După Marele Război, societăţile debusolate încercau să uite
Se dansa pe cadavrele a milioane de morţi sau pe un vulcan? La sfârşitul Primului Război Mondial, Europa se 'îmbăta' cu libertăţi noi, pentru a încerca să exorcizeze violenţele, însă pierderea reperelor, dispărute odată cu vechea ordine, a pregătit terenul pentru totalitarismele celui de-Al Doilea Război Mondial, notează AFP.
Odată cu prăbuşirea imperiilor, 'vântul democraţiei a început să bată'. 'Însă, ulterior, el va fi deviat, confiscat, iar Europa se va acoperi de dictaturi ce se bazau pe mase, pe care le va manipula', subliniază istoricul francez Jean-Yves Le Naour. 'Războiul total s-a soldat cu totalitarism, a distrus valorile morale şi a murdărit idealurile', adaugă acesta.
În opinia istoricului american de origine germană, George L.Mosse, 'brutalizarea societăţilor europene' de către Primul Război Mondial şi 'banalizarea' violenţei fără precedent pe care a antrenat-o au facilitat emergenţa fascismului şi a naţional-socialismului.
Cu toate acestea, istoricul francez Antoine Prost relativizează. 'Dacă experienţa morţii în masă a debuşat spre nazism în Germania', învinsă şi umilită de Tratatul de la Versailles, 'în Franţa ea va constitui cauza unui respingeri extrem de categorice a războiului', notează Prost în postfaţa la reeditarea lucrării privind armistiţiul de la Rethondes scrisă de istoricul şi fostul combatant francez Pierre Renouvin.
Pentru Franţa, ţară victorioasă, 'detestarea războiului este perceptibilă din noiembrie 1918', precizează Le Naour. 'Pacifismul alimentează întreaga societate franceză, de la extrema stângă la extrema dreaptă', într-o atitudine de 'nu vrem să se mai repete'.
În Franţa, asociaţiile foştilor luptători, care reprezintă o forţă considerabilă, cu peste 3 milioane de cotizanţi, 'sunt toate pacifiste', cu nuanţe, potrivit lui Antoine Prost. Ele le cer politicienilor să apere pacea.
Pe plan demografic, războiul a făcut multe văduve - peste 3 milioane - în întreaga Europă, însă dispariţia a milioane de bărbaţi nu le-a condamnat pe femei la celibat, după cum se temeau unii. Acestea ajung să-şi găsească soţi, căsătorindu-se cu bărbaţi mai în vârstă, mai tineri sau aparţinând unor medii inferioare, ceea ce va provoca un important amestec social.
Franţa, care a pierdut 1,4 milioane de soldaţi în conflict, a cunoscut un veritabil 'baby-boom', pentru a relua apoi malthusianismul dinainte de război. Discrepanţa demografică se majorează în raport cu Germania, care pierdut, în ceea ce o priveşte, aproape 2 milioane de bărbaţi.
Femeile, care au fost 'bravi soldăţei' în spatele frontului, înlocuindu-i pe bărbaţii plecaţi pe front, au obţinut progresiv dreptul la vot în mai multe ţări (Marea Britanie, Germania, SUA). 'Aceasta este o recompensă, dar şi rezultatul unor ani întregi de luptă din partea sufragetelor', subliniază Jean-Yves Le Naour. Cu toate acestea, Franţa se distinge la acest capitol, Senatul refuzând să acorde dreptul la vot femeilor, care vor trebui să aştepte anul 1945 pentru a-l obţine, chiar dacă egalitatea între sexe progresează în numeroase domenii - al studiilor, al muncii, al moravurilor - la fel ca aproape peste tot în Europa.
Suferinţele provocate de război şi speranţa imensă pe care a născut-o revoluţia rusă în cadrul clasei muncitoare reanimă tensiunile sociale, care se multiplică peste tot, cu greve enorme - uneori insurecţionale, ca în Germania - şi o explozie a efectivelor sindicale.
Pentru rentieri, care dominau societăţile europene înainte de război, a început deruta. Inflaţia a înregistrat un avânt în toate ţările - cu excepţia notabilă a Marii Britanii -, iar deponenţii au fost nevoiţi să pună cruce investiţiilor lor din Rusia, anihilate de revoluţia bolşevică. Peste tot, la învingători ca şi la învinşi, 'războiul a pus burghezia la muncă', subliniază Prost.
În această Europă devastată, unde traumatismele conflictului şi ale sale zeci de milioane de victime împovărau toate societăţile, s-a ajuns să se regrete 'la belle epoque', idealizată înainte de război. Perioada 'anilor nebuni' va fi cea care va aduce un vânt de libertate, de frivolitate şi de creaţie peste Paris. 'Trebuie să ne grăbim, să profităm de viaţă, dansăm pe cadavre. Nu este prea vesel', opinează Naour.
Femeile îşi taie părul, îşi scurtează fustele. 'La Garconne', roman de Victor Margueritte, a provocat un adevărat scandal prin moravurile libertine ale eroinei sale. Noi feluri de muzică, precum jazzul, ajuns în Europa odată cu soldaţii americani, invadează Parisul sau Berlinul.
De asemenea, războiul i-a marcat în mod durabil pe artiştii europeni - scriitori, poeţi, pictori, muzicieni - care au devenit angajaţi şi au fost loviţi de ororile luptelor. Zeci de romancieri nu vor mai ezita să descrie în mod brutal experienţa fricii şi a morţii, care au impregnat de asemenea lucrările unor pictori precum germanul Otto Dix.
Mişcarea 'Dada' (Tristan Tzara, George Grosz şi alţii), a apărut în timpul conflictului care se propaga pe continent. Mişcare transfrontalieră, ea a sfidat convenţiile, abordând o atitudine de derâdere şi afişând un antimilitarism provocator.
Pe propriul făgaş, suprarealismul s-a născut după război, punând în discuţie toate valorile morale, politice şi estetice. În Franţa, Andre Breton, Paul Eluard şi Louis Aragon, care au participat la conflict, au început să refuze orice angajament şi au provocat un adevărat scandal respingând comemorările care instrumentalizau morţii, subliniază Anette Becker.
