Demografii avertizează asupra iminentei prăbuşiri a populaţiei

Pe fondul avalanşei de previziuni sumbre, potrivit cărora populaţia umană va creşte exponenţial, va epuiza resursele pământului şi va supraîncălzi planeta, două studii demografice recente prevăd contrariul - că numărul oamenilor va atinge un nivel maxim în următoarele câteva decenii şi apoi va începe o fază de declin constant şi ireversibil.

În unele locuri, printre care Japonia, Rusia, Coreea de Sud şi majoritatea ţărilor din Europa, acest colaps demografic a început deja, iar China nu este nici ea prea departe.

Organizaţia Naţiunilor Unite a prezis că omenirea îşi va continua expansiunea rapidă şi în secolul următor, ajungând la peste 11 miliarde până în 2100, de la puţin sub 8 miliarde în prezent. O interpretare adesea repetată a acestor date este că oamenii fac prea mulţi copii, iar multe dintre modelele privind schimbările climatice şi degradarea mediului se bazează pe proiecţii de acest gen. În august 2021, ONU a declarat un "cod roşu pentru omenire" din cauza schimbărilor climatice şi a suprapopulării, iar analiştii de la banca de investiţii Morgan Stanley au declarat că "mişcarea de a nu avea copii din cauza temerilor legate de schimbările climatice este în creştere".

Cu toate acestea, un studiu demografic finanţat de Fundaţia Gates şi publicat în Lancet, o revistă medicală, prezintă o imagine mult diferită. Acest studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din Washington, prevede că populaţia umană globală va atinge un vârf de 9,7 miliarde în câteva decenii, iar apoi va începe să scadă.

"Odată ce va începe declinul populaţiei globale, acesta va continua probabil inexorabil", scriu autorii.

Studiul Lancet preconizează că, până la sfârşitul acestui secol, China se va reduce cu 668 de milioane de persoane, pierzând aproape jumătate din populaţia sa actuală, iar India va pierde 290 de milioane. În ciuda tuturor eforturilor de a inversa această tendinţă în China, inclusiv eliminarea politicii copilului unic şi oferirea de stimulente pentru creşterea copiilor, cuplurile nu cooperează; China a înregistrat în 2021 a cincea rată de natalitate record consecutivă.

Constatări ca acestea stau la baza declaraţiei făcute în luna mai de Elon Musk, CEO-ul Tesla/SpaceX, potrivit căreia "civilizaţia se va prăbuşi" din cauza pierderii atâtor oameni. Musk declarase anterior, în cadrul unui eveniment din 2019, că "cea mai mare problemă cu care se va confrunta lumea în 20 de ani este prăbuşirea populaţiei". Jack Ma, cofondatorul Alibaba Group, prezent şi el la eveniment, a fost de acord.

Manoj Pradhan, economist şi coautor al cărţii "The Great Demographic Reversal", prezice că pierderea populaţiei va aduce schimbări economice, politice şi societale dramatice.

"Viitorul va arăta foarte, foarte diferit de trecut", a spus el. Unele dintre lucrurile cu care ne confruntăm astăzi, cum ar fi inflaţia ridicată, lipsa forţei de muncă şi sacrificarea bunăstării economice pentru a proteja persoanele în vârstă şi vulnerabile, oferă o "privire în viitor".

Cele mai populate ţări din lume în prezent sunt China şi India, ambele distanţă, cu 330 de milioane. Indonezia, Pakistan, Brazilia, Nigeria, Bangladesh, Rusia şi Japonia completează topul 10.

Potrivit Lancet şi altor studii, populaţiile vor începe în curând să scadă în toată Asia şi America de Sud, ajungând din urmă declinul cronic care are deja loc în Europa. În acelaşi timp, Africa va fi una dintre puţinele zone în care populaţia va continua să crească, deşi chiar şi în Africa ratele de creştere sunt în scădere. Se preconizează că Nigeria va câştiga 585 de milioane de locuitori până la sfârşitul acestui secol, devenind a doua cea mai populată ţară din lume, după India, China urmând să se situeze pe locul trei, iar Statele Unite pe locul patru. În curând, Japonia, Rusia şi Brazilia vor ieşi complet din top 10.

Principală discrepanţă între cei care prevăd o expansiune rapidă şi cei care prevăd un declin se concentrează pe ratele de fertilitate. Dr. Darrell Bricker şi John Ibbitson, coautori ai cărţii "Empty Planet: The Shock of Global Population Decline", au analizat datele privind fertilitatea globală şi au călătorit pe şase continente vorbind cu oameni din Asia, Africa, America de Sud şi Occident. Ceea ce au descoperit este în concordanţă cu studiul Lancet; atât statistic, cât şi anecdotic, ratele natalităţii din întreaga lume sunt semnificativ sub ceea ce a proiectat ONU.

Cauza colapsului demografic este ceea ce Bricker şi Ibbitson numesc "capcana fertilităţii". Pentru ca o ţară să-şi susţină populaţia, femeile trebuie să aibă o rată medie de natalitate de 2,1 copii. Odată ce rata de fertilitate a unei ţări scade sub 2,1, aceasta nu mai revine niciodată.

