De ce nu se putea rezolva nimic la summitul din Alaska? Politolog, despre strategia lui Putin
Nu se putea rezolva nimic în trei ore pentru că tactica lui Putin de a tergiversa discuţiile cu SUA e în deplin acord cu scopul său ca Ucraina să nu mai existe liberă, iar acest scop e la rându-i în acord cu strategia de secole a Rusiei de a agresa şi de a anexa. Asta trebuie să înţeleagă Europa, scrie Ioan Stanomir, profesor la Universitatea Bucureşti într-o opinie publicată de HotNews.
„Întâlnirea din Alaska între Preşedintele Trump şi Vladimir Putin a confirmat, dincolo de eticheta oficială, inexistenţa unui acord în marginea conflictului din Ucraina. Poziţia de inflexibilitate a Rusiei se menţine şi, o dată cu ea, hotărârea de a atinge, prin forţa armelor, obiectivul politic niciodată abandonat: reducerea Ucrainei la statutul de protectorat în cadrele unui imperiu rus extins.
Conversaţia din Alaska a indicat, fără orice ambiguitate, absenţa voinţei Rusiei de a imagina un compromis rezonabil. În pofida stării deplorabile a economiei sale, în pofida incapacităţii de a avansa semnificativ pe front,Vladimir Putin este pregătit să mizeze pe o dublă tactică: prelungirea războiului şi angajarea unui dialog cu Statele Unite a cărui unică finalitate să fie obţinerea unui răgaz de timp necesar ofensivelor sale.
Şi poate că de aceea iluziile sunt mai periculoase ca oricând. Regimul de la Moscova rămâne ataşat unei viziuni care face imposibilă acomodarea negociată. Scenariul rus este acela al unei cedări teritoriale şi de suveranitate - iată ţinta pe care Rusia nu a putut-o atinge în Alaska.
Pacea din Ucraina nu poate fi adusă, ca prin miracol, prin gestul miraculos al unei întâlniri de câteva ore. Pentru regimul Putin atacul lansat împotriva vecinului său nu este un accident, ci continuarea unei politici seculare de anexiune şi de agresivitate. Putin şi acoliţii săi nu caută pacea, ci validarea unui statut de grandoare imperială.
(....) Ziua de ieri din Alaska dezvăluie şi amploarea irelevanţei strategice europene. Edificiul continental este subminat, fatal, de absenţa acelei puteri militare pe care un discurs de decenii a socotit-o ca un vestigiu al epocii de război rece.
Dar realitatea, citită în termeni aronieni, nu are nimic în comun cu aceste proiecţii edulcorate ale pacifismului. Poziţia globală depinde de asumarea angajamentului militar. Doar înarmarea poate permite descurajarea", opinează Stanomir.
Articolul integral poate fi citit aici.
