Ecologiştii şi-au lansat proiectul de ţară "România - Grânarul Europei"

Partidul Ecologist Român propune proiectul de ţară "România - Grânarul Europei", proiect menit să ofere "o perspectivă, o direcţie naţiunii", reiese dintr-un comunicat de presă remis marţi de partid.

"De 26 de ani, România tot pune carul înaintea boilor, deşi nu are ce să care cu el... Degeaba investim în Educaţie, dacă trimitem tinerii să lucreze afară din ţară! Degeaba investim în Sănătate, dacă ne otrăvim aerul şi apa! Degeaba dăm subvenţii în agricultură, dacă noi importăm carnea şi roşiile! Degeaba investim în StartUp-uri, dacă favorizăm marile corporaţii internaţionale! Degeaba vrem turism, dacă noi lăsăm tradiţiile să moară!

Degeaba vrem să fim competitivi, dacă vrem să ne pricepem la toate! Degeaba vrem să fim tigrul Europei, dacă nu avem nicio strategie pe termen lung! Degeaba avem conducători, dacă gândesc de pe o zi pe alta! Pentru a rupe acest cerc vicios, Partidul Ecologist Român face un pas în faţă şi propune naţiunii proiectul de ţară "România - Grânarul Europei". Scopul acestuia este să ofere o perspectivă, o direcţie naţiunii", se arată în comunicatul citat.

Ecologiştii vor ca proiectul lor de ţară să fie precum "un fir roşu pentru guvernările care se schimbă după cum bate vântul electoratului".

"Un Proiect de ţară nu este o promisiune de campanie, ci o aspiraţie a naţiunii. Este ceea ce îşi propune ţara să devină. Este o poveste frumoasă, un vis care te face să te ridici şi să îl urmezi până ajungi la el. Din poziţia de start ţi se pare o Fata Morgana, dar, făcând paşi concreţi spre el, îl vei transforma în realitate. Un Proiect de ţară te motivează, îţi dă o direcţie, îţi dă speranţă. În timp ce un Program de guvernare stabileşte detaliile călătoriei, Proiectul de ţară este destinaţia la care trebuie guvernele să ducă poporul", au precizat ecologiştii.

"România - Grânarul Europei" - trei direcţii de acţiune

1. Relansarea economică prin investiţii în infrastructură

"Pentru a ieşi din rândul ţărilor sărace, pentru a aduce nivelul de trai al românilor la cel din Uniunea Europeană, singura strategie serioasă pentru România este relansarea economică prin investiţii. De la guvernele Boc încoace ne tot chinuim să strângem cureaua, facem creşteri economice spectaculoase prin austeritate, dar asta nu se simte deloc în buzunarul românului, că e pensionar, muncitor, profesor sau patron.

Poate în cel al marilor corporaţii şi al politicienilor corupţi. Dacă vrem salarii europene în România, trebuie să introducem bani pe piaţa economică, nu să îi ţinem ascunşi la Banca Naţională. Şi, pentru aceasta, Statul Român trebuie să dezvolte o serie de proiecte care să dezvolte zone strategice şi să dea de lucru mediului privat în realizarea acestora."

2. Concentrarea pe domenii economice favorabile

"Mai departe, dacă vrem să gândim strategic, trebuie să facem o concentrare a acestor investiţii în zone care ne aduc avantaj maxim pe piaţa europeană. Cu un mediu de afaceri extrem de subţire şi fragil, pe care băncile evită să îl crediteze, România nu poate aştepta o competiţie corectă cu marile corporaţii industriale multinaţionale. De aceea, trebuie să folosim ”terenul” în favoarea noastră, ca pe vremurile de invazie.

Câmpiile fertile, munţii împăduriţi, apele curate, acestea sunt avantaje naturale pe care le avem din belşug şi necesită investiţii mici, dar produc beneficii multiplicate. Stimulând agricultura, turismul, industriile alimentară şi uşoară, ducem competiţia pe un teren favorabil şi egalizăm şansele cu care luptăm în ringul comercial european."

