Fibromul uterin poate afecta până la 70% dintre femei până la vârsta de 50 de ani. Cauze, tratamente, abordări naturale

Fibromul apare în special la femeile cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani, iar estimările indică faptul că afectează între 70% şi 80% dintre femei până la vârsta de 50 de ani. Însă multe femei nu ştiu că au fibrom, deoarece acestea nu prezintă adesea simptome şi nu sunt canceroase.

Pentru altele, însă, fibromul provoacă menstruaţie abundentă sau dureroasă şi, uneori, probleme de fertilitate. Există o serie de tratamente care pot ameliora simptomele şi pot reduce sau elimina fibromul.

Simptomele fibromului uterin

Fibromul poate apărea singur sau în grupuri şi pot avea dimensiuni variate, de la microscopice până la mărimea unui pepene galben sau a unei mingi de baschet.

Simptomele variază în funcţie de mărime, localizare şi numărul fibroamelor (care pot creşte în ritmuri diferite) şi apar de obicei atunci când fibroamele interferează cu funcţionarea uterului.

Fibroamele uterine sunt clasificate în trei tipuri principale, în funcţie de localizarea lor.Fibroamele subseroasese dezvoltă pe partea exterioară a uterului şi pot exercita presiune asupra organelor învecinate, dar, de obicei, nu afectează fluxul menstrual. Fibroamele intramuralesuntcel mai frecvent tip; acestea se dezvoltă în interiorul peretelui uterin şi pot provoca sângerări abundente, precum şi dureri sau presiune pelviană. Fibroamele submucoase sunt mai puţin frecvente şi cresc sub mucoasa uterină; acestea pot provoca sângerări abundente şi prelungite şi pot reduce şansele de sarcină prin blocarea trompelor uterine şi interferarea cu implantarea embrionului.

Fibroamele subseroase şi submucoase pot fi pedunculate, ceea ce înseamnă că sunt ataşate de uter printr-o structură subţire, asemănătoare unei tije. Dacă un fibrom pedunculat se răsuceşte pe tija sa, îşi poate întrerupe alimentarea cu sânge şi poate provoca dureri bruşte şi severe.

Simptomele frecvente pot include următoarele:

Simptome legate de menstruaţie

Fibromul poate afecta sângerarea menstruală şi poate provoca următoarele simptome legate de menstruaţie:

• Menstruaţii abundente sau prelungite: Fibroamele care se dezvoltă în peretele uterin (intramurale) pot contribui la sângerări abundente, interferând cu capacitatea uterului de a se contracta eficient şi de a controla fluxul sanguin în timpul menstruaţiei. Menstruaţiile prelungite durează opt zile sau mai mult.
• Crampe menstruale severe: Fibroamele pot provoca durere prin intensificarea contracţiilor uterine în timpul menstruaţiei sau prin apăsarea asupra organelor şi nervilor din apropiere.
• Sângerări între menstruaţii: Fibroamele pot provoca sângerări în afara ciclului obişnuit.
• Anemie: Sângerările abundente sau neregulate prelungite pot reduce nivelul de fier şi al globulelor roşii, ducând la oboseală şi slăbiciune.

Simptome de presiune şi durere

Fibroamele pot exercita presiune asupra organelor şi ţesuturilor din apropiere, provocând următoarele simptome:

• Senzaţie de plenitudine sau presiune în partea inferioară a abdomenului: Fibroamele mai mari pot exercita presiune asupra organelor din apropiere, cum ar fi intestinul, provocând constipaţie sau dureri abdominale.
• Urinare frecventă: Aceasta este cauzată de fibroamele mai mari care exercită presiune asupra vezicii urinare.
• Durere pelviană: Fibroamele pot provoca dureri pelviene surde sau ascuţite, care pot fi mai evidente în timpul menstruaţiei.
• Durere în timpul actului sexual: Durerea poate apărea doar în anumite poziţii sau în momente specifice ale ciclului menstrual.
• Dureri lombare: În cazuri rare, fibroamele pot exercita presiune asupra muşchilor sau nervilor din zona lombară, provocând durere.