În 2020, rata de fertilitate din SUA a fost de 1,6, cea mai scăzută rată din istoria Americii înregistrând o scădere bruscă de la 3,7 cât era în 1960. În Europa, rata medie de fertilitate este de 1,5. Printre alte ţări din top 10, studiul Lancet raportează că rata de fertilitate a Japoniei este în prezent de 1,3. Rata de fertilitate a Chinei variază între 1,3 şi 1,5, în funcţie de sursă, dar unele estimări o plasează la 1,15.

Rata de fertilitate a Rusiei este de 1,6. În prezent, numărul deceselor este mult mai mare decât cel al naşterilor în Rusia şi se preconizează că aceasta va pierde până la o treime din populaţia sa până în 2050. Un raport din ianuarie al Foreign Policy a afirmat că pierderea populaţiei Rusiei înseamnă că aceasta va avea în curând dificultăţi în a alinia suficienţi soldaţi pentru un conflict militar major, ceea ce probabil reprezintă un factor care a stat la baza recentelor sale ameninţări cu utilizarea armelor nucleare.

În 1960, în întreaga lume o femeie avea în medie 5,2 copii. În prezent, acest număr a scăzut la 2,4 şi se preconizează că va scădea la 2,2 până în 2050, abia dacă se va ajunge la nivelul de înlocuire pe tot globul. Până în 2100, Lancet preconizează că fertilitatea globală va fi de 1,66, luând în considerare tendinţele actuale de urbanizare, educaţia femeilor, participarea la forţa de muncă şi accesul la controlul naşterilor.

Trecerea de la o rată a natalităţii de 5 la o rată a natalităţii sub 2, scrie economistul Charles I. Jones de la Universitatea Stanford, reprezintă diferenţa dintre "o creştere exponenţială atât a populaţiei, cât şi a standardelor de viaţă şi o planetă goală, în care veniturile stagnează şi populaţia dispare". Raportul lui Jones din martie 2022, intitulat "Consecinţele unei populaţii în scădere", descrie ceea ce el numeşte "rezultatul planetei goale", caracterizat nu doar de un declin al prosperităţii umane, ci şi de o epuizare a culturii, ideilor şi inovaţiei.

"Creşterea economică stagnează pe măsură ce stocul de cunoştinţe şi standardele de viaţă se stabilesc la valori constante. Între timp, populaţia însăşi scade într-un ritm constant, golind treptat planeta de oameni", scrie Jones.

Pentru ţările care se află sub rata de înlocuire, imigraţia poate ajuta la susţinerea populaţiei pentru o perioadă, dar există puţine ţări care permit o imigraţie semnificativă şi chiar mai puţine care o gestionează eficient. Cu toate acestea, scăderea globală a fertilităţii înseamnă că şi ţări precum Statele Unite şi Canada, care şi-au crescut populaţia prin imigraţie, ar putea atinge în curând şi ele vârful.

În timp ce un viitor cu mai puţini oameni poate avea beneficii pentru mediu, o problemă demografică este că, pe măsură ce umanitatea se reduce, compoziţia societăţilor se schimbă în mod dramatic. Longevitatea este un factor cheie care încetineşte colapsul demografic - durata medie de viaţă a oamenilor a crescut de la 51 de ani în 1960 la 73 de ani în prezent. The Lancet prezice că, până la sfârşitul secolului, vor exista 2,4 miliarde de persoane cu vârstă de peste 65 de ani, faţă de doar 1,7 miliarde de persoane cu vârsta sub 20 de ani. Vârsta medie la nivel mondial a crescut de la 22 de ani în 1960 la 30 de ani în prezent şi se estimează că va ajunge la 41 de ani până în 2100.

O mare parte din populaţia planetei va fi mai în vârstă, va depăşi vârsta fertilă şi va fi tot mai dependentă de un grup tot mai mic de tineri productivi care să aibă grijă de ei la pensie. Această piramidă inversă, în care cei puţini îi susţin pe cei mulţi, este cel mai probabil nesustenabilă. O frază folosită în mod obişnuit de cercetători cu privire la ţări precum China este că acestea "îmbătrânesc înainte de a fi suficient de bogate pentru a îmbătrâni".

Urbanizare

Demografii spun că există mai multe cauze ale scăderii ratelor de fertilitate, dar ei indică un factor care pare să conducă restul: urbanizarea. Atunci când oamenii se mută de la ţară la oraşe, economia de a avea copii se schimbă.

În termeni pur monetari, copiii nu mai sunt o sursă de forţă de muncă pentru ferme etc., ci mai degrabă o cheltuială. În Statele Unite, costul mediu de creştere a unui copil până la vârsta adultă, fără a include cheltuielile pentru facultate, este de 267.000 USD. O altă consecinţă a urbanizării este faptul că femeile devin educate, angajate, independente şi au un acces mai bun la contracepţie. Indiferent de ţara în care se află, femeile reacţionează în acelaşi mod, având mai puţini copii şi făcându-i lao vârstă mai înaintată.

