Diplomaţia celebrată prin muzică, la împlinirea celor 150 de ani

Ateneul Român a găzduit luni un concert extraordinar prilejuit de împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea Ministerului Afacerilor Externe.

Concertul a debutat cu interpretarea a trei piese bizantine urmate de Cântece de lume, de Gheorghe Bazavan, în interpretarea Corului Naţional de Cameră Madrigal, dirijor Voicu Popescu.

Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu” Bucureşti, a interpretat, sub bagheta dirijorului Horia Andreescu un repertoriu foarte larg, cu piese din George Enescu (Rapsodia nr.1), Emmerich Kalman (Csardas din opereta Silvia), Verdi, Iosif Ivanovici (Valurile Dunării), Mihail Glinka (Uvertura la Ruslan şi Ludmila), Puccini (un duet din opera Boema), Brahms (Dans ungar nr. 5), Tiberiu Olah (fragmente din suita Mihai Viteazul), Antonin Dvorrak (Dans slav), Bizet (suită din opera Carmen), Leonard Bernstein („Mambo” din suita simfonică Poveste din Cartierul de Vest) şi Grigoraş Dinicu (Hora Staccatto).

Soliştii celor două arii din Silvia, respectiv Boema au fost: soprana Tina Munteanu şi tenorul Cristian Mogoşan.

Răspunzând reporterilor Epoch Times România, mai mulţi diplomaţi, ambasadori sau artişti şi-au exprimat încântarea de a sărbători diplomaţia prin muzică.

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, în calitatea sa de preşedinte al Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin, a fost impresionat de varietatea culturală a pieselor alese şi de maniera interpretativă.

„Nu pot decât să salut o întâlnire a ambasadorilor care se termină cu un concert la Ateneu. Nu pot decât să-l felicit pe Horia Andreescu, care a conceput un program de diplomaţie culturală în care am putut asculta muzica Europei Centrale având piese simfonice oglindind aceste relaţii din Austria, Ungaria, Cehia, Germania. Dansul Ungar al lui Brahms, polkă, Csardas-ul lui Kalman. Europa Centrală a fost bine reprezentată. Nici estul Europei n-a lipsit, spaţiul rus cu Glinka. Am avut şi o parte a Europei Occidentale - Franţa cu Spania prin Bizet (suita din Carmen). La fel, din Italia am avut Boema, unde ne-am plasat la Paris. Şi parteneriatul strategic cu Statele Unite (şi cu Israelul), prin Bernstein. Aşa că toate au fost acolo. Inclusiv Staccato cu care s-a încheiat concertul.

Emil Constantinescu a fost plăcut impresionat de aranjamentul ales „subtil pe această relaţie pe care muzica poate să o dea la nivelul cel mai înalt relaţiilor umane”, adăugând că „din păcate, diplomaţia reuşeşte mai greu acest lucru”.

„Deşi a fost un spectacol pentru grupul lărgit al melomanilor, cu piese care fac plăcere tuturor, cu o gamă foarte largă, melomanii mai pretenţioşi au fost încântaţi pe prestaţia orchestrei şi de speranţa în cei doi solişti, care promit, şi soprana şi tenorul. Aşa încât nimic nu e pierdut când se sfârşeşte cu muzică”, a mai spus fostul preşedinte al României.

Sergiu Celac, fost Ministru de Externe în 1990, cu o largă misiune diplomatică în mai multe ţări, a remarcat seara concertului ca fiind „expresia unui mod de lucru” prin faptul că „floarea diplomaţiei româneşti de astăzi, cei care sunt ambasadori şi cei care conduc Ministerul de Externe, s-au întâlnit la Filarmonică, la un concert simfonic, nu la manele, nici la estradă”.

Diplomatul român a vorbit de nevoia de elită inclusiv în diplomaţie: „cred că elitele intelectuale şi profesionale, cum este Corpul Diplomatic român, aşa cum au făcut-o în istorie întotdeauna, vor fi în măsură să o facă şi astăzi, în condiţii grele şi complicate”.

„Diplomaţia”, a mai spus el, „nu este o meserie de vreme frumoasă. Este uşor să fii diplomat atunci când toate lucrurile merg bine, când economia duduie, iar pe plan politic este armonie şi parfum de tei. Diplomaţia a fost inventată pentru a negocia pacea în urma unui război pierdut. Când toată lumea e disperată şi pesimistă, băieţii şi fetele astea, se pun pe treabă şi vin cu rezultate. Sunt încrezător în diplomaţia românească”.

