Europa sare în apărarea Ucrainei: necesar, dar insuficient

Liderii Uniunii Europene, reuniţi joi şi vineri în cadrul unui summit, vor căuta împreună o modalitate de a riposta la alipirea Crimeii de către Rusia. Însă fără ca, în acelaşi timp, să-şi prejudicieze interesele, notează, critic, publicaţia franceză Le Nouvel Observateur.

'Ataxie locomotorie': probleme de deplasare legate de o proastă coordonare a mişcărilor... Surprinsă de revoluţia ucraineană, descumpănită de declaraţia unilaterală a lui Vladimir Putin privind alipirea Crimeii la Rusia, diplomaţia europeană are toate simptomele acestei patologii, consideră săptămânalul francez citat.

Încapabilă de a gândi politic, prin urmare de a anticipa consecinţele proiectului său de asociere a Ucrainei la UE, diplomaţia europeană a mai fost văzută descumpănită de violenţa 'stăpânului tuturor ruşilor', foarte hotărât să recucerească ceea ce el consideră a fi parte integrantă a imperiului său. Iat-o astăzi din nou ezitantă, în căutarea unei riposte credibile, în faţa unei ţări care nu crede decât în forţă şi în desconsiderarea statelor incapabile să-şi asume riscuri pentru a-şi apăra valorile.

La Bruxelles, joi şi vineri, cancelarul federal german Angela Merkel, premierul britanic David Cameron şi preşedintele francez Francois Hollande vor încerca să 'rămână uniţi', pentru a pune în aplicare sancţiuni, al căror efect nu se va simţi prea curând. 'Însă, cum ar putea fi crezute aceste retorsiuni, când fiecare dintre respectivele ţări urmăreşte obiective diferite?', se întreabă Le Nouvel Observateur.

Cancelarul federal îşi exprimă indignarea în legătură cu 'încălcarea dreptului internaţional', însă ezită să renunţe la aşa-zisa 'Ost Politik', care serveşte astăzi drept paravan pentru investiţiile sale economice în Rusia. Cameron se revoltă, dar se gândeşte înainte de toate cum să apere interesele City-ului, stimulat de banii ruşi şi alimentat de marile manevre bursiere ale oligarhilor. În numele 'dezescaladării', Franţa vrea de asemenea - şi mai ales - să-şi protejeze relaţiile comerciale în creştere cu Rusia şi vânzările de nave de război, cum ar fi portelicopterele de tip Mistral.

Singurul numitor comun al celor 28 este, potrivit publicaţiei franceze, dependenţa lor mai mare sau mai mică de gazul şi de petrolul rusesc. Precum şi frica faţă de un eventual embargo şi o creştere a preţurilor la energie care ar agrava şi mai mult recesiunea din jur. În acest context, nu este de mirare că, în pofida 'gesticulărilor', un previzibil consens cu privire la impunerea de noi sancţiuni să fie minim. Să fie ajutat Kievul? Lucru necesar, însă riscant.

În faţa unei anexări care încalcă ordinea internaţională rezultată după Războiul Rece, eurofilii vor vedea care sunt consecinţele refuzului UE de a se dota cu o politică străină şi de apărare comună. Din păcate, acest lucru se ştia deja.

Ce să mai spunem de SUA, membru cheie al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), prinse din nou pe picior greşit, în opinia ţărilor din Est, ultimele intrate în Alianţa Nord-Atlantică şi uluite de caracterul anemic al reacţiilor din partea 'prietenului american'. În 2008, în timpul crizei georgiene, fostul preşedinte american George W. Bush a 'strălucit' prin absenţa sa. Şase ani mai târziu, a venit rândul lui Barack Obama să privească în altă parte, rezumându-se, de data aceasta, să propună organizarea unui G7 (deci fără Rusia) la Haga, în locul unui G8 la Soci.

La Bruxelles, pentru a face mină bună, cei 28 de membri ai UE vor semna cu premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk partea politică a Acordului de Asociere cu Ucraina. 'Însă, după anexarea ilegală şi ilegitimă a unei părţi din teritoriul său, ce ar mai putea Ucraina să aştepte de la o Europă divizată, ezitantă şi oscilantă, care a asistat fără să mişte un deget la destrămarea sa?', se întreabă publicaţia franceză.