De ce n-a fost primit Cărtărescu în Academie? Explicaţiile opozanţilor lui: Are doar trei personaje: tăticul, mămica şi Mircea

Tradus în 23 de limbi şi distins cu zeci de premii internaţionale, Mircea Cărtărescu nu a obţinut suficiente voturi pentru a deveni membru corespondent al Academiei Române. Decizia a stârnit controverse în lumea culturală românească. Cum o explică însă cei care s-au opus?

Scriitorul Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române şi director general al Editurii Academiei, a fost unul dintre cei mai vocali contestatari. Acesta a distribuit un apel înainte de vot prin care aducea critici la adresa lui Cărtărescu, acuzându-l că a adus insulte poporului român, scrie HotNews.

„Eu am trimis tuturor membrilor secţiei noastre un text prin care mi-am exprimat punctul de vedere. M-am referit la afirmaţiile pe care le-a făcut Mircea Cărtărescu pe parcursul anilor. Unele, după mine, deosebit de grave”, a declarat Matei pentru HotNews. Acesta a invocat un articol din 2005, intitulat „O vină istorică. Despre antisemitismul românesc”, în care Cărtărescu ar fi făcut afirmaţii nefondate despre istoria României.

„Nu era un specialist în istoria modernă şi nu avea instrumente să măsoare antisemitismul. A afirmat că, în Al Doilea Război Mondial, România era cea mai antisemită ţară a Europei, ceea ce nu corespunde adevărului. Mircea Cărtărescu traduce că românii au fost cel mai antisemit popor din Europa. Deosebirea e fundamentală. Nici pe departe poporul român nu este un popor antisemit. Eu am remarcat aceste lucruri, care nu sunt normale. Sigur, ne asumăm toate erorile, dar trebuie să cunoaştem istoria”, a explicat Valeriu Matei.

O altă acuzaţie adusă lui Cărtărescu a fost cea de plagiat. Matei a susţinut că în primul volum al scriitorului, „Faruri, vitrine, fotografii…”, acesta ar fi preluat fragmente din „Viaţa şi opiniile lui Tristan Shandy” de Laurence Sterne fără a le marca iniţial ca citate.

„Plagiatul a fost sesizat încă din 1981, iar Cărtărescu, când şi-a editat antologiile, a pus între ghilimele acele texte, deci practic şi-a recunoscut el însuşi plagiatul. A face citate postmoderne nu înseamnă să nu le dăm cu ghilimele.”

De asemenea, Matei a criticat stilul scrierilor lui Cărtărescu, considerând că sunt „divagaţii neobişnuite la persoana întâi, pe sute de pagini, fără structuri foarte clar definite” şi că unele pasaje din romanele sale au „conotaţii scatologice şi pornografice”. „Dacă ăsta e un stil, atunci ne explicăm de ce un asemenea stil, fiind premiat, încurajat, tradus, avem atâta literatură în ultimele generaţii cu expresii de acest gen. Nu aceasta este literatură”, a concluzionat Matei.

Un alt critic al scriitorului este Nicolae Breban, care, deşi îi recunoaşte talentul, consideră că acesta nu este la nivelul Academiei Române. „Nu m-au sunat să mă întrebe, dar dacă m-ar fi sunat cineva, le-aş fi explicat că nu merită să intre în Academie. E un bun scriitor, dar nu e la nivelul Academiei Române”, a declarat Breban pentru HotNews. Acesta a acuzat promovarea excesivă de care s-ar fi bucurat Cărtărescu, susţinând că „toată reclama făcută cu mulţi bani” ar fi venit de la Institutul Cultural Român.

Breban a criticat şi structura literară a operelor lui Cărtărescu, afirmând că acesta nu ar fi capabil de ficţiune autentică. „În Dostoievski sunt zeci de personaje, în Thomas Mann sunt zeci de personaje. La Mircea Cărtărescu sunt trei personaje: tăticul, mămica şi Mircea. În literatură trebuie să faci oameni mai vii, cum l-a făcut Dostoievski pe Raskolnikov, Shakespeare pe Hamlet.”

Referindu-se la trilogia „Orbitor”, Breban a subliniat că primul volum „n-are nicio ficţiune” şi că este mai degrabă o cronică de familie. „Există nişte pasaje acolo care sunt la limita psihopatiei, dar nu e nebun, face pe nebunul”, a adăugat el.

Concluzionând, Breban a susţinut că fenomenul Cărtărescu reflectă probleme mai profunde ale societăţii româneşti. „Cărtărescu este semnul cel mai profund şi mai alarmant al capacităţii sau al incapacităţii noastre de maturitate civică şi psihologică, adică putem folosi materialele cele mai abjecte, cele mai nepotrivite, ca să facem bani. Este un bun scriitor, dar nu e un mare romancier, pentru că nu este capabil de ficţiune.”

Articolul integral poate fi citit aici.