Expert: CCR a alterat încă o dată însăşi arhitectură constituţională a exercitării puterii politice ca soluţie de blocare a unei legi

Bogdan Dima, conferenţiar dr. la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, a făcut o analiză a deciziei Curţii Constituţionale de a bloca reforma pensiilor magistraţilor.

Potrivit specialistului în Drept constituţional, noutatea „juridică” din decizia CCR este faptul că, spre deosebire de jurisprudenţa sa constantă în materie, de data aceasta Curtea a mai adăugat prin interpretare o condiţie de respectat pentru legiuitor în procedura de legiferare (ordinară sau de urgenţă).

„Nu mai este suficient ca legiuitorul să solicite avizul consultativ prevăzut de lege din partea unei autorităţi avizatoare de rang constituţional. Trebuie să respecte şi termenul legal în care autoritatea avizatoare poate adopta avizul. În cazul CSM este de 30 de zile de când i-a fost solicitat. În esenţă, o astfel de obligaţie de respectare a termenului legal pentru acordarea avizului este în consonanţă cu scopul legii în ceea ce priveste avizul, fie el şi consultativ”, a precizat profesorul de drept.

Expetul a punctat că, dacă eşti obligat să îl ceri şi legea prevede un termen în care poate fi trimis, atunci aştepţi să primeşti avizul sau trecerea termenului înainte de a legifera.

„Cum altfel să ţii sau să nu ţii cont de ce scrie în aviz, dacă tu doar îl soliciţi formal, fără să te intereseze ce scrie în el?”, a adăugat Bogdan Dima.

Profesorul a atras atenţia că, cu toate acestea, consecinţele privind legiferarea sunt mult mai serioase decât chestiunea punctuală a pensiilor magistraţilor.

„Până la urmă, pe cale de interpretare, fie şi temporar, unei competenţe constituţionale depline de legiferare i se opune o competenţă legală de avizare”, a explicat expertul.

Conferenţiarul a arătat că, astfel, o autoritate avizatoare poate să ţină în loc Guvernul sau Parlamentul, cel puţin pe durata maximă prevăzută de lege pentru adoptarea avizului consultativ, ceea ce ar duce la un lucru destul de nedorit:

„Or, ce vei face când există o urgenţă de reglementare şi autoritatea avizatoare nu e de acord cu conţinutul reglementării? O să tergiverseze până la împlinirea termenului legal de avizare.”

„De aceea, în jurisprudenţa anterioară a Curţii, instanţa de contencios constituţional a înţeles imperativul guvernării şi a sancţionat legiuitorul doar pentru că nu a solicitat avizul, nu pentru că nu a asteptat adoptarea lui în termenul legal. Acum, a descoperit scopul legii şi a sancţionat Guvernul că a fost prea adolescentin. Să nu mai zic că există unele autorităţi pentru care legea prevede doar atribuţia de a aviza, fără să stabilească un termen de avizare. De exemplu, CSAT. Într-o astfel de ipoteză cât trebuie să aştepte legiuitorul după aviz ? Termenul general de 30 de zile de la petiţii ?”, a adăugat Bogdan Dima.

Potrivit expertului, Curtea Constituţională a alterat încă o dată însăşi arhitectură constituţională a exercitării puterii politice doar pentru a găsi o soluţie de blocare pe cale constituţională a încă unei legi prin care se încerca o diminuare a pensiilor magistraţilor.

„Că va fi mai bine sau mai rău pentru bună funcţionare a statului, cine poate spune acum? Principiul este corect până la urmă – aşteaptă să îţi trimită avizul sau, dacă nu face asta, aşteaptă să treacă termenul legal. Poate că acum ar trebui să se gândească mai bine arhitecţii puterii statale: să propună şi să şi realizeze modificări legislative, în sensul de a diminua termenele prea mari pentru avizare (cum e cel de 30 de zile) sau să introducă termene de avizare acolo unde nu sunt prevăzute în legislaţie”, a adăugat profesorul de drept.

Totodată, Bogdan Dima a precizat că chiar CCR ar putea face asta, „ca să arate că nu a scornit o găselniţă ca să pice o lege, chiar clarificând în detaliu consecinţele deciziei sale nu doar cu privire la bietele pensii ale magistratilor, ci cu privire la toate situaţiile similare unde există avizare de rang constituţional (Consiliul Legislativ) sau legal (CSM, CSAT, CES, Curte Conturi, etc.)”.

„Să fiu sincer, nu cred că se va întâmplă nimic din tot ce am scris. Pentru că în epoca volumelor mari şi direcţionate de informaţii, se aud doar narativele limitate şi partizare (multe dintre ele false şi de faţadă). Toate astea într-o lume care simte mai mult ca oricând nedreptatea socială şi lipsa de echitate chiar de acolo unde aceste valori sunt o obligaţie”, a concluzionat specialistul în drept.