De la orbire la o vedere la 360 de grade - Ce dezvăluie 4.000 de cazuri de experienţe din apropierea morţii

Oarbă din naştere, o tânără de 22 de ani s-a văzut pe sine pentru prima dată în timpul unei operaţii.

Vicki Umipeg, născută prematur la 22 de săptămâni, cântărea doar un kilogram la naştere. Nivelul ridicat de oxigen din incubator i-a afectat nervul optic, provocând orbirea completă. De-a lungul vieţii, nu a putut percepe nici măcar o licărire de lumină.

La doar 22 de ani, viaţa sa a luat o turnură dramatică. În Seattle, a fost aruncată dintr-o maşină în mişcare, suferind răni grave: fracturi craniene, comoţie cerebrală, leziuni la nivelul gâtului, spate şi picior. Transportată de urgenţă la spital, a fost supusă unei operaţii pentru a-i salva viaţa. În timp ce se afla pe masa de operaţie, a simţit că se desprinde de trupul său şi începe să plutească spre tavan.

Din această perspectivă neobişnuită, a avut o viziune panoramică asupra scenei din sala de operaţie.

A văzut corpul unei femei întins pe o masă metalică, înconjurat de doi membri ai personalului medical care luptau să o resusciteze. Un detaliu i-a atras atenţia: verigheta de pe mâna femeii întinse pe masă. În acea clipă, a realizat cu uimire că trupul pe care îl privea era al ei.

Vicki, care era oarbă din naştere, nu şi-a văzut niciodată verigheta sau propriul corp. Abia în timpul experienţei sale din apropierea morţii (NDE) a avut pentru prima dată ocazia să le perceapă vizual.

Povestea ei a atras atenţia Dr. Jeffrey Long, un radio-oncolog din Kentucky, cu o carieră dedicată studierii acestor fenomene. Dr. Long a petrecut peste 25 de ani colectând şi analizând peste 4.000 de relatări unice, publicate şi documentate pe platforma sa, Near-Death Experience Research Foundation.

Long a rezumat cele mai comune experienţe de NDE pe baza cercetărilor sale, similar cu ceea ce a constatat Dr. Raymond Moody, considerat „părintele experienţelor din apropierea morţii” (NDE – near-death experiences). Acestea sunt după cum urmează:

• Experienţă extracorporală
• Absenţa durerii
• Trecerea printr-un tunel spre o lumină intensă
• Întâlnirea cu persoane dragi decedate într-un tărâm ceresc
• Revizuire profundă a vieţii
• Sentiment copleşitor de iubire şi pace

Cazul lui Vicki se încadrează în tipologia „experienţelor extracorporale”, o categorie des întâlnită în cercetările privind NDE-urile.

Experienţa sa, în special viziunea panoramică a vieţii, este un element comun raportat de majoritatea celor care trec prin astfel de experienţe.

Vedere la 360 de grade

Într-un interviu recent cu publicaţia The Epoch Times, Long şi-a amintit de conversaţia sa cu femeia oarbă.

„Ea a avut o vedere la 360 de grade, în care a fost capabilă să perceapă şi să proceseze simultan informaţiile din jurul ei, în timpul experienţei sale aproape de moarte: în faţa, în spatele ei, la dreapta, la stânga, în sus, în jos.

„De fapt, i-am explicat lui Vicki că noi, ceilalţi, în vieţile noastre pământeşti, avem câmpuri vizuale în formă de tartă din cauza poziţiei ochilor noştri, în orbite. Ea a râs de mine, deoarece întreaga ei experienţă de viaţă, în timpul NDE-ului, a fost o vedere de 360 de grade sau, am putea să o numim, o vedere sferică.”

Deşi iniţial nu era familiarizată cu matematica şi ştiinţa, Vicki a înţeles intuitiv conceptele de calcul şi cum se formează planetele după experienţa ei aproape de moarte (NDE). Ea a obţinut răspunsuri la întrebări despre ştiinţă, matematică, viaţă, planete şi Dumnezeu, experimentând o avalanşă de cunoştinţe şi înţelegând limbaje pe care nu le cunoştea înainte.

