De ce sunt mobilizate forţele occidentale în Africa?
În condiţiile în care intervenţiile clasice, ample, în statele cu probleme sunt considerate de domeniul trecutului, accentul se pune de acum pe 'muscular soft power', o strategie destinată luptei împotriva insurgenţelor şi pregătirii acestor ţări pentru a se apăra, consolidând în acelaşi timp infrastructura şi organizaţiile societăţii civile, relatează The Independent.
Războaiele din Irak şi Afganistan au obosit publicul de aventuri externe. Chiar şi o intervenţie relativ fără riscuri, cum a fost cea a NATO din Libia în 2011, se bucură azi de puţină popularitate, în condiţiile în care 'primăvara arabă' se transformă în 'iarnă', iar incertitudinile cu privire la cine sunt 'băieţii buni' abundă. De asemenea, reducerile operate în bugetele apărării din Europa şi Statele Unite au consolidat opinia că zilele de conflicte armate prelungite şi de reconstrucţie a naţiunilor sunt, pentru moment, de domeniul trecutului.
De altfel, erorile comise în Afganistan au fost subliniate în timpul unei vizite efectuate la Londra săptămâna trecută de către James Dobbins, reprezentant special al SUA pentru Afganistan şi Pakistan. Potrivit acestuia, războiul a continuat, iar vieţile omeneşti au fost pierdute inutil, din cauza eşecului înregistrat de procesul de reconstrucţie şi dezvoltare şi a respingerii liderilor talibani care au dorit să comunice.
Potrivit analiştilor, experienţa afgană poate susţine strategia recursului la puterea 'soft'. Cu toate acestea, intenţiile Occidentului în Africa nu sunt în întregime altruiste şi există o concurenţă pentru influenţă pe acest continent bogat în minerale şi în potenţial comercial. Spre exemplu, o Chină disperată după resurse - care desfăşoară proiecte de construcţie interminabile - şi-a demonstrat recent puterea militară. Astfel, trupe chineze au fost observate recent patrulând alături de soldaţi din Zimbabwe în oraşul Mutare, în timp ce cargoul An Ye Jiang, plin cu arme pentru regimul lui Robert Mugabe, a fost andocat în Durban.
Pe de altă parte, există un consens internaţional că statele aflate în pragul falimentului nu ar trebui să devină paradisuri pentru următorul val de terorişti dornici de a ataca Occidentul şi că acest scop trebuie atins fără a mobiliza trupe pe teren. Un puternic exemplu în acest sens este Republica Centrafricană. În condiţiile în care ONU a atras atenţia asupra unui genocid iminent, ţara a devenit terenul de luptă sângeros pentru rebelii indigeni Seleka, alături de luptătorii Al-Qaeda din Maghreb, de cei Boko Haram din Nigeria, de miliţiile Janjaweed din Sudan, de Armata de Rezistenţă a Domnului din Uganda şi de islamiştii din Mali.
Franţa a menţinut aproximativ 400 de trupe în capitala Bangui, cu scopul de a păstra deschis drumul spre aeroport. Cu toate acestea, spre deosebire de cazul statului Mali, guvernul insistă că patrulele vor consta mai degrabă din trupe ale Uniunii Africane decât din militari străini. Şi chiar dacă este vorba despre un sprijin redus al Parisului, ministrul de externe Laurent Fabius a insistat că nu este vorba de o intervenţie 'în sensul clasic al cuvântului'.
În ceea ce priveşte Marea Britanie, ultima campanie a acesteia în Africa a fost în urmă cu 13 ani în Sierra Leone. În prezent, Marea Britanie antrenează forţe armate în trei state (Somalia, Mali şi Libia), unde situaţia este departe de a fi calmă.
De asemenea, cel mai important proiect militar american în Africa rămâne în Egipt, al cărui forţe armate au primit un ajutor de 1,3 miliarde de dolari din partea Washingtonului în fiecare an. Deşi o parte din aceste fonduri au fost suspendate atunci când mai mulţi civili au fost ucişi de forţele de securitate după răsturnarea lui Mohamed Morsi, mulţi congresmeni americani speră să folosească aceşti bani ca instrument de negociere pentru a ţine în frâu armata egipteană. Pentagonul conduce, de asemenea, Iniţiativa Trans-Sahariană privind Contra-terorismul (TSCTI), care desfăşoară proiecte civile şi militare în mai multe ţări, de la Mali la Ciad, Mauritania, Algeria, Maroc, Senegal, Nigeria şi Tunisia.