Probleme de fertilitate

Anumite fibroame, în special cele care deformează cavitatea uterină, pot reduce probabilitatea de concepţie sau de o sarcină reuşită, interferând cu fertilizarea sau cu implantarea embrionului. În unele cazuri, acestea pot contribui la infertilitate.

Fibroamele pot creşte riscul de complicaţii în timpul sarcinii, inclusiv:

• Desprinderea placentei: Placenta se desprinde de peretele uterin înainte de naştere.
• Travaliu prematur: Prezenţa mai multor fibroame sau a unor fibroame aflate în contact cu placenta poate creşte riscul de travaliu prematur.
• Avorturi spontane repetate: Fibroamele, în special cele care deformează cavitatea uterină, pot creşte riscul de avort spontan recurent, interferând cu implantarea embrionului sau cu dezvoltarea sarcinii.
• Probleme la naştere: Copilul poate fi într-o poziţie anormală în uter, iar naşterea prin cezariană este mai probabilă.
• Hemoragie postpartum: După naştere poate apărea o sângerare excesivă.

Aproximativ 15% până la 30% dintre persoanele cu fibrom prezintă simptome severe. În cazuri rare, fibroamele pot provoca situaţii de urgenţă. Solicitaţi imediat asistenţă medicală în cazul unei dureri abdominale bruşte şi severe care nu se ameliorează cu analgezice sau în cazul unei sângerări vaginale abundente însoţită de ameţeli, oboseală extremă sau slăbiciune (semne de anemie).

Cauzele fibromului uterin

Cauza exactă nu este pe deplin înţeleasă. Se consideră că factorii genetici, hormonali şi de mediu joacă un rol, existând mai multe teorii care descriu modul în care interacţionează aceştia.

Cercetătorii consideră că fibromii pot apărea atunci când o celulă musculară netedă uterină, sau o celulă stem sau progenitoare, suferă o mutaţie genetică, cel mai frecvent în gena MED12. Această mutaţie favorizează creşterea şi multiplicarea anormală a celulelor.

Studiile sugerează că estrogenul şi progesteronul stimulează creşterea celulelor fibroase şi determină producţia de matrice extracelulară, materialul structural dintre celule, care este bogat în colagen şi fibronectină. Pe măsură ce acest material se acumulează, fibroamele devin mai ferme şi mai dense. Acest lucru poate ajuta la explicarea motivului pentru care fibroamele se dezvoltă frecvent în perioada de fertilitate şi cresc adesea în timpul sarcinii, când nivelurile de estrogen şi progesteron sunt ridicate.

Factorii de creştere, în special factorul de creştere transformant beta, pot contribui, de asemenea, la formarea şi mărirea fibroamelor.

Aceşti factori pot interacţiona: modificările genetice pot declanşa procesul, în timp ce hormonii şi factorii de creştere favorizează creşterea fibroamelor.

Fibroamele pot creşte în ritmuri diferite pe parcursul anilor de reproducere. Dacă depăşesc capacitatea de alimentare cu sânge, fibroamele pot degenera din cauza fluxului sanguin redus.

În general, acestea încetează să crească sau se micşorează după menopauză, pe măsură ce nivelurile hormonale scad. Însă nu dispar întotdeauna complet. Chiar şi atunci când fibroamele persistă, simptome precum durerea pelviană şi sângerările menstruale abundente se ameliorează adesea sau dispar după menopauză.

Creşterea fibroamelor după menopauză trebuie evaluată de un medic pentru a exclude alte afecţiuni, inclusiv afecţiuni maligne rare.

Mai mulţi factori pot creşte riscul de a dezvolta fibroame uterine, printre care:

- Obezitatea: O revizuire sistematică din 2024 a identificat indicele de masă corporală ridicat ca fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc cunoscuţi pentru fibroamele uterine. Femeile obeze pot avea un risc de două până la trei ori mai mare decât femeile cu greutate medie. Nu este clar dacă excesul de greutate cauzează direct fibroamele, dar ţesutul adipos poate transforma androgenii în estrogen, favorizând potenţial creşterea fibroamelor.

