Demisii papale: motive şi efecte
Papa Benedict al XVI-lea este al doilea papă din istoria Bisericii care a demisionat din propria voinţă - mulţi alţii au demisionat în circumstanţe doar vag înregistrate de istorie.
Presiunea responsabilităţilor papale care a dus la demisii a variat de-a lungul secolelor.
Papa Benedict al XVI-lea a vorbit miercuri dimineaţă în timpul ultimei sale audienţe săptămânale despre credinţa în declin şi despre faptul că el nu are putere suficientă pentru a o revigora. Marcellinus (296-304) a fost papă în timpul genezei Bisericii, când credinţa era puternică, dar el s-a confruntat cu persecuţia creştinilor sub romani.
El a adus ofrande unor zei păgâni sub presiune imperială, în conformitate cu un articol din Religie şi Politică, o publicaţie a Universităţii din Washington. El a demisionat la scurt timp după aceea, probabil fiind forţat să facă acest lucru, sau a fost destituit.
Papa Benedict al IX-lea (1032-1045) a demisionat atunci când naşul său l-a plătit să facă asta, potrivit unui articol din Magazin Istoric. El nu a fost niciodată cel mai pios dintre papi şi a dobândit papalitatea prin conexiuni sociale puternice.
Naşul său a ocupat funcţia după aceea, luându-şi numele de Grigorie al VI-lea.
Efectele demisiilor papale bruşte asupra Bisericii au variat de-a lungul secolelor.
Când Benedict al IX-lea a vrut să revendice papalitatea, dreptul lui Grigorie al VI-lea a fost confirmat - dar acest lucru a creat divizare şi turbulenţe din moment ce mulţi au simţit că Grigorie a cumpărat funcţia. Demisia lui Grigore al XII-lea în anul 1415 a încheiat Marea Schismă.
În acel moment au existat trei pretendenţi la papalitate: Ioan al XII-lea şi Benedict al XIII-lea au pretins papalitatea din Avignon, Franţa, iar Grigore al XII-a a fost ales ca papă la Roma. Când cei doi papi de la Avignon au fost destituiţi, Grigore al XII-lea fost convins să demisioneze, astfel schisma se putea încheia şi un nou papă putea fi ales.
Papa care a demisionat din proprie voinţă
Papa Celestin al V-lea este celălalt papă care a demisionat din propria lui voinţă. El a fost un pustnic printre ţărani, un om pios ce a fost canonizat ulterior.
Publicaţia Religie şi Politică susţine că "un sfânt - aşa cum au descoperit cardinalii spre regretul lor - s-ar putea să nu fie un papă foarte bun."
Celestin al V-lea era un administrator incapabil - unii comentatori au spus că Papa Benedict al XVI-lea a fost, de asemenea, un administrator incapabil - dar publicaţia Religie şi Politică nu accepat ideea "Celestin a fost un pustnic incult cu origini rurale, un străin nedorit; Benedict a fost un teolog respectat, un cardinal cu o experienţă îndelungată în birocraţia papală, o persoană din interior."
