Eşecul iniţiativei Meseberg: Kremlinul continuă să sprijine statu-quo-ul Transnistriei

Un nou 'desant' de oficiali ruşi a desfăşurat recent o vizită la Tiraspol, unde a lansat noi declaraţii cu privire la perspectivele de reglementare a conflictului transnistrean, notează analistul ucrainean Aleksandr Kulik, într-un comentariu publicat în suplimentul săptămânal al cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta, Dipkurier.

În primul rând, Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse intenţionează să 'ţină cont în mod direct de rezultatele referendumului din 2006 din Transnistria' (privind independenţa Transnistriei, cu ulterioara alipire la Rusia), să sprijine ideea integrării Transnistriei, inclusiv înfiinţarea regiunii eurasiatice Transnistria (probabil, în locul euroregiunii Dnestr/Nistru iniţiată de Ucraina). În afară de aceasta, partea rusă 'îşi rezervă posibilitatea de a reveni asupra problemei privind auto-administrarea Transnistriei în cazul în care Republica Moldova îşi va pierde suveranitatea sau va renunţa la statutul său de stat neutru'.

Se pare că iniţiativa Meseberg, care presupunea un 'gentlemen's agreement' referitor la eforturile active ale Moscovei în vederea reglementării conflictului transnistrean în schimbul promovării de către Berlin a ideii privind crearea Comisiei UE-Rusia pentru politică externă şi de securitate, nu a putut, din cauze diferite, să fie realizată. De fapt, constată Kulik, ideea lui Dmitri Medvedev, care presupunea şi soluţionarea conflictului într-o cheie avantajoasă pentru Rusia, şi înfiinţarea unui nou 'club ruso-european' în afara Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), s-au dovedit nesustenabile. Kremlinul a continuat linia pentru menţinerea statu-quo-ului în regiune.

Pe lângă eşecul iniţiativei Meseberg există o serie de alţi factori în regiune care nu prea bucură Moscova: factorul Republica Moldova, plasată de o serie de înalţi funcţionari europeni în rolul de lider al Parteneriatului Estic şi care refuză să onoreze cererile Federaţiei Ruse în vederea denunţării celui de-al Treilea pachet energetic al UE, factorul Ucraina, care a finalizat practic procesul de demarcare a sectorului transnistrean de la graniţa ucraineano-moldovenească şi care 'trâmbiţează' despre caracterul prioritar al problemei transnistrene în timpul preşedinţiei sale la OSCE, în 2013, precum şi factorul UE, care se implică din ce în ce mai activ în procesul de întărire a măsurilor de încredere dintre Chişinău şi Tiraspol şi care încearcă să 'momească' Transnistria, tradiţional prorusă.

În afară de aceasta, Moscova s-a remarcat în problema transnistreană printr-o serie de erori proprii, continuă analistul ucrainean. Practic, partea rusă a cedat fără să se opună, la sfârşitul anului trecut, reluarea activităţii în format '5+2', şi a pierdut momentul în care participanţii la consultări s-au pus de acord, în vara lui 2012, pe marginea documentelor cu privire la principiile procesului de negocieri şi cu ordinea de zi a acestui format.

Moscova i-a 'muştruluit' pentru aceasta post factum pe colegii de la Tiraspol, însă 'trenul plecase deja'. Nu întotdeauna controlat de Moscova, iar în ultima vreme nici de Kiev, a devenit dialogul direct reluat în acest an între premierul moldovean Vlad Filat şi noul lider transnistrean Evgheni Şevciuk. Pentru a nu-şi pierde definitiv poziţiile la masa negocierilor, Moscova este nevoită chiar şi în prezent să se eschiveze de la reuniunile între mediatori (Ucraina, Rusia, OSCE), altădată tradiţionale, iar în viitorul apropiat nu este exclusă, potrivit experţilor, subminarea negocierilor în format '5+2' - desigur, 'cu mâinile' Tiraspolului, precizează Kulik.

În acelaşi timp, Tiraspolul manifestă ceea ce se numeşte 'independenţă nelalocul ei'. Pe de o parte, el 'aude' selectiv cererile Kremlinului, iar pe de altă parte reacţionează la fel de selectiv la interesele Kievului.

Între timp, o nemulţumire din ce în ce mai puternică faţă de acţiunile Tiraspolului a început să fie manifestată tocmai de Kiev, subliniază analistul ucrainean, precizând că această nemulţumire are deja caracterul unei 'opinii curente'. Kievul a asimilat foarte bine 'lecţiile' din 2006, când impunerea unui regim vamal unificat la graniţa ucraineano-moldovenească a costat Kievul imense pierderi financiare necompensate de pe urma tranzitului feroviar întrerupt, precum şi prejudicii de imagine, inclusiv în rândul etnicilor ucraineni din Transnistria, care reprezintă o treime din populaţia regiunii.

În cazul în care se va ajunge la o corectare forţată a cursului republicii autoproclamate, conducerii sale nu i se va mai oferi şansa de a folosi presiunile externe în scopul consolidării interne, în jurul său, a populaţiei regiunii. După toate probabilităţile vor fi utilizate pârghii punctuale de influenţă asupra noii echipe de conducere a Transnistriei, conchide Aleksandr Kulik.