- Deficitul de vitamina D: Un studiu din 2013 a constatat că femeile cu niveluri suficiente de vitamina D aveau un risc cu aproximativ 32% mai mic de a dezvolta fibroame decât femeile cu niveluri insuficiente. Studiile de laborator care au utilizat celule de fibroid uman sugerează că vitamina D activă poate reduce producţia de proteine din matricea extracelulară şi inhiba creşterea celulelor fibroase.

- Expunerea la substanţe chimice care perturbă sistemul endocrin (EDC): Aceste substanţe chimice pot interfera cu hormonii organismului. Studiile sugerează că expunerea la anumite substanţe chimice, în special la ftalaţi, poate creşte riscul şi gravitatea fibroamelor, deşi sunt necesare mai multe cercetări.

- Prima menstruaţie înainte de vârsta de 10 ani: Apariţia primei menstruaţii înainte de vârsta de 10 ani poate creşte riscul de fibroame uterine, probabil deoarece duce la o expunere pe termen mai lung la estrogen şi progesteron.

- Lipsa antecedentelor de sarcină: Femeile care nu au fost niciodată însărcinate pot prezenta un risc crescut de a dezvolta fibroame, din cauza expunerii mai îndelungate la estrogen şi progesteron pe parcursul mai multor cicluri menstruale.

- Vârsta: Fibroamele devin mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă, în special în intervalul de vârstă cuprins între 30 şi 40 de ani. Femeile care se apropie de menopauză pot prezenta cel mai mare risc de a dezvolta fibroame.

- Rasa: Fibroamele uterine sunt de aproximativ două până la trei ori mai frecvente la femeile de culoare decât la femeile albe. Femeile de culoare cu fibromi tind, de asemenea, să aibă mai multe fibroame şi mai mari şi pot prezenta simptome mai severe. De asemenea, ele tind să dezvolte simptome cu aproximativ cinci ani mai devreme, în medie, deşi motivele acestor diferenţe nu sunt pe deplin înţelese.

- Antecedente familiale: A avea o mamă sau o soră cu fibrom creşte riscul. O mamă cu fibrom poate creşte riscul de aproximativ trei ori.

Diagnosticarea fibroamelor uterine

Fibroamele sunt adesea descoperite în timpul unui examen pelvian de rutină sau întâmplător, în timpul unei ecografii efectuate pentru o altă afecţiune. Uneori sunt descoperite atunci când femeile solicită îngrijiri medicale pentru menstruaţii dureroase sau abundente. Doar aproximativ o treime dintre fibroame sunt suficient de mari pentru a fi detectate în timpul unui examen fizic, astfel încât multe pot rămâne nediagnosticate.

Medicul dumneavoastră va analiza simptomele şi istoricul medical şi va efectua un examen fizic, care poate include un examen pelvian intern. Testele imagistice pot ajuta apoi la confirmarea diagnosticului.

Primele teste

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda următoarele teste pentru a diagnostica fibroamele uterine şi a evalua efectele acestora:

• Ecografie pelviană (transabdominală): Utilizează unde sonore, fără radiaţii, pentru a produce imagini ale uterului şi ovarelor. Tehnicianul deplasează un traductor peste abdomen pentru a capta imagini.
• Ecografie transvaginală: Implică introducerea uşoară a unei sonde speciale de ecografie în vagin după ce v-aţi golit vezica urinară. Procedura nu este de obicei dureroasă şi oferă imagini detaliate ale uterului, mucoasei uterine şi ovarelor.
• Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM): Oferă imagini mai detaliate privind numărul, dimensiunea şi localizarea fibroamelor uterine decât ecografia. RMN-ul poate fi utilizat atunci când rezultatele ecografiei sunt neclare sau când este necesară o cartografiere detaliată înainte de tratament. În funcţie de problema clinică, RMN-ul poate fi efectuat cu sau fără substanţă de contrast intravenoasă.
• Analize de sânge: Identifică complicaţiile fibroamelor, mai degrabă decât să diagnosticheze formaţiunile în sine. O hemoleucogramă completă verifică prezenţa anemiei prin măsurarea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei, iar testele de fier arată dacă deficitul de fier contribuie la această afecţiune.