De la iluzie la realitate

În trecut, oamenii care raportau experienţe aproape de moarte (NDE-uri) erau adesea respinşi de comunitatea ştiinţifică, fiind consideraţi deliranţi sau influenţaţi religios, până la o schimbare semnificativă de perspectivă în ultimele decenii.

În 1978, cinci medici şi cercetători independenţi – John Audette, cu un masterat în ştiinţe, Dr. Bruce Greyson, Dr. Raymond Moody, Ken Ring, cu un doctorat în psihologie socială, şi Dr. Michael Sabom – au înfiinţat Asociaţia Internaţională pentru Studiul Morţii Apropiate, deschizând astfel calea explorării acestor experienţe extraordinare prin prisma ştiinţifică.

„Am auzit prima dată despre experienţele în apropierea morţii cu zeci de ani în urmă, când eram la rezidenţiat”, a spus Long, ”şi în una dintre cele mai prestigioase reviste medicale din lume, Journal of the American Medical Association.”

„Răsfoiam revista în căutarea unui articol legat de cancer şi total întâmplător am găsit expresia «experienţă în apropierea morţii» în titlul unui articol. Am fost nedumerit pentru că nimic din ceea ce învăţasem la facultatea de medicină nu explica asta. Ori eşti viu, ori eşti mort”.

Articolul a fost scris de Sabom, un cardiolog care a studiat cazurile persoanelor ce au supravieţuit stopului cardiac şi stării de comă. Unii dintre pacienţii săi au relatat experienţe în care conştiinţa lor părea să se desprindă de corp, permiţându-le să observe ce se întâmpla în jur, deşi erau inconştienţi. Potrivit mărturiilor acestora, ceea ce au descris ca fiind observat corespundea până în cele mai mici detalii realităţii.

Câţiva ani mai târziu, soţia unuia dintre prietenii de facultate ai lui Long i-a împărtăşit experienţa sa NDE-ul detaliat şi remarcabil.

„În timpul unei operaţii sub anestezie generală ea a intrat în stop cardiac din cauza unei reacţii alergice, ceea ce înseamnă că inima i s-a oprit”, a spus Long.

„În acel moment, a experimentat o stare extracorporală, observând haosul din sala de operaţie şi auzind alarma puternică a EKG-ului care îi monitoriza inima. Pentru o clipă, a traversat un tunel şi s-a regăsit într-un tărâm nepământean, unde a întâlnit alte fiinţe. Acolo i s-a oferit posibilitatea de a alege dacă să se întoarcă la viaţa ei. După ce a cerut îndrumare acestor fiinţe şi a purtat câteva discuţii cu ele, a decis să revină în corpul său. Resuscitarea a fost un succes”.

Long s-a întrebat de ce acest fenomen fascinant nu atrage mai mult interes din partea cercetătorilor, aşa că a decis să studieze el însuşi aceste cazuri. A creat o bază de date impresionantă, cuprinzând 4.000 de relatări despre experienţe apropiate de moarte – „de departe cea mai mare colecţie de acest tip din lume, accesibilă publicului”, a declarat pentru The Epoch Times.

În cadrul unui sondaj, Long i-a întrebat direct pe participanţi despre autenticitatea trăirilor lor, iar aproape 95% dintre respondenţi au afirmat că experienţa lor a fost „cu siguranţă reală”.

Cele 30 de ipoteze eşuate

Potrivit lui Long, scepticii faţă de experienţele apropiate de moarte (NDE) au propus mai mult de 30 de explicaţii pentru aceste fenomene.

„Motivul pentru care există atât de multe explicaţii sceptice - peste 30 - este foarte simplu”, a declarat Long pentru The Epoch Times. „Niciuna dintre explicaţiile sceptice nu poate explica în timpul experienţei apropiate de moarte, cu atât mai puţin tot ceea ce se întâmplă.”