Bogdan Aurescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, a văzut importanţa evenimentului ca punct de plecare pentru proiecte de viitor.

„Dincolo de cei 150 de ani de diplomaţie românească modernă există un moment important în care ne strângem împreună toţi cei care lucrăm pentru diplomaţia românească, încercând să facem proiecte pentru viitor. Este un moment în care ne uităm spre trecut să vedem care au fost marile realizări ale diplomaţiei româneşti, foarte multe fiind realizări care nu se văd, acele eforturi sau acţiuni diplomatice necunoscute publicului, care de fapt sunt esenţa diplomaţiei. Dar vedem şi care sunt acţiunile noastre viitoare. Încercăm să facem o proiecţie pentru anii care vin pentru că, având un mediu European destul de complicat, un mediu de securitate care este foarte dinamic, o vecinătate strategică de care ne ocupăm cu foarte multă atenţie pentru că România este la marginea Uniunii Europene şi a NATO, există o responsabilitate a României mai mare decât pur si simplu cea de a gestiona o vecinătate a unui stat, vecinătatea unei comunităţi de valori din care facem parte. Prin urmare, iată tot atâtea motive pentru a considera că este o zi importantă pentru diplomaţia românească, pentru Ministerul român de Externe şi sigur şi în zilele următoare vom putea să vedem împreună care sunt planurile noastre de viitor.

Calitatea muzicii în relaţie cu diplomaţia a fost salutată de mai mulţi ambasadori români şi străini.

Pentru Cristian Teodorescu, ambasador în Iran, seara a fost „ceva deosebit”, „un dar de neimaginat pentru această aniversare - 150 de ani”.

„Nu toate diplomaţiile lumii au 150 de ani de la crearea primului minister al trebilor din afară şi de stat. Un spectacol deosebit. Publicul, de asemenea pare să fi fost extraordinar de impresionat. Adevărul e că, cu orchestra, maestrul făcea orice. Soliştii, de asemenea au fost ceva de excepţie”.

Şi pentru Manuela Breazu, ambasador în Argentina, concertul „a fost extraordinar pentru un moment adecvat - 150 de ani de la înfiinţarea diplomaţiei româneşti”, iar cu totul: „o seară minunată, unul dintre cele mai frumoase concerte la care am asistat vreodată. Piesele selecţionate - interpretate de o manieră extraordinară”.

Crina Prunariu, ambasadorul din Republica Armenia a remarcat, „în afară de repertoriul foarte bine ales, dinamismul şi activitatea foarte interesantă pe care diplomaţii români o desfăşoară de 150 de ani”.

Ambasadorul Tailandei la Bucureşti, doamna Tasnawadee Miancharoen, a folosit doar cuvinte la superlativ pentru o seară la superlativ: „Este fabulous. Magnific. Nu am mai ascultat o astfel de muzică minunată până acum”.

Pentru Omar Solendil, ambasadorul Turciei, totul a fost frumos: concertul, recepţia, întreaga seară.

Vocile şi piesele Madrigalului din debutul concertului l-au încântat cel mai mult pe Philippe Beaulne, ambasadorul canadian la Bucureşti, care a remarcat că „a fost o seară foarte reuşită”.

Paul Reynders, ministrul-consilier în cadrul Ambasadei Regatului Belgiei în România, a fost încântat de concert dar şi de prezenţa sa în România, pentru care are o mare afecţiune.

„Mi-a plăcut concertul. Mi-au plăcut oamenii, recepţia pentru cei 150 de ani de diplomaţie. A fost cu adevărat minunat să fiu aici în seara aceasta. Sunt foarte fericit în România, sunt pentru a doua oară aici, am fost între '94 - '98. Este ultimul meu mandat şi voi cere ministerului meu să-mi închei cariera aici, în România. Iubesc ţara asta şi oamenii de aici, o spun din inimă”.

Şi artiştii s-au bucurat de muzică, alături de invitaţi şi de public.

Pentru Delia Andronache, solistă în Corul Naţional de Cameră, Madrigal, seara a fost foarte frumoasă, „cu un program foarte bine ales, care a cuprins cam toate genurile, de la muzica bizantină, muzică românească, muzică universală, chiar şi muzică modernă”. „Orchestra a atins un nivel maxim căci a trecut prin muzica din mai multe ţări. A încercat să-i împace pe toţi. Atât corul cât şi orchestra s-au ridicat la nivelul evenimentului”, a declarat artista.