Teste de specialitate

Medicul dumneavoastră vă poate trimite la un ginecolog pentru teste suplimentare, în special dacă rezultatele imagistice sunt neclare sau dacă aveţi sângerări anormale sau probleme de fertilitate. Aceste teste pot include:

• Ecografia cu perfuzie de soluţie salină (histerosonografie cu soluţie salină): Un cateter mic este introdus prin colul uterin pentru a umple uterul cu soluţie salină sterilă, permiţând ecografiei să capteze imagini detaliate ale cavităţii uterine şi ale mucoasei uterine pentru a identifica anomalii precum fibromii submucoşi şi polipii.
• Histeroscopia: Se introduce un telescop subţire prin colul uterin, iar soluţia salină sterilă sau dioxidul de carbon sunt utilizate pentru a dilata cavitatea uterină, asigurând o vizualizare mai bună. Această procedură poate detecta fibromul submucos şi polipii uterini.
• Laparoscopia (chirurgie minim invazivă): Se introduce un laparoscop (telescop subţire) printr-o mică incizie în abdomen pentru a examina organele reproductive. Această procedură nu este necesară în mod obişnuit pentru diagnosticarea fibroamelor.
• Biopsia endometrială: Implică prelevarea unei mici probe din mucoasa uterină pentru a verifica prezenţa cancerului sau a altor anomalii, în special în cazurile de sângerări uterine anormale.
• Histerosalpingografia: O procedură radiologică specializată utilizată pentru a detecta anomalii în ceea ce priveşte dimensiunea şi forma uterului şi a trompelor uterine.

Odată diagnosticate, majoritatea fibroamelor uterine nu necesită tratament, cu excepţia cazului în care provoacă simptome sau complicaţii.

Tratamente pentru fibromul uterin

Deoarece peste 99% dintre fibroame sunt benigne şi nu cresc riscul de cancer uterin, pentru femeile fără simptome, monitorizarea activă a fibroamelor fără tratament poate fi o opţiune adecvată.

Pentru fibroamele care necesită tratament, opţiunile depind de mărimea, numărul şi localizarea acestora, precum şi de preferinţele pacientei, inclusiv dacă femeia doreşte să rămână însărcinată în viitor. Tratamentul are ca scop reducerea sângerărilor menstruale, ameliorarea durerii şi a presiunii, îmbunătăţirea funcţiei vezicii urinare şi a celei digestive, precum şi menţinerea sau îmbunătăţirea fertilităţii.

Medicamente

Medicamentele pot ameliora temporar simptomele fibroamelor, dar nu le elimină. Acestea pot ajuta la gestionarea sângerărilor abundente înainte de intervenţia chirurgicală, dar sunt, în general, ineficiente în cazul simptomelor de presiune cauzate de fibroamele de dimensiuni mari.

• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Medicamente precum ibuprofenul sau naproxenul pot reduce sângerările menstruale şi pot ameliora durerea asociată fibroamelor, ceea ce le face o opţiune conservatoare pentru disconfortul pelvian ocazional.
• Acidul tranexamic: Poate reduce sângerările menstruale abundente cu până la 40%. De asemenea, împiedică descompunerea prea rapidă a cheagurilor de sânge.
• Agonişti ai GnRH: Stimulează şi apoi suprimă eliberarea hormonului luteinizant (LH) şi a hormonului foliculostimulant (FSH), reducând producţia ovariană de estrogen. Nivelurile de estrogen temporar scăzute pot micşora fibroamele, opri menstruaţia şi îmbunătăţi hemoleucograma înainte de operaţie. Din cauza efectelor secundare, cum ar fi bufeurile şi pierderea de masă osoasă, acestea sunt utilizate, în general, pe termen scurt.
• Terapii combinate cu antagonişti ai GnRH pe cale orală: Elagolix şi relugolix sunt disponibile în combinaţie cu doze mici de estrogen şi progestativ. Aceste medicamente reduc sângerările abundente, în timp ce hormonii adăugaţi ajută la limitarea bufeurilor şi a pierderii de masă osoasă. Tratamentul este, în general, limitat la 24 de luni, deoarece pierderea continuă de masă osoasă poate fi ireversibilă.
• Contraceptive hormonale: Pilulele contraceptive combinate, plasturele şi inelul vaginal conţin estrogen şi progestativ şi pot reduce sângerările asociate fibroamelor. Femeilor cu vârsta de 35 de ani şi peste care fumează li se recomandă, în general, să evite contraceptivele care conţin estrogen, din cauza riscului mai mare de cheaguri de sânge şi de probleme cardiovasculare.
• Modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen: Pot ajuta la încetinirea creşterii fibroamelor, dar eficacitatea lor în ameliorarea simptomelor rămâne neclară.
• Suplimente de fier: Utilizate pentru a preveni sau a trata anemia cauzată de sângerările menstruale abundente.