Pentru a demitiza experienţele din apropierea morţii (NDE) au fost lansate ipoteze care le atribuie halucinaţiilor cauzate de hipoxie (scăderea nivelului de oxigen) şi hipercapnie (creşterea concentraţiei de dioxid de carbon). Însă, aceste ipoteze nu sunt valabile, deoarece „din punct de vedere medical, astfel de condiţii determină confuzie şi diminuarea stării de conştienţă, nu o amplificare a acesteia”, a explicat Long.

Un studiu publicat în The Lancet a analizat sute de pacienţi resuscitaţi cu succes după stop cardiac sau moarte clinică. Dintre aceştia, 18 au raportat experienţe din apropierea morţii (NDE). Dacă hipoxia cerebrală ar fi cauza principală a acestor experienţe – şi având în vedere că toţi pacienţii aflaţi în moarte clinică suferă de hipoxie – atunci majoritatea ar fi trebuit să experimenteze NDE, a explicat cercetătorul. Totuşi, acest lucru nu s-a confirmat.

Alţi cercetători au sugerat că endorfinele – substanţe cu efect narcotic produse natural de creier – ar putea explica experienţele din apropierea morţii (NDE). Totuşi, această ipoteză nu este plauzibilă, deoarece endorfinele îşi menţin efectul analgezic asupra creierului peste o oră după eveniment, ceea ce nu corespunde cu natura NDE, a explicat Long.

„În cazul experienţelor din apropierea morţii, în momentul în care persoana revine în corpul său fizic – bum – nu există nicio ameliorare a durerii sau alt efect; durerea este resimţită instantaneu”, a spus Long.

Alţi cercetători au sugerat că NDE-urile ar putea fi cauzate de convulsii. Totuşi, Long a respins această ipoteză, explicând că „de obicei, convulsiile determină o reducere sau o alterare semnificativă a stării de conştienţă, nu experienţe lucide şi coerente”.

Ernst Rodin, fost preşedinte al Societăţii Americane de Neurofiziologie Clinică, a susţinut această idee: „Deşi am tratat sute de pacienţi cu crize ale lobului temporal de-a lungul a trei decenii de practică profesională, nu am întâlnit niciodată această simptomatologie [NDE] ca parte a unei crize.”

În plus, studiul publicat în The Lancet a concluzionat că nici medicaţia pacienţilor, nici teama de moarte nu au fost asociate cu apariţia experienţelor din apropierea morţii.

„De două ori imposibil”

NDE-urile au fost documentate chiar şi sub anestezie generală.

„Sub anestezie generală nu ar trebui să aveţi nicio posibilă experienţă lucidă, organizată, conştientă”, a spus Long.

În timpul anesteziei generale, inimile unor pacienţi s-au oprit. În astfel de cazuri, a explicat Long, ar trebui să fie „de două ori imposibil ca aceştia să aibă vreo experienţă conştientă”. Cu toate acestea, aceşti oameni relatează experienţe hiperlucide, intens amplificate şi cu un nivel de conştienţă superior, asemănătoare tuturor celorlalte experienţe din apropierea morţii (NDE), a adăugat el.

„Acest fapt, aproape de unul singur, exclude orice posibilitate ca NDE-urile să fie rezultatul funcţionării fizice a creierului.”

Dincolo de culturi, religie şi vârstă

Alte ipoteze sugerează că NDE-urile ar putea fi rezultatul unor proiecţii mentale influenţate de experienţele personale, credinţele religioase sau contextul cultural. Totuşi, multe relatări descriu experienţe care nu corespund nici trecutului individual, nici convingerilor legate de moarte.

Deşi unii susţin că NDE-urile sunt determinate cultural, Long a constatat că acestea sunt „remarcabil de similare, indiferent de locul în care au loc”.

„Nu contează unde are loc pe Pământ, nu face nicio diferenţă. Fie că eşti musulman în Egipt, hindus în India, creştin în Statele Unite sau chiar ateu, experienţele din apropierea morţii sunt relatate în întreaga lume. Indiferent de sistemul de credinţe al unei persoane înainte de acest eveniment, ceea ce se întâmplă în timpul unei astfel de experienţe este uimitor de similar.”