Potrivit autorilor "Empty Planet", în 1960, mai puţin de o treime din populaţia lumii trăia în oraşe. În prezent, puţin peste jumătate din populaţia lumii locuieşte în oraşe; până în 2050, se aşteaptă ca acest număr să crească la peste două treimi.

Se estimează că Africa va creşte de la 44% în prezent la 59% până în 2050, iar Asia de la 52% la 66%. Restul populaţiei mondiale este deja urbanizată în proporţie de peste 80%. Studiul ONU prevede că China va trece de la 16% urbană în 1960 la 80% urbană până în 2050. Iar problemele demografice ale Chinei sunt exacerbate de faptul că politica sa privind un singur copil, deşi s-a încheiat oficial în 2016, a creat un deficit de femei în prezent. În prezent, China are cu 34 de milioane mai mulţi bărbaţi decât femei, ceea ce face ca o mare parte din populaţia sa masculină să ajungă acum la vârsta adultă fără perspectiva de a avea o familie.

Este Japonia viitorul nostru?

Unii spun că, dacă vreţi să vă vedeţi viitorul, uitaţi-vă la Japonia de astăzi. Japonia este urbanizată în proporţie de 92%, iar populaţia sa se reduce cu aproximativ o jumătate de milion de persoane în fiecare an. Este o societate destul de omogenă, cu o imigraţie redusă, iar ratele de căsătorie şi de natalitate au scăzut constant, ceea ce a făcut din această ţară o naţiune "super-îmbătrânită", cu 20 la sută din populaţie care are acum peste 65 de ani. Pe măsură ce Japonia îmbătrâneşte şi se goleşte, economia sa a stagnat, iar valoarea activelor a scăzut.

Indicele bursier japonez Nikkei s-a prăbuşit în anii 1990 de la un maxim de 39.000 la 20.000, marcând "începutul unei adaptări îndelungate de la o economie tânără, cu creştere rapidă, la o nouă normalitate îmbătrânită, cu o creştere lentă", a explicat economistul Martin Schultz. Acţiunile japoneze nu şi-au mai revenit niciodată pe deplin; trei decenii mai târziu, indicele Nikkei este în prezent la 27.000.

După ce a crescut spectaculos timp de decenii, PIB-ul pe cap de locuitor al Japoniei a stagnat în 1995 şi nu a mai crescut semnificativ de atunci. Cu o populaţie îmbătrânită şi în declin, vânzările de scutece pentru adulţi din Japonia le depăşesc acum pe cele de scutece pentru sugari, iar unele dintre cele mai goale locuri din Japonia au început chiar să pozeze păpuşi în mărime naturală în locuri publice pentru a face ca aceste locaţii să pară mai puţin pustii.

Întrebat dacă Japonia este viitorul nostru, Pradhan a spus: "Din păcate, nu, pentru că ar fi fost destul de reconfortant. Japonia avea o demografie care devenea negativă, în timp ce restul lumii înota în forţă de muncă".

Companiile japoneze au reuşit să prospere în timpul declinului, mutând forţa de muncă în locuri cu populaţie abundentă, în timp ce lucrătorii de acasă au dezvoltat automatizarea pentru a-şi spori productivitatea. În consecinţă, Japonia a evitat până acum inflaţia şi nivelurile de îndatorare pe care le va aduce scăderea şi îmbătrânirea populaţiei.

Pe măsură ce ţările produc mai puţin şi dedică din ce în ce mai multe resurse îngrijirii persoanelor în vârstă, Pradhan a declarat: "Vom asista la o creştere a raportului datorie/PIB într-o măsură pe care nimeni nu şi-a imaginat-o vreodată". Acest lucru va duce la o creştere mai mică şi la o inflaţie cronică. Stagflaţia ar putea deveni o caracteristică permanentă.

Pe partea pozitivă, deficitul de forţă de muncă va duce probabil la salarii mai mari şi la o mai mare egalitate în rândul persoanelor cu vârsta de muncă. Şi va exista o cerere mare de tehnologii care să înlocuiască sarcinile mai rudimentare şi să elibereze munca umană.
Pradhan a citat exemplul guvernului japonez care oferă subvenţii pentru căminele de bătrâni pentru a cumpăra roboţi care să efectueze aspectele mai simple ale îngrijirii bătrânilor.

"Productivitatea Japoniei este o sursă de speranţă pentru noi toţi. Este, de asemenea, posibil ca progresele medicale să îmbunătăţească sănătatea persoanelor în vârstă şi să prelungească anii productivi ai oamenilor, permiţând ca pensionarea să fie împinsă mai târziu în viaţă.

Un alt lucru care va fi la mare căutare este empatia în a avea grijă de alţii, lucru pe care familiile îl făceau în mod tradiţional pentru părinţi şi bunici. Cred că este un lucru pe care într-o societate mecanizată l-am pierdut", a spus Pradhan.