DNA, Udrea şi şansa PMP

La fix un an de la înfiinţarea PMP, Elena Udrea, liderul impus de preşedinte, este cercetată sub control judiciar în dosarul Microsoft şi este constrânsă să renunţe la nişte ambiţii politice mult prea mari. Pentru Mişcarea Populară este un moment decisiv – sau se va despărţi de figurile compromise care l-au transformat în Partidul Marii Păcăleli şi îşi va crea o identitate proprie, dincolo de cea de jucărie prezidenţială, sau va dispărea.

DNA se dovedeşte în continuare singura instituţie capabilă şi dornică să facă mult aşteptata reformă a clasei politice. Faptul că şi Elena Udrea dă acum cu subsemnatul arată că minciunile turnate ani de zile de Antene cu justiţia controlată politic, care pentru unii este ciumă şi pentru alţii mumă, au fost într-adevăr minciuni. Dacă au început să cadă şi greii din tabăra Băsescu şi din PDL, gen Videanu, nu mai poţi să te îndoieşti că procurorii anticorupţie chiar îşi fac treaba nepărtinitor.

Ca şi Dan Voiculescu, Elena Udrea părea de neatins, dar a fost atinsă chiar de procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, numită şi susţinută atâta timp de Traian Băsescu. Prin urmare, poveştile cu ”corupţii lor sunt buni, doar ai noştri sunt răi” nu au fundament.

Sigur, Elena Udrea beneficiază de prezumţia de nevinovăţie iar justiţia trebuie să-şi facă treaba, dar este simbolic faptul cum a fost forţată să părăsească scena politică. Mai întâi a anunţat că nu va mai candida pentru încă un mandat de preşedinte al PMP, iar apoi că se autosuspendă din toate funcţiile, ceea ce arată că îi este greu să renunţe, dar nu are încotro.

Prin aceste gesturi s-a deschis pentru PMP, formaţiunea năşită de preşedintele Băsescu ca o alternativă la PDL, o fereastră de oportunitate extraordinară. Partidul Mişcarea Populară care se lăuda la înfiinţare că va fi un partid altfel, grassroots cu abordare bottom-up, bazat pe democraţie participativă şi că va avea un mesaj antisistem, ajunsese un partid de buzunar, confiscat total de Elena Udrea, care s-a vrut locomotivă electorală, dar n-a înţeles niciodată că aroganţa şi luxul ostentativ, însoţite de gesturi ipocrite de simplitate, nu sunt apreciate de majoritatea românilor.

Ambiţiile Elenei Udrea de a ajunge preşedintele României au fost mult prea mari în raport cu capacităţile ei. Cât despre PMP, acesta ajunsese jucăria ei, în care toţi care aveau păreri diferite şi le exprimau erau excluşi, un exemplu bun în acest sens fiind Cristian Preda. Ne amintim cu toţii cum au plecat din partid rând pe rând intelectualii care au fost utilizaţi doar pentru imagine şi apoi umiliţi. Sau teatrul absurd cu umilirea lui Cristian Diaconescu, aruncat în cursă şi apoi înlocuit.

Mai mult, aşa numiţii intelectuali ai lui Băsescu precum Gabriel Liiceanu sau Marian Preda, fostul preşedinte al Fundaţiei Mişcarea Populară, şi Adrian Papahagi au susţinut-o pe Monica Macovei în alegeri, neputând să gireze chiar orice pentru Traian Băsescu.

După anunţul Elenei Udrea că nu va mai candida, Eugen Tomac şi-a anunţat intenţia de a se înscrie în cursa pentru şefia PMP, în tandem cu europarlamentarul Siegfried Mureşan. Ei ar fi ultimii vectori pozitivi de imagine rămaşi în PMP. Tomac era un lider vocal şi promiţător, înainte ca Udrea să vină şi să preia conducerea totală. Rămâne de văzut dacă va fi capabil să se elibereze de influenţa figurilor compromise şi să reformeze cu adevărat partidul. Siegfried Mureşan ar putea contribui şi el la crearea unei doctrine populare autentice şi unei identităţi proprii a PMP, dat fiind că a lucrat atâta vreme pentru PPE.

Mai rămâne însă şi întrebarea al cărei răspuns se amână deocamdată: Va mai reveni Traian Băsescu în politică şi dacă da, ca şef al PMP sau al unei construcţii civico-politice precum cea vehiculată cu PNŢCD, care pare din start un eşec asigurat. Cert este că preşedintele care a făcut jocurile 9 ani, a făcut şi desfăcut partide, nu se grăbeşte să revină pentru a conduce un partid mic, izolat şi fără mare relevanţă. Iar în scandalul Udrea, tace mâlc.

O fi înţeles şi el că capitalul său politic s-a epuizat aproape de tot, fapt demonstrat şi de alegerile prezidenţiale, unde Elena Udrea, cu o campanie agresivă şi mulţi bani, n-a reuşit să obţină mai mult de 5% din voturi.

De ce n-a reuşit? Pentru că electoratul a respins toţi candidaţii contrafăcuţi, care voiau să se prezinte drept ceea ce nu erau, cum bine s-a văzut în cazul Ponta - mare patriot, mare ortodox şi mare iubitor de ţară şi popor. La fel, mesajul comercial cu tentă sexuală ”Bună pentru România” însoţit de o imagine sexy, care se adresa doar unor instincte primare, a fost taxat de un electorat care nu mai poate fi păcălit cu un asemenea circ ieftin.

Ca şi celelalte partide, PMP are nevoie să se elibereze – de bunăvoie sau cu ajutorul DNA – de liderii compromişi, uzaţi şi implicaţi în scandaluri de corupţie şi să promoveze lideri noi tineri, credibili, cu o competenţă dovedită şi cu moralitate. Altfel va dispărea ca şi cum n-ar fi fost niciodată. Eugen Tomac trebuie să aibă curajul să se rupă de influenţa toxică a Elenei Udrea şi să se distanţeze şi de Băsescu pentru a crea acestui partid o identitate proprie.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.