Acest dispozitiv mic eliberează progestin în uter, subţiind mucoasa uterină şi reducând sângerările menstruale abundente şi dureroase. Este potrivit pentru femeile ale căror fibroame nu deformează cavitatea uterină, dar nu micşorează şi nici nu elimină fibromurile în sine.

Tratamente de intervenţie

Aceste intervenţii minim invazive reduc dimensiunea fibroamelor, blochează alimentarea cu sânge a acestora sau ameliorează simptomele, păstrând, în acelaşi timp, uterul.

• Embolizarea arterelor uterine: Sub ghidaj radiologic, se introduce un cateter printr-o arteră din zona inghinală pentru a elibera particule embolice minuscule, precum particule de alcool polivinilic sau microsfere minuscule pe bază de gelatină, care blochează alimentarea cu sânge a fibroamelor, determinându-i să se micşoreze şi să se distrugă. Această procedură poate reduce sângerările menstruale abundente, durerea şi presiunea pelviană, urinarea frecventă şi constipaţia.
• Ultrasunete focalizate ghidate prin rezonanţă magnetică: Utilizează unde sonore focalizate, ghidate prin RMN, pentru a încălzi şi a micşora fibroamele, în special pe cele situate în partea din faţă a uterului. Efectele acestei proceduri asupra fertilităţii nu sunt încă pe deplin înţelese.
• Ablaţia prin radiofrecvenţă: Utilizează laparoscopia şi ghidarea prin ultrasunete pentru a transmite energie termică care micşorează şi înmoaie fibromul. Efectele acestei proceduri asupra fertilităţii nu sunt încă pe deplin înţelese.
• Ablaţia endometrială: Distruge mucoasa uterului pentru a reduce sau opri sângerările menstruale abundente, dar menstruaţia se opreşte adesea complet. Poate ajuta femeile cu fibroame mici, dar nu îndepărtează fibroamele în sine. Nu este potrivită pentru femeile care doresc sarcini viitoare, iar contracepţia rămâne necesară, deoarece sarcina după ablaţie poate fi periculoasă.
• Mioliza: Distruge ţesutul fibros folosind o sursă de energie, cum ar fi un laser, frig extrem (criomioliză), un ac electric încălzit sau energie ultrasonică focalizată de intensitate mare. Este utilizată în general pentru fibroamele mai mici şi nu este recomandată femeilor care planifică sarcini viitoare, din cauza riscului de cicatrizare uterină şi infecţie.

Intervenţii chirurgicale

Intervenţia chirurgicală poate consta fie în îndepărtarea miomilor cu păstrarea uterului — miomectomie — fie în îndepărtarea completă a uterului — histerectomie. Într-o analiză clinică din 2024 publicată în New England Journal of Medicine, cercetătorii au recomandat utilizarea tratamentelor mai puţin invazive, atunci când este posibil, pentru rezultate mai bune din punct de vedere al sănătăţii. Histerectomia prezintă riscuri şi posibile consecinţe pe termen lung, iar beneficiile şi riscurile variază de la o persoană la alta.

- Miomectomia: Îndepărtează miomii uterini păstrând în acelaşi timp uterul, ceea ce o face o opţiune potrivită pentru femeile care doresc să-şi menţină fertilitatea. După miomectomie, riscul de recidivă este mai mare la femeile mai tinere şi la cele care au mai mulţi miomi la momentul intervenţiei chirurgicale. Cu toate acestea, o miomectomie anterioară poate duce la recomandarea unei naşteri prin cezariană, deoarece îndepărtarea miomilor poate slăbi peretele uterin.

