Dieta Templierilor: de ce trăiau cu 30 de ani mai mult decât ceilalţi?

Regimul alimentar era obligatoriu pentru cavalerii din Evul Mediu. Unii dintre ei trăiau până la vârsta de 70 de ani. La baza dietei lor se aflau peştele, legumele şi verdeţurile, iar carnea nu era consumată mai mult de trei ori pe săptămână.

Într-o epocă precum Evul Mediu, în care speranţa de viaţă era cuprinsă între 25 şi 40 de ani, reprezentanţii cavalerilor templieri ajungeau, în mod frecvent, să trăiască de două ori mai mult, şi de multe ori depăşeau 70 de ani. Un exemplu este Jacques de Molay, ultimul Maestru al Ordinului, care a murit la vârsta de 71 de ani, şi nici atunci din cauze naturale ci condamnat la moarte şi ars pe rug.

Acest lucru este demonstrat de documentele istorice referitoare la perioada cuprinsă între secolele XI-XIV, templierii fiind consideraţi longevivii acelor vremuri.

"În mod clar, a existat o particularitate în stilul lor de viaţă, care le-a permis ca ei să trăiască mai mult decât ceilalţi oameni ai vremii şi pe primul plan era alimentaţia", subliniază dr. Francesco Franceschi, directorul secţiei de medicină de urgenţă din cadrul Spitalului Gemelli din Roma, autorul unui studiu intitulat "Alimentaţia cavalerilor templieri: secretele longevităţii acestora ", apărut recent în revista ştiinţifică internaţională Digestive and Liver Disease.

Dar care era dieta templierilor?

Peşte şi multe legume

"Reprezentanţii Ordinului Templierilor - afirmă dr. Franceschi - urmau un stil de viaţă ratificat în "regulamentul templier latin", care cuprindea capitole privind alimentaţia şi igiena la masă. Referitor la produsele alimentare - continuă dr. Franceschi - o regulă interzicea ca ei să mănânce carne mai mult de trei ori pe săptămână. Aceasta era înlocuită cu peşte, verdeţuri şi în special leguminoase, ce reprezintă cele mai bune surse naturale de probiotice şi o hrană optimă pentru bacteriile benefice care alcătuiesc flora intestinală", precizează dr. Franceschi.

În comparaţie cu alimentaţia clasică din acel timp, majoritar constituită din carne (în special pentru clasele de sus), templierii preferau consumul de alimente cu un conţinut scăzut de grăsime, care îndepărtează riscul de tumori ale tractului digestiv şi sindromul metabolic - care constituie întotdeauna un teren fertil pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare, a diabetului şi a cancerului.

Igienă şi calitate la masă

Igiena la masă a avut importanţa sa. Membrii Ordinului Templierilor acordau, de fapt, o atenţie deosebită curăţeniei şi calităţii produselor alimentare: sala de mese era întotdeauna bine întreţinută iar feţele de masă mereu curate, era obligatoriu să se spele pe mâini înainte de a mânca şi interziceau celor care făceau muncă manuală - de exemplu, potcovari sau fermieri - să servească mâncarea la masă, menţinând astfel igiena corespunzătoare în timpul meselor.

Alimentele consumate erau supuse, de asemenea, unor controale stricte, care privea întregul lanţ de producţie, astfel încât pe masă ajungeau numai alimente de bună calitate şi lipsite de un potenţial risc de transmitere a unor boli virale sau parazitare.

Dr. Franceschini subliniază: "Templierii au fost precursorii pisciculturii şi îşi creşteau peştii pe care îi mâncau. În plus, era interzis consumul de carne de vânat, în timp ce carnea şi alte produse din carne pe care le consumau proveneau exclusiv din Europa, considerate mai sigure şi de înaltă calitate".

Alcoolul, "diluat"

Din documentele istorice reiese că modul lor de a bea era mult mai bun. Vinul clasic era înlocuit cu vinul de palmier, la care adăugau o pastă de cânepă şi puţină pulpă de aloe vera. "Acest tip de vin de palmier se caracterizează printr-un conţinut redus de alcool şi astăzi ştim că un conţinut scăzut de alcool în acest vin are proprietăţi benefice foarte asemănătoare cu cele ale Cardioaspirinei. Acelaşi vin de palmier servea la purificarea apei de paraziţi şi agenţi patogeni", spune dr. Franceschi.

De multe ori, apa de băut era aromatizată cu suc de citrice, care, în afară de faptul că dezinfectează, furnizează vitamina C şi licopen, elemente utile pe plan metabolic şi în prevenirea multor afecţiuni.