După cutremurul din Tangshan, China, din 1976, oamenii de ştiinţă chinezi au observat că relatările despre NDE-urile supravieţuitorilor prezentau aceleaşi tipare regăsite în înregistrările occidentale.

Dintre cei 81 de supravieţuitori, 65% au raportat o claritate sporită a gândurilor, 43% au experimentat senzaţia de separare de corpul fizic, iar 40% au simţit imponderabilitatea. Aceste trăiri au fost similare indiferent de vârstă, sex, ocupaţie sau starea de sănătate anterioară cutremurului.

Long a studiat şi un grup de copii cu vârste de până la 5 ani, având o medie de vârstă de 3,5 ani—„practic o tablă albă din punct de vedere cultural”, a remarcat el. „Experienţele acestor copii foarte mici sunt remarcabil de asemănătoare cu cele ale copiilor mai mari şi ale adulţilor în apropierea morţii.”

Întâlnirea cu Dumnezeu

Moody, care a început să studieze experienţele din apropierea morţii (NDE) acum mai bine de jumătate de secol, a subliniat că mulţi dintre cei care au trecut prin astfel de trăiri povestesc despre întâlnirea cu o entitate radiantă, cunoscută sub numele de „Fiinţa de lumină”. În cartea sa Life After Life: The Investigation of a Phenomenon—Survival of Bodily Death, Moody descrie această prezenţă ca fiind copleşitor de strălucitoare, dar fără a afecta vederea.

Cei care au experimentat-o o percep adesea ca pe o fiinţă superioară, emanând iubire şi căldură profundă, sau chiar ca pe Dumnezeu însuşi.

Vicki a relatat că, în timpul experienţei sale de moarte iminentă (NDE), a văzut o fiinţă de o strălucire extraordinară, pe care a recunoscut-o ca fiind Iisus.

Pentru a explora mai profund prezenţa lui „Dumnezeu” în relatările despre NDE-uri, Long a desfăşurat o amplă cercetare între 2011 şi 2014, analizând 420 de cazuri documentate de persoane din diverse medii profesionale şi sociale.

Înainte de a avea o experienţă aproape de moarte (NDE), 39% dintre oameni credeau în "existenţa absolută a lui Dumnezeu". După NDE, acest procent a crescut la 72,6%. Astfel, numărul persoanelor care aveau această credinţă s-a majorat cu 86%, iar convingerea lor în existenţa lui Dumnezeu s-a intensificat semnificativ, notează autorul în cartea sa "God and the Afterlife: The Groundbreaking New Evidence for God and Near-Death Experience."

Long a analizat cu atenţie 277 de relatări despre întâlniri cu Dumnezeu şi a observat o consecvenţă semnificativă în descrierile acestora: prezenţa unei fiinţe supreme, atotputernice şi pline de har, care radiază iubire infinită.

Alte trăsături comune ale acestor experienţe din cadrul NDE (experienţe în apropierea morţii) includ lipsa judecăţii, acceptarea necondiţionată a persoanei şi un profund sentiment de unitate cu Dumnezeu. Comunicarea în astfel de momente este întotdeauna nonfizică, având loc prin mijloace telepatice.

Un mesaj pozitiv

Înainte de a se dedica cercetării experienţelor în apropierea morţii (NDE), Long era frământat de întrebări fundamentale precum „Cine suntem cu adevărat?”. Simţea că existenţa noastră depăşeşte cu mult simpla funcţionare biologică a creierului.

Potrivit lui Long, NDE oferă dovezi copleşitoare ale existenţei conştiinţei independent de corp, într-o formă eternă. Nu suntem doar maşinării biologice supuse limitărilor fizice, ci fiinţe cu posibilităţi infinite, dincolo de ceea ce putem concepe în prezent.

„Acesta este cel mai puternic mesaj pozitiv pentru întreaga umanitate”, a concluzionat el.