Cele trei tipuri principale de miomectomie sunt:

• Miomectomia abdominală: Fibroamele sunt îndepărtate printr-o incizie în partea inferioară a abdomenului, denumită adesea „incizie de tip bikini”, iar muşchiul uterin este suturat la loc. Acest tip are cea mai lungă perioadă de recuperare, de obicei între patru şi şase săptămâni.
• Miomectomia laparoscopică: Fibroamele sunt îndepărtate prin mai multe incizii abdominale mici, cu ajutorul unei camere video şi a unor instrumente specializate, perioada de recuperare fiind mai scurtă, de două până la patru săptămâni.
• Miomectomia histeroscopică: Fibroamele submucoase sunt îndepărtate prin vagin şi colul uterin, folosind un telescop subţire şi instrumente specializate, fără incizii abdominale. Acest tip de intervenţie are cea mai scurtă perioadă de recuperare, de obicei de la una la patru zile.

- Histerectomie: Fibroamele reprezintă cel mai frecvent motiv pentru histerectomie în Statele Unite. Această procedură constă în îndepărtarea uterului, rezolvând definitiv sângerările menstruale asociate fibroamelor şi prevenind reapariţia acestora. Ovarele pot fi, de asemenea, îndepărtate pentru a reduce riscul de cancer ovarian sau pentru a trata anumite afecţiuni ovariene, deşi îndepărtarea lor nu este necesară în mod obişnuit pentru tratamentul fibroamelor. Decizia de a îndepărta sau nu ovarele depinde de stadiul menopauzei, de afecţiunile medicale şi de preferinţele personale, deoarece îndepărtarea ovarelor înainte de menopauză poate provoca simptome precum bufeurile şi uscăciunea vaginală. O histerectomie totală îndepărtează atât uterul, cât şi colul uterin, în timp ce o histerectomie subtotală îndepărtează uterul, dar lasă colul uterin la locul său.

Cele trei abordări principale ale histerectomiei sunt:

• Histerectomia vaginală: Uterul este îndepărtat prin vagin, fără o incizie abdominală. Această abordare este potrivită atunci când uterul nu este prea mare.
• Histerectomia abdominală: Uterul este îndepărtat printr-o incizie în partea inferioară a abdomenului.
• Histerectomia laparoscopică: Uterul este îndepărtat prin mici incizii abdominale, folosind o cameră video şi instrumente specializate. Este posibil ca această abordare să nu fie potrivită pentru femeile cu fibroame foarte mari sau cu uterul mărit.

Plante medicinale şi preparate pe bază de plante

Dovezile actuale sunt insuficiente pentru a susţine sau a infirma utilizarea preparatelor pe bază de plante în tratarea fibroamelor uterine, din cauza lipsei studiilor clinice de amploare şi de înaltă calitate. Însă rezultatele preliminare ale studiilor pilot şi ale studiilor clinice de mică amploare sugerează beneficii potenţiale. Consultaţi-vă medicul înainte de a utiliza oricare dintre plantele medicinale sau preparatele de mai jos.

- Formula cu scorţişoară şi poria (Guizhi Fuling): O meta-analiză din 2023, care a analizat 28 de studii implicând peste 2.800 de paciente, a constatat că formula cu scorţişoară şi poria, combinată cu mifepristonă în doze mici – un medicament care blochează progesteronul –, a redus semnificativ volumul fibromului şi al uterului, fluxul menstrual şi nivelurile hormonilor reproductivi, comparativ cu administrarea mifepristonei în monoterapie. O altă revizuire sistematică din 2014, bazată pe 38 de studii care au implicat aproape 4.000 de participanţi, a constatat că formula cu scorţişoară şi poria, în special atunci când este combinată cu mifepristonă, poate reduce volumul fibromului uterin şi poate ameliora crampele menstruale.

- Rizom de bur-reed: O meta-analiză din 2025, care a analizat 19 studii, a constatat că medicamentele pe bază de plante chinezeşti, combinate cu ultrasunete focalizate de intensitate înaltă (HIFU), au redus semnificativ volumul fibroamelor uterine şi au îmbunătăţit ratele de răspuns clinic în comparaţie cu utilizarea exclusivă a HIFU, rizomul de bur-reed (Sparganii rhizoma) numărându-se printre cele mai frecvent utilizate plante.

