"Ei cred că ne putem fofila între imperii" - Papahagi desfiinţează "doctrina suptă de 'suveranişti' de la ideologii lor din SIE"
Profesorul Adrian Papahagi consideră că România nu are greutatea necesară pentru a juca singură un rol global, având o populaţie şi un PIB reduse. Doar marile puteri – SUA, UE şi China – pot influenţa decisiv lumea de azi. Soluţia, spune el, este transformarea Uniunii Europene într-o federaţie puternică, Statele Unite ale Europei (SUE), cu instituţii, armată şi conducere politică unitară.
"Se înşeală cine crede că România, cu o populaţie mai mică decât statul New York şi un PIB cât Wisconsin (un stat de 6 milioane de locuitori), sau jumătate cât Île-de-France, poate face mari jocuri politico-diplomatico-economice de capul ei. Şi totuşi, asta e doctrina suptă de 'suveraniştii' noştri de la ideologii lor din SIE, care au supt-o de la mentorii lor securisto-ceauşişti (se vede linia Maliţa - Năstase/Georgescu/Ponta/Dungaciu/Simion). Ei cred că ne putem fofila între imperii. Sunt de fapt nişte bişniţari care cred că pot face bani din echilibristica între Occident şi Orient", a declarat Adrian Papahagi.
În viziunea profesorului, doar state sau blocuri foarte mari mai fac azi jocuri: SUA, UE, China. Rusia, cu un teritoriu cât SUA, dar cu un PIB cât Italia, se chinuie, dar tot ce poate face e să-şi invadeze vecinii şi să sprijine terorismul şi dictaturile. India încă nu contează politic şi economic, în ciuda demografiei.
"Dar UE încă nu are forţa Chinei şi Statelor Unite, fiindcă nu e destul de unită politic. S-a văzut: a trebuit să meargă mai mulţi lideri europeni la Casa Albă, ca să-i ţină piept lui Trump. Şi asta nu fiindcă Trump e mai curajos decât Zelenski, mai diplomat decât Macron, mai deştept decât Merz sau Stubb, sau mai elocvent în engleză decât Starmer – ci fiindcă are în spate SUA, cu tot ce înseamnă ea în termeni economici şi militari. Wisconsinul nu contează în politică mondială, şi nici chiar New York sau California. Ei bine, pe scena globală, România contează fix cât Wisconsinul – degeaba îi cerem noi lui Nicuşor sau Bolojan să se impună. Încearcă Orban, în mod ridicol, să se bage-n seamă, dar toată agitaţia lui e mai degrabă păguboasă decât benefică pentru vecinii noştri, care au sărăcit de când Orban dansează pe funie între Rusia şi Occident", a afirmat Adrian Papahagi.
Profesorul crede azi, mai mult ca oricând, că Uniunea Europeană trebuie să devină un stat federal – Statele Unite ale Europei.
"Şi asta nu e o utopie 'globalistă', ci un pas necesar, în interesul tuturor statelor naţionale. SUE trebuie să aibă un singur preşedinte, votat prin vot direct de toţi cetăţenii Uniunii. Preşedinte peste regi? Asta e: oricum nu s-au dus regii să vorbească cu Trump, şi nu se întâlnesc regii în summit-uri. Conducere politică unitară, monedă unică, armată unică, diplomaţie unică. Nu-mi pasă că-mi conduc francezii şi englezii armata: măcar ştiu să lupte, nu au doctorate plagiate, nu fură din înzestrarea armatei, nu-şi iau permisii ca să angajeze ca mercenari în Africa, şi mai ales nu-şi petrec a doua tinereţe, la adăpostul pensiilor speciale, inventând mişcări putiniste de tip AUR/CG. În rest, diversitate cât încape: limbi, confesiuni, tradiţii, sisteme şcolare, fiscalitate – tot. Şi americanii au diversitate mai multă decât credem. New York e progresist, South Carolina e super-conservatoare. California are taxe mari, Delaware are taxe zero", a punctat Papahagi.
Potrivit profesorului, statele sunt oricum în concurenţă, ca să atragă investitori: Irlanda e un soi de Delaware, Franţa un soi de California, UK un soi de New York, sau invers dacă preferaţi.
"La nivel SUE, va mai trebui creată o cameră în parlament, unde fiecare stat, mic sau mare, să fie reprezentat de câte doi senatori, ca în SUA. Aşa echilibrăm reprezentarea strict demografică (care oricum favorizează azi statele mici în Parlamentul European, fiindcă UE e generoasă: România, cu 19 milioane de locuitori trimite 33 MEP, în timp ce Italia, cu o populaţie de 59 de milioane trimite doar 76, nu 99 europarlamentari). Ca în SUA, poţi avea guvernatori/lideri de state care se luptă cu preşedintele federal, fiindcă e democraţie. În fond, ce diferenţă e între conflictul Trump-Newsom şi Ursula-Orban? Cu alte cuvinte, şi într-un stat federal ca SUA, statele se pot lupta democratic cu puterea centrală. Lupta pentru subsidiaritate există la orice nivel (între comune şi judeţ, între sectoare şi PMB, între judeţe şi guvern, între guverne şi Comisia Europeană)", a explicat Adrian Papahagi.
Analistul a atras atenţia că, în ce priveşte lupta politică şi reprezentarea democratică la nivel SUE, oricum există deja familii politice europene şi solidarităţi/antipatii doctrinare.
"Conservatorii dintr-un stat simpatizează mai mult cu conservatori din alte state UE decât cu socialiştii din propria ţară, nu? Şi în SUA, progresiştii din NY şi California sunt pe o linie, iar conservatorii din SC şi TX pe alta. Sigur, SUE va avea ca limbă de lucru engleza (nu poţi funcţiona cu traduceri simultane în toate limbile), deşi UK a ieşit din UE (dar poate reintră în SUE). Nu asta e oricum starea de fapt? Noi ce vorbim când mergem la plajă în Grecia şi Bulgaria? Francezii, italienii sau germanii ce vorbesc când vin în România (şi n-au norocul să dea peste un poliglot)? Liderii europeni în ce limbă vorbesc între ei la Bruxelles? Asta nu înseamnă moartea limbilor naţionale: nu se schimbă nimic de fapt", a continuat Adrian Papahagi.
La fel, cultural sau religios, a punctat profesorul, care arată că şi în SUA sunt state cu majoritate de mormoni, altele unde domină ateismul progresist şi altele unde imigraţia latino-americană masivă a creat comunităţi catolice uriaşe.
"La fel şi în SUE vor coexista, ca până acum, state puternic ortodoxe, ca România şi catolice, ca Polonia, care se vor opune pe o singură voce ingineriilor sociale stângiste. Nu văd ce s-ar schimba la nivel identitar. Oricum UE, aşa progresistă cum e, repară la greu mănăstiri şi biserici ortodoxe de pe la noi. În realitate, am parcurs deja trei sferturi din distanţa dintre stătuleţe care se bat între ele şi o confederaţie paşnică, bazată pe geografia şi interesul comun. Înghesuiţi între Trump, Putin şi (mai puţin declarativ, dar nu mai puţin eficient) Xi, sper că vom parcurge rapid şi restul drumului de la UE la SUE", a conchis Adrian Papahagi.
