nivel de eficienţă mai scăzut, putem stabili un număr de oameni care pleacă acasă, o sumă de bani care se reduce sau un procent cu care se micşorează bugetul.

Sincer, din percepţia mea asupra modului în care ne privesc experţii europeni şi investitorii, lumea s-a cam săturat de noi. Ne tot învârtim de luni de zile în jurul unei „mâini de reforme”, dintre care doar două „degete” au fost implementate. În acest moment, răspunsul meu este: orice, efectiv orice, să facem, doar să arătăm că ne-am apucat de treabă.

Jurnalistă: Aş vrea să mai vedem încă o dată pe ecran cifrele cu inflaţia, pentru că, deşi le-am pus frumos colorat, ele nu arată deloc bine. După cum puteţi vedea, avem o creştere foarte mare la fructe, zahăr, ulei, inclusiv la pâine. Dacă ne uităm şi la zona energiei, vedem o creştere de 69%, iar serviciile de igienă şi cosmetică se menţin în jurul procentului de 20%. Cu toate acestea, românii scot tot mai mulţi bani din buzunar, iar consumul scade. Ne întrebăm, dacă nu cumva această scădere a consumului este o altă cauză pentru care inflaţia nu este acum mai mare?

Christian Năsulea: Da, aveţi dreptate. Dacă s-ar menţine nivelul de consum, ne-am fi putut aştepta la preţuri şi mai mari. Însă aş vrea să atrag atenţia asupra a două chestiuni. În momentul în care au început preţurile să scape de sub control, după pandemie, acum circa patru ani, preţurile pentru servicii de igienă, frumuseţe sau cosmetică nu au crescut. Preţurile pentru anumite tipuri de transport, la momentul respectiv, nu au crescut.

Preţurile pentru masa luată la restaurant nu crescuseră în prima fază. Ce se întâmplă acum este că graficul se echilibrează: ajungem la acelaşi nivel, cu creşteri mai mari la categoriile de produse şi servicii care nu crescuseră anterior.

Deci nu suntem ieşiţi din modelul economic – era normal să avem aceste creşteri mai mari pe aceste segmente, pentru că ele nu crescuseră anterior.