Acupunctura

Acupunctura poate ajuta la ameliorarea durerii asociate fibroamelor şi a altor simptome, dar sunt necesare mai multe studii clinice de înaltă calitate pentru a confirma eficacitatea şi siguranţa acesteia în tratarea fibroamelor uterine.

O meta-analiză din 2023, care a analizat 11 studii, a constatat că acupunctura poate reduce volumul fibroamelor şi al uterului, poate ameliora simptomele şi poate spori eficacitatea tratamentului, fără a fi raportate efecte adverse grave.

- Acupunctura cu plante medicinale chinezeşti: O meta-analiză din 2024 a nouă studii care au implicat 640 de femei cu fibromi uterini a constatat că combinarea medicamentelor pe bază de plante medicinale chinezeşti cu acupunctura a îmbunătăţit ratele generale de răspuns la tratament şi a redus dimensiunea fibromilor în comparaţie cu utilizarea exclusivă a plantelor medicinale chinezeşti.

- Acupunctura Tung: Un studiu de fezabilitate din 2019 a evaluat un protocol de acupunctură Tung cu şapte puncte pentru fibromul uterin la nouă participante care au beneficiat de acupunctură de două ori pe săptămână timp de şase sau 12 săptămâni. Opt participante au fost incluse în analiza finală a simptomelor, iar toate au raportat îmbunătăţiri. După 12 săptămâni, nouă simptome, printre care sângerări abundente, dureri lombare şi greaţă, dispăruseră complet.

Abordările naturale şi legate de stilul de viaţă în cazul fibroamelor uterine

Îngrijirea personală şi schimbările de stil de viaţă pot ameliora simptomele şi susţine sănătatea generală.

1. Strategii de îngrijire personală

Următoarele strategii pot ajuta la ameliorarea durerii şi a disconfortului asociate fibroamelor.

- Căldura: Aplicarea unei perne electrice sau a unei sticle cu apă fierbinte pe abdomenul inferior sau efectuarea unei băi calde poate relaxa muşchii şi ameliorează durerea.

- Poziţii confortabile: A sta întinsă pe spate cu o pernă sub genunchi sau pe o parte, cu genunchii apropiaţi de piept, poate atenua durerea şi reduce presiunea asupra spatelui şi a bazinului.

- Exerciţii fizice regulate: Practicarea exerciţiilor aerobice poate îmbunătăţi circulaţia şi stimula eliberarea de endorfine, analgezicele naturale ale organismului.

2. Suplimente

Este recomandat să consultaţi medicul înainte de a încerca oricare dintre următoarele suplimente, mai ales dacă luaţi medicamente sau aveţi o afecţiune medicală preexistentă.

- Curcumina: Acest compus din curcumă are proprietăţi antiinflamatorii şi antioxidante. Un mic studiu necontrolat din 2013, realizat pe 50 de femei, a raportat îmbunătăţiri în ceea ce priveşte sângerările şi dimensiunile fibroamelor după tratamentul cu curcumină. Însă studiul nu a avut un grup de control, iar rezultatele sale nu au fost confirmate în studii clinice riguroase. Un alt studiu necontrolat a constatat că diametrul mediu al fibroamelor a scăzut uşor, de la 4,74 la 4,46 centimetri. Fără un grup de comparaţie, niciunul dintre studii nu poate stabili că curcumina a provocat aceste modificări.

- Vitamina D: O meta-analiză din 2024, care a inclus cinci studii cu 511 de participante, a constatat că suplimentarea cu vitamina D a redus dimensiunea fibroamelor uterine în comparaţie cu un placebo, în special atunci când a fost administrată timp de mai mult de opt săptămâni. Totuşi, sunt necesare studii clinice mai ample şi bine concepute pentru a confirma eficacitatea acesteia. Un studiu din 2019, realizat pe 69 de femei cu fibrom uterin şi deficit de vitamina D, a constatat că cele care au primit 50.000 de unităţi internaţionale de vitamina D la fiecare două săptămâni au prezentat niveluri crescute de vitamina D în sânge şi o reducere a dimensiunii fibromului în comparaţie cu grupul placebo.

