Eliberarea nordului Mali pentru salvarea Nigerului
Franţa nu are interese în Mali, a spus-o însuşi Francois Hollande. Principala bogăţie a ţării este aurul care reprezintă 70% din exporturile sale şi care este exploatat de companii din Africa de Sud, Australia şi Canada, în timp ce Mali rămâne cu 20 la sută. Dar Parisul are mari interese miniere în vecinul Niger, afectat de instabilitatea din Mali. Pentru a-şi proteja minele de uraniu din Arlit, unde acum doi ani au fost sechestraţi de Al-Qaeda cinci tehnicieni francezi, Parisul a trimis o forţă de elită, confirmată luni de guvernul nigerian. Obiectivul: să împiedice un asalt asemeni celui lansat de Mokhatar Belmokhtar asupra complexului de la In Amenas, în Algeria, notează miercuri ziarul El Pais.
Nigerul a desfăşurat deja 5.000 de oameni din mica sa armată pentru a evita ca prin cei 840 de kilometri de frontieră comună cu Mali să se infiltreze terorişti, ca să rămână pe teritoriul său, ori să ajungă în Libia. Lipsa de securitate îi împiedică de exemplu pe instructorii de poliţie ai misiunii UE (Eucap Sahel), care antrenează forţele de securitate nigeriene, să străbată pe şosea cei 850 de kilometri care despart Niamey, de Agadez, capitala tuaregilor. Deşi este una din cele mai sărace ţări din lume (locul 170 din 192 pe lista Băncii Mondiale) Nigerul este al patrulea producător mondial de uraniu.
Din minele nigeriene se extrage 8% din producţia mondială de uraniu, iar când cea de la Imouraren va ajunge la capacitate maximă de exploatare, nu înainte însă de anul 2020, procentul va creşte considerabil. Imouraren este al doilea zăcământ ca importanţă din lume de unde se vor extrage anual 5.000 de tone de uraniu. Nu întâmplător grupuri armate ale minorităţii tuarege - un milion de persoane, dintr-un total de 16,3 milioane de nigerieni - poartă în nordul acestei ţări aşa numitul 'război al uraniului'.
Franţa, fosta putere colonială, este cea mai 'nuclearizată' ţară din lume, cu 58 de centrale care produc 78% din energia electrică (în timp ce în Spania procentul este de doar 22%). De unde şi importanţa enormă pentru Franţa a uraniului nigerian în termeni de securitate energetică. Franţa importă tot uraniul pe care îl consumă, din care circa 30-40% provine din Niger. Un bec din trei funcţionează în Franţa datorită uraniului nigerian. Prin concernul Areva (unde statul francez are o participare de 80 la sută), Franţa exploatează principalele două mine din Niger: cea de la Arlit şi cea de la Akokan. Exploatarea celei de-a treia de la Imouraren, care încă nu a demarat, are nevoie de o investiţie de 1,2 miliarde de euro.
Dornici să aibă şi ei acces la materiile prime, chinezii au pus piciorul în Niger, în 2007, când compania China Nuclear International Uranium Corporation (CNIUC) a început să exploateze mina de uraniu de la Azelik, cea mai mică din ţară. Anul trecut, CNIUC a obţinut şi o participare de 10% la viitoare mină de la Imouraren. China deţine în schimb supremaţia în exploatarea petrolului: de un an şi jumătate China National Petroleum Corporation exploatează zăcământul de la Agadem (20.000 de barili pe zi) în parteneriat cu statul nigerian. Nu întâmplător Beijingul nu a pus nicio piedică în Consiliul de Securitate al ONU pentru a fi aprobată intervenţia din nordul Mali şi a-i alunga pe teroriştii, care de 11 luni controlează acest uriaş teritoriu.