3. Oprirea deşertificării şi anularea poluării

"În proces, combatem poluarea şi evităm deşertificarea. O fi România azi a cincea ţară europeană la culturile şi recolta de grâu, dar, în viitor, lucrurile se vor înrăutăţi. Încălzirea globală accelerată transformă climatul ţării noastre într-unul ”accentuat continental”, ceea ce înseamnă pericol major de deşertificare.

Vedem cu ochiul liber că ploile din Oceanul Atlantic nu prea mai trec de Munţii Carpaţi, ceea ce condamnă Câmpia României la deshidratare totală sub soarele verii şi vânturile uscate.. Dacă nu vom lua măsuri urgente, în 20 de ani, Bucureştiul se va afla în mijlocul Deşertului Bărăgan. Şi, nici Oltenia, nici Moldova nu se vor simţi prea bine."

Ecologiştii îşi detaliază planul

"În concepţia noastră, Statul trebuie să se implice şi să asigure condiţii favorabile pentru mediul de afaceri, atât acolo unde situaţii de criză o impun, cât şi acolo unde se pot maximiza rezultatele pe termen lung, atât din punct de vedere social, cât şi economic.

Relieful ne este cea mai mare comoară şi cea mai ieftină cale spre prosperitate. Cum nu prea avem bani, trebuie să ne concentrăm pe zone în care investim puţin, dar scoatem mult. Agricultura a fost şi este asul nostru din mânecă. Pe care, însă, îl lăsăm, de 26 de ani, la voia întâmplării şi mai şi riscăm să îl pierdem în curând, datorită deşertificării ce se insinuează pe sub nasul nostru plin de gaze de eşapament.

Concret, acest Proiect de ţară presupune realizarea unei reţele naţionale de canale şi lacuri, care să asigure apa necesară pentru populaţie şi agricultură în exteriorul lanţului carpatic. Aceasta va fi acompaniată de o reţea de perdele forestiere care să stabilizeze solul, să tempereze vânturile, să atenueze evaporarea şi să proceseze bioxidul de carbon.

Vorbim despre o primă reţea de canale de irigaţii în Câmpia Română şi Câmpia de Vest, care să asigure menţinerea umidităţii şi să transporte apa necesară irigaţiilor pentru plantaţiile agricole. Aceste canale vor fi alimentate dintr-o reţea de lacuri de depozitare construite în zonele de câmpie, pe o linie imaginară Craiova-Bucureşti-Slobozia-Brăila. Alimentarea acestor lacuri de câmpie se va face din Dunăre şi acumulările din munţi, dar se va favoriza consumarea apei din Dunăre, ce va fi ”urcată” prin Canalul Dunăre-Bucureşti.

Se impune, apoi, o reţea de lacuri intermediare, în zona de dealuri, pentru ca stocul de apă să ne asigure necesarul urban şi agricol în perioade severe de secetă. Iar în final, piesele de forţă ale angrenajului vor fi lacurile de acumulare din munţi, care vor stoca apa provenită din ploile oceanice care mai ajung până la noi, pentru a o putea distribui în restul ţării.

Aceasta va fi "datoria" Statului, să asigure condiţiile pentru ca mediul privat să poată maximiza rezultatele din agricultură şi industriile conexe. Serviciile de irigaţii vor fi asigurate de firme private, Statul fiind doar furnizor de apă, la costuri rentabile pentru ambele părţi. Mai departe, piaţa se va regla de la sine.

Pe partea forestieră, râurile, canalele de irigaţii, lacurile vor fi jalonate cu fâşii forestiere. Oraşele vor trebui ”înconjurate” cu păduri pe măsura poluării pe care o produc. În maxim 5 ani, România va trebui să îşi crească suprafaţa împădurită de la 29% la 40%. Şi va trebui să facă acest lucru în special în zona de câmpie, unde abia 5% din suprafeţe mai sunt cu păduri, ceea ce creşte enorm viteza de deşertificare.

