Scandal în PSD după ce Rogobete a deranjat "feudalii" din Sănătate. Ce spune Vlad Voiculescu despre binomul Bodog-Rafila

Fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, în prezent europarlamentar USR, a reacţionat după scandalul din PSD declanşat de planul de reformă promovat de noul ministru Alexandru Rogobete, care a deranjat "feudalii" din sistemul sanitar.

În prezent, în România, şefii de secţie pot fi numiţi doar dacă sunt propuşi sau trec de veto-ul facultăţilor de medicină. Ministrul Rogobete intenţionează însă să modifice această regulă şi să introducă obligativitatea unui concurs, după modelul aplicat managerilor de spital. Iniţiativa sa a stârnit opoziţia unor colegi de partid, care au contestat vehement proiectul.

Redăm mai jos postarea lui Voiculescu pe acesta temă:

În 2016 (acum 9 ani!), în primul meu mandat la Ministerul Sănătăţii – cel în care nu explodau spitale din cauza oxigenului instalat de dorei în clădiri de spital demne de anii 1950 –, am făcut un lucru de bun-simţ, dar foarte, foarte dezbătut şi atunci: am schimbat legea aşa încât

1. managerii să nu mai poată fi doar dintre universitari; peste tot în lume, managerii de spitale mari sunt preponderent manageri, nu şi medici, şi profesori, şi prestatori de servicii în privat, şi altceva în acelaşi timp. Mi s-a părut, mie şi echipei mele, că mai degrabă trebuie să avem un concurs public decât o decizie a şefului unei universităţi, care mai apoi nu are absolut nicio răspundere pentru actul de management;

2. şefii de secţie din secţiile clinice să nu mai fie pe viaţă, decişi de cineva din afara spitalului (universităţi), ci să existe un concurs şi nişte criterii de performanţă care să fie evaluate;

Îmi amintesc cât deranj a fost atunci în UMF-uri. Nu cred că exagerez dacă spun că a fost cel mai mare deranj politic de la Revoluţie până astăzi.

Îmi amintesc, de asemenea, sute (dacă nu mii) de oameni din sistem care mi-au mulţumit pentru asta. De la universitari (dintre cei mai tineri, ce-i drept), la medici din ţară şi străinătate, la rezidenţi şi studenţi, oameni care realizau că epoca fanariotă trebuia să se încheie şi în medicina românească.

Atât de tare au fost afectaţi anumiţi şefi de Universităţi, încât s-au luptat cu reglementările astea 8 ani, până când, anul trecut, prin distinsul domn Rafila şi majoritatea PSD-PNL, au reuşit să îşi recapete toate privilegiile de atunci şi câteva în plus.

Astăzi, în PSD pare că domnul Rogobete a propus ceva care mergea în direcţia celor descrise de mine mai sus.

Argumentele domnilor Bodog şi Rafila sunt la fel de “solide” ca cele care mi-au fost şi mie servite în 2016:

1. Bodog: “Nu vor facultăţile.”

2. Rafila: “Ne întoarcem la legea lui Vlad Voiculescu.”

Nu ştiu ce ar mai fi de spus în aceste condiţii şi nici nu vreau să zic ceva rău de PSD - Doamne fereşte, se supără şi mă scot pe mine vinovat pentru că ies ei de la guvernare.

Ce e de speriat însă e impresia tot mai pregnantă pe care cred că o au mulţi, că în România politica nu se face mai niciodată cu argumente, ci fie ţinând cu dinţii, fie cu nostalgie după privilegii.

Şi dacă toată lumea e de acord că politica a ajuns rău, dacă ne uităm la diverse organizări ale intelectualităţii şi meseriilor liberale din această ţară, la CSM, Colegiul Medicilor, multe universităţi – mai toate parcă funcţionează de prea multe ori mai degrabă ca sindicate de protecţie pentru privilegii decât garanţi ai calităţii şi responsabilităţii. Ne place să vorbim de autonomie în dreptul lor, dar vine un moment când se poate vorbi şi despre pierderea definitivă a încrederii. Şi nu e un lucru de dorit, nici ceva pentru care să existe soluţii simple.