Dilema separatiştilor europeni: Eventuala reaplicare pentru aderarea la UE

Îşi vor risca Scoţia sau Catalonia statutul de membru al Uniunii Europene, în cazul în care vor dobândi independenţa? Timp de ani de zile Comisia Europeană (CE), executivul celor 27 de ţări ale blocului, a preferat să se eschiveze de la această întrebare, ştiind că orice răspuns va stârni pasiuni aprinse pe un continent aflat acum pradă unui nou val de separatism. Dar stimulată de dezbaterea accelerată din Marea Britanie, CE a intervenit în mod oficial, iar răspunsul său nu este o veste bună pentru naţionaliştii scoţieni, se arată într-o analiză publicată de New York Times.

Potrivit preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, o Scoţie independentă va trebui să aplice pentru statutul de membru al UE. Acest lucru ridică posibilitatea ca, la fel ca alţi noi aplicanţi, să fie obligată legal să se alăture într-o zi zonei euro tulburi - un vot puţin posibil să fie câştigător în Scoţia, care plănuieşte un referendum privind independenţa în 2014.

Declaraţia a venit într-o scrisoare ''seacă'' şi în termeni juridici, adresată preşedintelui unei comisii din Camera Lorzilor, în care Barroso a declarat că 'un nou stat independent va deveni, ca urmare a independenţei sale, o terţă ţară în ceea ce priveşte UE iar tratatele nu se mai aplică teritoriului său''.

Implicaţiile merg dincolo de Scoţia, în special în Spania, unde alegerile regionale din Catalonia, de luna trecută, au dus la victoria partidelor separatiste. Deja bascii din Spania au un grad ridicat de autonomie, la fel ca flamanzii şi valonii şi comunităţi mult mai mici vorbitoare de germană din Belgia. Toate urmăresc evoluţiile constituţionale din Marea Britanie, la fel ca militanţi din alte regiuni de pe continent, unde presiunea asupra bugetelor publice exercitată de criza financiară a avut tendinţa să inflameze nemulţumiri vechi, potrivit cotidianului american.

Intervenţia lui Barroso nu este ultimul cuvânt iar juriştii ar putea avea o părere diferită în cazul în care Scoţia votează pentru independenţă şi reuşeşte să convină un ''divorţ'' amiabil cu restul Marii Britanii.

'Nu suntem de acord că o Scoţie independentă va fi în poziţia de a trebui să reaplice pentru aderarea la Uniunea Europeană pentru că nu există nicio prevedere privind scoaterea tratatelor UE din oricare parte a teritoriului UE, sau pentru îndepărtarea cetăţeniei europene de la oamenii unei ţări care a fost în UE timp de 40 de ani', a declarat vicepremierul scoţian Nicola Sturgeon. ''Dorim acum discuţii anticipate cu Comisia Europeană pentru a aborda procesul specific al independenţei Scoţiei', a adăugat ea.

Fără un precedent nu poate exista nicio certitudine juridică, dar declaraţia lui Barroso creează probleme pentru formaţiunea d-nei Sturgeon, Partidul Naţional Scoţian (SNP), care militează pentru independenţă, deoarece contrazice poziţia acestuia potrivit căreia o Scoţie autonomă va negocia noii termeni ai statutului de membru din interiorul UE.

Deşi Marea Britanie a optat ferm să nu fie membră a zonei monedei unice europene, acest lucru nu se va transfera în mod automat în situaţia în care se va face o nouă cerere de aderare. Şi nici Scoţia nu va moşteni neapărat neparticiparea Marii Britanii la spaţiul Schengen.

'În Scoţia, nu se pune atât de mult problema ameninţării cu excluderea cât a ameninţării că va putea fi angrenată în integrarea europeană mai departe decât ar dori', a declarat John Curtice, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Strathclyde.

În contextul în care restul Marii Britanii rămâne în afara spaţiului Schengen, aderarea la el ar avea prea puţin sens pentru Scoţia, crescând posibilitatea de control la frontiera cu Anglia. Curtice a declarat că ideea de aderare la zona euro nu se bucură după cât se pare de mai mare popularitate în Scoţia decât în restul Marii Britanii eurosceptice.

Între timp, intervenţia lui Barroso ameninţă să submineze credibilitatea SNP, contrazicând unul dintre argumentele acestuia. 'Cred că suscită îndoieli în mintea oamenilor cu privire la faptul dacă SNP a înţeles pe deplin problema şi adaugă un element de incertitudine care i-ar putea convinge pe oameni să continue să se teamă sau să se aştepte la ceva mai rău', a afirmat Curtice.

O altă complicaţie este aceea că orice cerere de aderare trebuie aprobată de toate statele membre ale UE. Aceasta înseamnă că, chiar dacă un ''divorţ'' a fost convenit cu restul Marii Britanii, negocierile cu Scoţia ar putea fi blocate de alte ţări, cum ar fi Spania, de teama stabilirii unui precedent.

În Catalonia, care ca parte a Spaniei foloseşte moneda unică europeană, dinamica este diferită, iar semnificaţia statutului de membru al UE - şi al zonei euro - este mai mare, spun experţi. José Ignacio Torreblanca de la biroul din Madrid al ''European Council on Foreign Relations'' a declarat că păstrarea statutului de membru al UE a fost un factor crucial pentru susţinătorii catalani moderaţi ai independenţei.

'Adepţii moderaţi ai independenţei nu vor fi dispuşi să iasă din UE şi să reaplice din nou, acesta este un punct critic pentru ei', a precizat Torreblanca. 'Elita catalană moderată, inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii, nu vor dori să fie lăsate în afara Europei niciun minut: Ei se tem de un drept de veto'', a adăugat el, subliniind: ''Separatiştii nu au reuşit să ofere niciun sprijin semnificativ pentru ideea de readerare automată'.