Este Transnistria fantoma viitorului Crimeei?

Pe măsură ce trupele ruseşti ocupă Peninsula Crimeea, Republica Moldova rămâne, după o invazie similară a ruşilor în urmă cu 20 de ani, într-un conflict îngheţat cu un stat-marionetă sprijinit de Moscova în cadrul graniţelor sale, scrie Dylan Robertson într-un articol apărut în publicaţia Christian Science Monitor.

Transnistria este unul dintre cele patru state separatiste, sprijinite din Moscova, din Europa de Est post-sovietică, iar presa locală din Republica Moldova se teme că regiunea Crimeea ar putea deveni al cincea astfel de stat.

'Republica Moldova nu este în măsură să controleze o parte din teritoriul său din cauza prezenţei trupelor ruseşti şi a regimului separatist', explică fostul diplomat Vlad Spânu, în prezent la conducerea Fundaţiei Moldova, cu sediul la Washington, care pledează pentru o soluţie paşnică la conflictul transnistrean.

Republica Moldova a fost o regiune a României, până în momentul în care a fost preluată de către Uniunea Sovietică în 1940. După prăbuşirea comunismului, Republica Moldova a simţit pentru prima dată gustul independenţei. Naţionaliştii pro-România au câştigat importanţă politică, printre aceştia numărându-se şi câţiva politicieni radicali care au dorit ca minorităţile etnice rusă şi turcă să fie expulzate, notează publicaţia citată.

În mod similar cu situaţia din Crimeea din prezent, teritoriul moldovean vorbitor de limbă rusă se temea că un guvern nou, pro-occidental, le va zdrobi identitatea, în contextul în care două treimi din cei care trăiesc la est de Nistru susţin că originile lor se găsesc în Rusia şi Ucraina.

Unii s-au temut de o unire cu România, care i-ar fi lăsat pe lăsat pe vorbitorii de limbă rusă într-o situaţie şi mai proastă ca minoritate. Zona a cunoscut, de asemenea, o industrializare masivă în timpul Uniunii Sovietice, despre care politicienii au susţinut că nu se va putea menţine dacă Republica Moldova ar tăia legăturile cu Moscova.

În august 1989, Republica Moldova a declarat româna limbă oficială şi a început să utilizeze alfabetul latin în locul celui chirilic, impus de sovietici, în timp ce rusei i-a revenit un rol secundar. După cinci luni de proteste şi greve, zona Transnistriei şi-a ales un guvern naţionalist şi a declarat secesiunea în septembrie 1990, adaugă sursa citată.

După un război sângeros de patru luni, încetarea focului din 1992 a lăsat Transnistria, denumită oficial 'Republica Moldovenească Nistreană' în postura de stat-autodeclarat, cu un teritoriu de circa 2.590 de kilometri pătraţi, reprezentând 12% din suprafaţa Republicii Moldova. Cu toate acestea, steagul regiunii separatiste, imnul său, paşapoartele, moneda şi sistemul poştal nu sunt încă recunoscute în afara graniţelor sale.

'Nu este ca în alte situaţii unde există un grup etnic', a declarat Spânu, preluând poziţia guvernului de la Chişinău. 'Este vorba de ideologie', subliniază el.

În fiecare zi, zeci de microbuze parcurg traseul de circa 73 de kilometri din capitala Chişinău către o graniţă care aminteşte de Războiul Rece. Gărzile înarmate verifică maşinile, inspectează paşapoartele şi cer ocazional mită.

Ţările occidentale nu recomandă călătoria în zonă, deoarece cele mai multe nu pot oferi asistenţă consulară, iar organizaţiile pentru drepturile omului susţin că frontiera vulnerabilă facilitează traficul de fiinţe umane şi comerţul ilicit cu arme.

Chiar în afara zonei de frontieră demilitarizate, tancurile stau masate împotriva unei invazii din Republica Moldova, iar printre numeroasele puncte de control pot fi văzute cocioabe şi oţelării.

Un sfert din populaţia Transnistriei locuieşte în capitala Tiraspol, ceea ce face din acesta cel de-al doilea cel mai populat oraş al Republicii Moldova, după Chişinău.

'Este ca şi cum ai trăi în Uniunea Sovietică - aşa cum am făcut eu - dar cu acces la informaţiile de pe internet', explică Spânu. 'Este un trai într-un regim autoritar. Nu ai libertate de exprimare, iar mass-media este numai propagandă', adaugă el.

Într-un referendum din 2006, 97% dintre alegătorii din Transnistria s-au declarat în favoarea aderării la Federaţia Rusă, iar la sfârşitul lunii decembrie, Sovietul Suprem al ţării a adoptat un amendament constituţional care acorda prioritate legislaţiei ruseşti.

Pe de altă parte, Rusia subvenţionează pensiile transnistrenilor, le facilitează obţinerea rapidă a paşapoartelor ruseşti şi păstrează 1.200 de militari din trupele de menţinere a păcii pe teritoriul Transnistriei, în pofida obiecţiilor NATO şi a unui acord semnat cu Republica Moldova pentru retragerea tuturor trupelor până în 1997.

Transnistria nu este recunoscută de niciunul dintre statele membre ONU, nici măcar de Rusia, însă face parte dintr-o alianţă de alte trei teritorii post-sovietice, puternic influenţate de Rusia: Nagorno-Karabah, Abhazia şi Osetia de Sud.

Un grup interguvernamental s-a reunit vinerea trecută, în cadrul unui efort lansat în 2011 pentru a negocia o soluţie paşnică pentru situaţia din Republica Moldova. Aşa-numitele 'negocieri în format 5 +2'- reunind Transnistria, Republica Moldova, Ucraina, Rusia, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, plus SUA şi UE în calitate de observatori - folosesc o structură similară cu negocierile de pace în format de şase privind Coreea de Nord.

Cu toate acestea, nu se întrevede o soluţie paşnică la problema Transnistriei, iar cele mai recente dispute au privit oficiali transnistreni care au plasat copii vorbitori de limba română în şcoli aglomerate şi prost finanţate. De asemenea, guvernul promovează încă româna scrisă cu caractere chirilice şi încearcă să elimine orice influenţă din partea Chişinăului.

Luni, în cadrul unei întâlniri avute la Washington cu secretarul de stat american John Kerry, premierul moldovean Iurie Leancă a declarat că este posibil ca actualul conflict din Crimeea să poată genera un stat separatist similar Transnistriei.

'Trebuie să facem mult mai mult pentru a aborda această problemă, deoarece, dacă nu este abordată la timp, ea devine foarte contagioasă', a avertizat el. 'Ceea ce se întâmplă astăzi în Crimeea, în unele părţi din estul Ucrainei, este doar un memento brutal', a adăugat premierul.