De ce reconcilierea româno-maghiară a rămas fragilă

”Reconcilierea româno-maghiară rămâne fragilă pentru că ea se bazează strict pe relaţiile politice şi contactele politice personale”, a explicat Constantin Iordachi, coeditor al volumului Hungary and România Beyond Naţional Narratives: Comparisons and Entanglements, în cadrul mesei rotunde ”Istoriografie şi reconciliere politică: relaţiile româno-ungare în context regional şi european”, organizate de Facultatea de Istorie. Istoricii prezenţi au susţinut însă că politicul a luat-o înaintea istoricilor în această problemă.

În deschiderea evenimentului, istoricul Adrian Cioroianu a arătat că deseori istoria este o piedică în calea relaţiilor politice bilaterale dintre state, un bun exemplu în acest sens fiind România şi Ungaria. Totuşi, fostul ministru de externe consideră că ”astăzi vorbim mai relaxat despre aceste subiecte delicate ca membri ai Uniunii Europene, în timp ce în trecut s-a vărsat sânge”.

Coeditorul Constantin Iordachi a amintit că din punct de vedere al istoriografiei s-a pus problema scrierii unui manual comun de istorie româno-maghiară, dar entuziasmul iniţial s-a transformat până la urmă în scepticism. În opinia sa, reconcilierea româno-ungară rămâne fragilă pentru că se bazează strict pe relaţii între politicieni. ”Dorim să găsim un teren comun pe care să abordăm istoria comună a României şi Ungariei, dincolo de istoria comparată”, a explicat el scopul volumului bazat pe contribuţiile a 23 de istorici din mai multe ţări.

Iordachi a mai susţinut că recrudescenţa extremei drepte, campaniile electorale frecvente din Ungaria şi mitizarea istoriei sunt factori care încă creează tensiuni şi vulnerabilităţi în relaţia bilaterală.

În schimb, istoricul Bogdan Murgescu a afirmat că ”în relaţia româno-maghiară, politicul a luat-o înaintea istoricilor în sensul bun al cuvântului şi este un progres clar în privinţa discursului faţă de contondentele din anii 1990”. În opinia sa, tratatul din 1996 de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate rămâne punctul-cheie în relaţia bilaterală, de unde lucrurile au început să se aşeze. Totuşi Murgescu consideră că reconcilierea româno-maghiară nu a fost suficient de profundă în comparaţie cu cea franco-germană, căreia i-au fost consacrate instituţii şi instrumente financiare. ”Politicienii români şi maghiari au fost mai superficiali. În plus, reacţii precum cele stârnite de ultima carte a lui Lucian Boia - Primul război mondial.Controverse, paradoxuri, reinterpretări - care spunea că Ardealul este al Ungariei, arată că încă suntem tributari unui discurs de tip vechi”, constată istoricul.

Murgescu a mai afirmat că nu este suficient să deconstruieşti, ci ”trebuie să şi umpli terenul gol cu o nouă naraţiune, pentru ca să nu fie umplut cu vechile poveşti”. În acest sens, istoricul consideră că un rol important îl au nu doar manualele de istorie, ci şi profesorii care predau la liceu şi care de multe ori au un discurs pronunţat anti-maghiar.

La rândul său, profesorul Levente Salat de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj a subliniat că situaţia minorităţii maghiare din România s-a îmbunătăţit spectaculos în ultimii 25 de ani din punct de vedere politico-juridic iar ”în România n-avem partide de extremă dreaptă cum este la modă în toată Europa”. Şi totuşi ultimele două recensăminte din România arată o pierdere de peste 400.000 de persoane din minoritatea maghiară, care au părăsit ţara. Politologul explică plecarea maghiarilor prin faptul că ”Ungaria are nevoie de unguri din alte ţări care pot fi mai uşor integraţi pe piaţa muncii decât chinezii”. În opinia sa, acesta este motivul pentru care premierul Viktor Orban a simplificat procedura de acordare a cetăţeniei maghiare pentru ungurii din afara graniţelor.

Referitor la reconcilierea româno-maghiară, Salat a arătat că există un dezinteres faţă de reconcliere la nivel politic mai ales pentru că ”UDMR menţine o conflictualitate de care are nevoie pentru a-şi mobiliza electoratul”. În plus, convieţuirea bună dintre români şi maghiari se datorează ”evitării problemelor controversate precum ce vor ungurii în Transilvania – autonomia etc”.

În schimb, Adrian Cioroianu a susţinut că relaţia româno-ungară este o poveste de succes, iar ”ce s-a întâmplat în 1990 la Târgu Mureş a fost o lucrătură politică şi geopolitică a Rusiei pentru a bloca România şi Ungaria în ce urmau să facă”. Pe de altă parte, istoricul consideră că discursul profesorilor de istorie legat de relaţia româno-maghiară s-a moderat.

”Ungaria ştie foarte bine ca România nu este o ameninţare, iar România ştie că Ungaria nu este o ameninţare atâta timp cât n-are o mare putere în spate”, a concluzionat fostul ministru de Externe.