În secolul trecut, comuniştii au despădurit câmpiile masiv, dar le-au înlocuit cu sistemul de irigaţii. Şi pe atunci nici nu se confruntau cu valul de încălzire globală din zilele noastre. Acum, nu mai avem ploi, nu mai avem zăpezi, soarele arde, ca în cuptor, dar noi nu mai avem nici păduri, nici irigaţii.

Conform datelor oficiale, suprafaţa agricolă a României este de aproximativ 14,6 milioane de hectare, dintre care 9,4 milioane hectare sunt teren arabil. Înainte de 1989, suprafaţa reţelelor de irigaţii era de 3,2 milioane ha, în prezent, Ministerul agriculturii declară că avem "amenajări de irigaţii" pe 2.997.000 ha. Naţionala pentru Îmbunătăţiri Funciare deţine deja un sistem de baraje şi canale care au fost construite încă din perioada interbelică. Din informaţiile făcute publice, în prezent agenţia oferă servicii de irigaţii doar pe 3-400.000 ha şi declară că are o capacitate de deservire a 700.000 ha.

Agenţia Domeniilor Statului are azi în administrare 320.000 ha de teren, majoritatea fiind în Bărăgan. Cel mai mare ”domeniu” este Insula Mare a Brăilei, care are 68.000 ha. Canalul Dunăre-Bucureşti este deja inclus în strategia europeană de investiţii şi va beneficia de o finanţare de 800 milioane euro de la UE.

Sunt câteva date de pornire, de aici Statul Român trebuie să construiască o strategie de acţiune cu specialişti pe diversele domenii vizate. Bani se găsesc mereu, atunci când îţi doreşti să realizezi ceva. Se pot face împrumuturi, pentru că această investiţie este generatoare de profit pe termen lung, pentru toată lumea. Se pot accesa fonduri europene. Dar, mai ales, sunt bani destui dacă cei implicaţi în administraţie se opresc din furat. Se ştie prea bine că în proiectele de infrastructură se investesc în realitate doar o treime din bani, celelalte două treimi ducându-se pe "circuitul şpăgii în natură", de la constructor până la ministru. Oprim această ”sângerare” şi vom avea revelaţia că putem face de două ori mai multe lucruri decât până acum.

Un sistem de irigaţii bine pus la punct va duce la o agricultură eficientă. Acesta va aduce după sine locuri de muncă şi hrană mai ieftină şi sănătoasă. În jurul acestei prosperităţi agricole vor "creşte" şi industriile conexe: zootehnia, pescuitul, serviciile de irigaţii, îngrăşămintele, panificaţia. Dar va beneficia şi sectorul energetic, care va produce curent electric mai ieftin, prin hidrocentralele de pe lacurile de acumulare şi prin panourile solare ce ar putea fi montate deasupra canalelor de irigaţii. O dezvoltare în lanţ a tuturor acestor sectoare va duce la importuri diminuate, exporturi crescute şi, în consecinţă, la încasări mai mari la buget. Astfel, investiţia Statului se va recupera şi va aduce profit.

Extinderea suprafeţei împădurite, în special în zona de câmpie, va duce la eliminarea pe timpul nopţii a poluării de peste zi din marile oraşe şi le va sigura românilor aer oxigenat dis-de-dimineaţă. Perdelele forestiere vor stabiliza praful şi îl vor ţine departe de oraşe. Aer curat, praf puţin, înseamnă cheltuieli mai puţine cu sănătatea, oameni liniştiţi şi mai eficienţi. Iar după ce îşi vor fi făcut treaba la "uzina de epurare", stejarii bătrâni vor aduce profituri şi locuri de muncă în industria mobilei.

Românii vor deveni recunoscuţi în Europa: "Poporul acela sănătos şi harnic, care muncea cândva la noi, dar acum ne hrăneşte şi ne mobilează casele. O ţară frumoasă, sănătoasă şi prosperă!"