- Extract de ceai verde: Într-un studiu din 2013, realizat pe 39 de femei cu fibroame simptomatice, cele care au luat extract de ceai verde timp de patru luni au înregistrat o scădere a volumului total al fibromului cu 32,6%, în timp ce la grupul placebo acesta a crescut cu 24,3%. Sângerările şi alte simptome s-au ameliorat, de asemenea. Extractele concentrate de ceai verde au fost asociate cu cazuri rare de leziuni hepatice, aşa că trebuie să aveţi grijă, mai ales dacă suferiţi de o afecţiune hepatică.

- Suplimente combinate: Un studiu din 2021, realizat pe 95 de femei în vârstă fertilă cu fibroame mai mici de 4 centimetri, a constatat că cele 41 care au luat vitamina D, galat de epigalocatechină (EGCG) şi vitamina B6 timp de patru luni au înregistrat o reducere de 38% a volumului total al fibromului, în timp ce volumul a crescut în grupul netratat. Un studiu din 2025, realizat pe 33 de femei care au luat aceeaşi combinaţie timp de 16 săptămâni, a constatat că 94% dintre ele au înregistrat o reducere medie de 12,7% a volumului fibromului. Simptomele şi calitatea vieţii s-au îmbunătăţit, deşi sângerările nu s-au ameliorat semnificativ.

3. Dieta

O analiză narativă din 2024 a sugerat accentuarea consumului de fructe, legume, cereale integrale şi alte alimente minim procesate, limitând în acelaşi timp alimentele foarte procesate, pentru a susţine sănătatea generală şi, eventual, a reduce riscul de apariţie sau progresia fibroamelor. Cu toate acestea, nu s-a demonstrat că vreo dietă specifică ar încetini creşterea fibroamelor existente.

4. Yoga

Un studiu din 2024, realizat pe 42 de femei cu vârste cuprinse între 25 şi 45 de ani care prezentau simptome de fibrom uterin, a constatat că, după practicarea yoga timp de o oră pe zi, cinci zile pe săptămână, timp de 90 de zile, participantele au înregistrat reduceri de 38% la dimensiunile fibromului uterin, de 34% la grosimea endometrului, de 47% la dimensiunile ovarului drept şi de 32% la dimensiunile ovarului stâng.

Un studiu experimental din 2025, cu durata de trei luni, realizat pe 20 de femei în perioada de perimenopauză, cu vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, care prezentau fibroame uterine, a examinat efectele „fizio-yoga”, o combinaţie de exerciţii aerobice şi antrenament de rezistenţă. Intervenţia a dus la ameliorarea durerilor pelviene, a indicelui de masă corporală şi a regularităţii ciclului menstrual.Cum pot preveni fibroamele uterine?

Nu există o metodă dovedită de prevenire a fibroamelor uterine. Cu toate acestea, următorii factori pot contribui la reducerea riscului de apariţie a acestora, deşi majoritatea dovezilor provin din studii observaţionale, care indică mai degrabă asocieri decât relaţii de cauzalitate.

Posibilele complicaţii ale fibroamelor uterine

Majoritatea fibroamelor nu provoacă complicaţii grave, dar unii cauzează probleme care depăşesc simptomele cotidiene. Posibilele complicaţii includ:

- Anemia: Sângerările menstruale abundente pot provoca anemie, cea mai frecventă complicaţie a fibromilor uterini.Durere severă sau sângerare abundentă: Aceste simptome pot necesita tratament medical de urgenţă sau intervenţie chirurgicală în cazurile severe.

- Umflarea abdominală: Fibromii foarte mari pot provoca umflarea abdominală.

- Infecţii ale tractului urinar: Fibromii care apasă pe vezică pot împiedica golirea completă a acesteia, crescând riscul de infecţie.

- Hidronefroză: Un fibrom care creşte spre partea laterală a uterului poate comprima ureterul, tubul care transportă urina de la rinichi la vezică. Acest lucru poate bloca fluxul de urină şi poate provoca umflarea rinichiului.

- Torsiunea fibromului: Un fibrom ataşat de uter printr-o pediculă se poate răsuci, întrerupându-i alimentarea cu sânge şi provocând o durere bruscă şi severă care poate necesita o intervenţie chirurgicală de urgenţă.

Sursa: Epoch Times SUA