De ce se pregăteşte Germania ”de război”

În prezent se caută şi se lansează tot felul de idei de combatere a pericolului terorist, dar măsurile propuse riscă să ducă la un sentiment şi mai accentuat de insecuritate în rândul populaţiei.

Atentatele de la Ansbach şi Würzburg au arătat clar că nici Germania nu este ferită de atentatele teroriste, în ciuda politicii uşilor deschise adoptate de Merkel în criza refugiaţilor. Nu trebuie să uităm că unul dintre atentatori era refugiat afgan, căruia nu i se acceptase cererea de azil, dar care avea statutul de tolerat, putând fi oricând expulzat.

În prezent, CDU şi CSU încearcă să dea impresia că au situaţia sub control şi să ia măsuri care să liniştească populaţia. În aşa-numita declaraţie de la Berlin, rezultată din discuţiile dintre miniştrii de Interne din Landuri ai Uniunii, se regăsesc suplimentarea numărului de poliţişti la nivel de Bund şi Landuri cu 15.000 de oameni până în 2020, interzicerea burkăi la volan, în instituţiile publice, în şcoli şi universităţi, în faţa instanţelor de judecată, la demonstraţii sau în grădiniţe sau interzicerea cetăţeniei duble.

Cancelarul Angela Merkel a promis că va face ”tot ce este omeneşte posibil” pentru a-i apăra pe germani de terorism. Dată fiind scăderea popularităţii ei în sondaje, ca urmare a gestionării crizei refugiaţilor, Merkel trebuie să vină repede cu măsuri concrete pentru a arăta că are situaţia sub control, mai ales că populiştii eurosceptici de la Alternativa pentru Germania profită de orice ezitare şi speculează situaţia, alimentând teama în rândul populaţiei pentru a câştiga voturi.

Apărarea civilă pe post de sperietoare

Noul concept de apărare civilă, primul după sfârşitul Războiului Rece, intră în această logică defensivă şi vine în acest context marcat de terorism. Cetăţenii germani sunt pregătiţi de autorităţi pentru ce este mai rău – izbucnirea unui război, o catastrofă sau un atac la scara mare.

Îndemnul adresat de autorităţi populaţiei de a-şi stoca provizii alimentare şi o cantitate suficientă de apă de băut, raportat de ziarul Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung, este explicat că o măsură de precauţie, premergătoare celor luate de stat.

Documentul realizat de Ministerul de Interne încearcă să liniştească populaţia, prin afirmaţia că „un atac pe teritoriul german, care să ceară o apărare convenţională, este improbabil”. Totuşi este nevoie de luarea în calcul a unui worst - case scenario şi de ”măsurile de precauţie pentru o situaţie care ne-ar putea ameninţa existenţa şi care nu ar putea fi în mod categoric exclusă în viitor. Este vorba despre conflicte hibride cu adversari statali sau non-statali”.

Pentru lupta anti-terorism pe tărâm german este nevoie nu doar de mai mult personal în poliţie şi servicii de securitate, ci şi de o politică de combatere a radicalizării.

Terorismul este o ameninţare neconvenţională, dar interesant este că Germania ia în calcul acum şi reintroducerea serviciului militar obligatoriu la care se renunţase acum cinci ani în favoarea armatei de profesionişti. Noul concept de apărare civilă prevede ca în cazul reactivării acestuia, trebuie implicate firme private în construirea sau recondiţionarea de cazărmi. În plus, în caz de necesitate, alimentele pentru soldaţi ar urma sa fie raţionalizate.

Problema este că măsuri precum interzicerea rucsacilor la evenimentele în aer liber sau îndemnuri de a-şi pregăti provizii şi apă nu sunt de natură să-i liniştească pe oameni, ci au efectul contrar pentru că sporesc teama şi sunt în mare parte simbolice. Terorismul vizează tocmai instalarea unei frici în societate care să paralizeze viaţa cotidiană.

De asemenea, măsuri precum supravegherea video pentru recunoaşterea feţelor nu ridică doar probleme legale, ci şi întrebarea dacă ele sunt cu adevărat utile, dat fiind că unii atentatori nu sunt cunoscuţi ca aparţinând spectrului islamist radical înainte de a comite atentate.
Şi interzicerea parţială a burkăi în unele locuri publice nu este decât o măsură simbolică, care nu rezolvă problema cea mare a integrării musulmanilor în Germania, pe care autorităţile au ignorat-o ani de zile. Germania n-a recunoscut că este o ţară destinaţie de emigraţie şi a permis constituirea de societăţi paralele, în care se practică un Islam radical.

Referitor la ideologia Multi-kulti, care n-a fost decât o formă fără fond, Seyran Ateş, o apărătoare a femeilor musulmane abuzate de soţii lor în Germania, îmi spunea într-un interviu că ”aceasta se bazează pe ideea potrivit căreia culturile care nu se amestecă deloc pot trăi separate, una lângă alta. Alăturarea unor culturi fără obiective şi valori comune nu este însă o soluţie bună pentru o societate multiculturală. Se discută în fiecare zi despre integrare şi migraţie şi toţi îşi dau cu părerea. Nemţilor le place să dezbată şi mult timp. Dar problemele nu sunt rezolvate astfel, ci mai degrabă tocate, până ce se observă că ele s-au acutizat”.

În prezent, asistăm la o avalanşă de aşa-zise soluţii într-un context complicat în care la problema integrării musulmanilor turci se adaugă noile fluxuri de refugiaţi. Dincolo de dificultatea de a-i integra pe aceştia, autorităţile trebuie să combată şi ameninţările teroriste. Iar pentru lupta anti-terorism pe tărâm german este nevoie nu doar de mai mult personal în poliţie şi servicii de securitate, ci şi de o politică de combatere a radicalizării chiar şi a unor tineri germani debusolaţi. Gesturi simbolice precum interzicerea parţială a burkăi sau a rucsacilor la evenimentele în aer liber nu sunt suficiente pentru că ele nu vizează rădăcina problemei.