Despăgubirea de 600 milioane euro către Pfizer. Vlad Voiculescu îi propune lui Rogobete soluţii pentru a întoarce situaţia în beneficiul românilor

În condiţiile în care România trebuie să plătească firmei Pfizer 600.000.000 de euro pentru vaccinuri anti-Covid comandate dar nefolosite, fostul ministru al Sănătăţii Vlad Voiculescu afirmă că acesta "nu este finalul", ci un punct de negociere.

Voiculescu îi sugerează actualului ministru, Alexandru Rogobete, să propună gigantului pharma un acord care să transforme banii datoraţi în beneficii reale pentru pacienţi. El şi dă câteva variante, precum acces accelerat la medicamente inovatoare sau investiţii de Sănătate în contul datoriei.

Fostul ministru reaminteşte că statul român a ajuns în situaţia de a plăti despăgubiri pentru că a luat decizii greşite, mai exact nu a acceptat oferta negociată de Comisia Europeană în 2023, însă, spune el, Pfizer este dispusă să facă concesii căci ştie că executarea silită a României şi a celorlalte ţări care îi datorează bani pentru vaccinuri (Polonia şi eventual Ungaria) nu ar rămâne fără consecinţe.

Redăm postarea lui Vlad Voiculescu

Ce ar trebui să propună domnul Rogobete către Pfizer şi de ce Pfizer va accepta.

Ungaria are mâine procesul cu Pfizer. Aceeaşi speţă, acelaşi tribunal. Nu văd de ce rezultatul ar fi diferit. 60 milioane de euro plus dobânzi va trebui să plătească. Dacă va întrebaţi de ce suma este de 10x mai mică, este pentru că ungurii s-au vaccinat, au rămas doar puţine vaccinuri nefolosite. Orban cumpărase şi de la chinezi şi de la ruşi vaccinuri.

România trebuie să plătească Pfizer aprox. 600 de milioane de euro.

Polonia trebuie să plătească Pfizer aprox. 1,3 miliarde.

Cu totul 2 miliarde de euro.

Toate cele 3 ţări au luat decizii greşite - deşi iniţial au cumpărat chiar mai puţine vaccinuri ca ţările din Vest - spre deosebire de acestea, în 2023 au refuzat renegocierea şi au pierdut.

Nu este însă finalul. Este un punct de negociere.

Toate cele trei ţări ar fi trebuit să accepte - la fel ca toate celelalte 24 ţări UE - oferta negociată de Comisia Europeană în 2023. Peste 200 milioane de euro putea fi economisiţi. Dacă adăugăm dobânzile până astăzi, ne uităm la 350-400 milioane prăpădiţi.

Suntem însă aici - şi datoria Guvernul României este să facă ceea ce trebuie de aici înainte. Dobânzile acumulate în fiecare zi care trece sunt de 100-150.000 de euro.

România ar trebui să propună un acord care transforma banii datoraţi în beneficii reale pentru pacienţi. Mai jos câteva variante:

A Acces accelerat la medicamente inovatoare. România are una dintre cele mai lente proceduri de rambursare din UE. Pacienţii români aşteaptă ani pentru terapii disponibile în luni în alte ţări. O parte din datorie poate deveni medicamente oncologice, terapii pentru boli rare, tratamente de ultima generaţie furnizate de Pfizer la preţuri preferenţiale sau la cost, în contul sumei datorate.

B Investiţii în sistemul de sănătate. Studii clinice, formare de personal, infrastructura de diagnostic. Brazilia are un astfel de model care funcţionează (programul Parteneriatelor de Dezvoltare Productivă, prin care companii farmaceutice au transferat tehnologie către laboratoarele publice în schimbul unor garanţii de achiziţie).

C Un mecanism de tipul Debt2Health. Global Fund face asta, în general cu datorii între state transformate în produse medicale necesare si investiţii în sănătate.

Un mecanism cu verificare independenta e important, nu atât pentru ca ne-ar trage cineva pe sfoară ci pentru a ne asigura că un alt guvern/ministru nu va mai face ce a făcut domnul ministru Rafila (să informeze premierul si să constate că ooops, a trecut termenul - va trebui să plătim sute de milioane de euro în plus).

Minimal, minimal ce ar trebui să se întâmple imediat, ar fi:
D Oprirea dobânzilor şi eşalonare. Componenta financiară clasică, dar esenţială fiecare zi de întârziere costă 100-150.000 euro. Fiecare zi!

De ce ar accepta Pfizer?

Pfizer nu este o organizaţie caritabilă. Dimpotrivă.

Dar compania are motive comerciale reale de a negocia şi există şi precedent.

Executarea forţată a unei hotărâri judecătoreşti de 600 de milioane de euro împotrivă unui stat membru UE, într-un context post-pandemic, ar fi un dezastru reputaţional. Pfizer are nevoie de piaţa europeană - şi de cea românească - pentru medicamentele sale inovatoare, nu doar pentru vaccinuri.

România are 19 milioane de potenţiali pacienţi şi un sistem de sănătate cu nevoi enorme de modernizare.

Mai mult, Pfizer a demonstrat deja că este dispusă sa facă concesii semnificative atunci când presiunea economică sau politică o impune. Programul „An Accord for a Healthier World" oferă întregul portofoliu Pfizer la preţ de cost pentru 45 de ţări.

Dacă Pfizer a fost dispusă sa facă aceste concesii, nu există niciun motiv pentru care nu ar discuta cu România un acord care serveşte şi interesele companiei. O executare forţată a României, Poloniei şi eventual Ungariei nu ar rămâne fără consecinţe, nici în România, nici la Bruxelles.