Egipt: 'Fraţii musulmani' au preluat 'rămăşiţe ale puterii'

Comisia Electorală Centrală a Egiptului a anunţat rezultatele celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, desfăşurate în perioada 16-17 iunie. Şef al statului a fost proclamat candidatul din partea 'Fraţilor Musulmani', Mohammed Mursi. La o diferenţă minimă - 51,7% contra 48,3% - acesta l-a devansat pe fostul premier, generalul Ahmed Shafiq, susţinut de armată. De altfel, acest lucru nu a anulat tensiunile din ţară. Islamiştii sunt indignaţi de faptul că structura care conduce de fapt Egiptul, Consiliul Suprem al Forţelor Armate i-a retras din timp viitorului preşedinte o serie de împuterniciri şi a dizolvat parlamentul. Astfel, Mursi riscă să devină preşedinte doar cu numele, neavând pârghii reale ale puterii.

Zeci de mii de activişti ai 'Fraţilor Musulmani' refuză să părăsească renumita piaţă Tahrir din Cairo: ei cer demisia generalilor care, potrivit protestatarilor, le-au furat roadele revoluţiei, ignoră voinţa poporului şi vor să păstreze bazele vechiului regim. Nu departe, în cartierul Nasr City, s-a reunit un grup la fel de impunător, în susţinerea generalului Shafiq. Aceşti oameni se pronunţă împotriva 'Fraţilor Musulmani' şi pentru un stat laic, neavând pretenţii faţă de membrii CSFA, care au făcut carieră pe vremea fostului preşedinte Hosni Moubarak şi care pledează împotriva implementării normelor Sharia. Egiptul s-a pomenit scindat în două, lucru confirmat şi de ultimele alegeri prezidenţiale, constată cotidianul rus Kommersant.

Deznodământul confruntării depinde în primul rând de faptul dacă armata este sau nu pregătită să suprime brutal protestele pe care le-ar putea organiza 'Fraţii Musulmani', partidul salafit 'Al-Nur' şi alte grupări islamiste. Evenimentele ultimelor săptămâni arată că CSFA este decis, iar faptul că el a recunoscut victoria lui Mursi nu înseamnă că armata a acceptat o capitulare totală.

Coexistenţa paşnică dintre generali şi 'Fraţii Musulmani' plus aliaţii acestora devine din ce în ce mai problematică. Într-un an şi jumătate care s-a scurs după doborârea regimului Moubarak, islamiştii şi-au fixat foarte clar intenţiile: cucerirea întregii puteri în ţară (controlul asupra parlamentului, alegerea candidatului lor în funcţia de preşedinte al ţării); limitarea maximă a influenţei armatei; transformarea treptată a Egiptului într-un stat islamist, orientat spre Arabia Saudită, Qatar şi alte monarhii ale Golfului Persic şi care să se ghideze după normele Sharia.

În această situaţie, în faţa generalilor, care erau consideraţi în mod tradiţionali garanţi ai unui stat laic, se întrezăreşte puţin îmbucurătoarea perspectivă de a se pomeni cu timpul pe banca acuzaţilor, la fel ca şi colegii lor turci. În Turcia islamiştii aflaţi la putere i-au acuzat pe militari de pregătirea unei lovituri de stat, în timp ce în Egipt cel mai probabil cap de acuzare va fi 'coparticipare la crimele regimului Moubarak'.

De altfel, islamiştii egipteni vorbesc şi despre lovitură de stat: tocmai astfel califică ei recentele modificări la Constituţia temporară a ţării, modificări iniţiate de CSFA. În conformitate cu acestea, preşedintele a rămas fără mai multe împuterniciri: de exemplu, a încetat să mai fie Comandant Suprem al ţării. Un alt 'pas contrarevoluţionar' este considerat de islamiştii militari dizolvarea parlamentului, unde aceştia au dominat în mod nelimitat.

Evoluţia ulterioară a evenimentelor depinde de cât de departe vor merge 'Fraţii Musulmani' şi salafiţii în confruntarea cu CSFA. Dacă islamiştii nu se vor mulţumi cu recunoaşterea victoriei lui Mursi şi îşi vor îndemna adepţii la o nouă revoluţie, ei trebuie să fie pregătiţi pentru contraacţiuni din partea generalilor: de exemplu, pentru arestarea întregii conduceri a 'Fraţilor Musulmani' şi 'Al-Nur' şi interzicerea activităţii lor, dar şi, probabil, pentru înlăturarea de la putere a recent alesului preşedinte al ţării, este de părere Kommersant.

În această situaţie, lucrurile ar putea evolua conform scenariului algerian. În decembrie 1991, după victoria islamiştilor în primul tur al alegerilor parlamentare din Algeria, militarii au anulat rezultatele votului, impunându-şi controlul asupra ţării, după care radicalii musulmani au dus timp de 11 ani un adevărat război împotriva guvernului, ale cărui victime au devenit între 150 şi 200 de mii de oameni. Cu toate acestea, puterea laică a supravieţuit în Algeria, iar în timpul alegerilor parlamentare din mai islamiştii au suferit o înfrângere zdrobitoare, aminteşte ziarul rus.