De ce chimioterapia conduce la metastaze

Potrivit oamenilor de ştiinţă, dezavantajul major al chimioterapiei este sporirea riscului de apariţie a metastazelor. Cercetătorii de la Universitatea din Michigan au descoperit că preparatele medicamentoase folosite în chimioterapie permit de fapt celulelor canceroase să se ”înrădăcineze” în oase.

Odată ajunse în măduva oaselor, celulele canceroase încep să se răspândească foarte rapid, recâştingându-şi operativ terenul pierdut. Oamenii de ştiinţă admit existenţa unor mecanisme care, în urma chimioterapiei, conduc la răspândirea cancerului în oase.

Multe tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de prostată sau cancerul de sân, se răspândesc activ, condiţionând metastazarea ţesutului osos. Potrivit ScienceDaily, conducătorul proiectului, Lori McCauley, consideră că descoperirile sale recente permit explicarea următorului fapt: de ce unele tipuri de cancer condiţionează apariţia metastazelor în oase.

În cadrul studiului, cercetătorii au reuşit să elimine unul dintre mecanismele celulare care cauzează metastazarea în ţesutul osos. După blocarea uneia dintre proteinele celulare - CCL2, savanţii au reuşit să prevină dezvoltarea tumorilor în oase. Cercetările recentele ale oamenilor de ştiinţă reprezintă un studiu pilot şi, în viitor, cercetătorii planifică să exploreze în continuare mecanismele care ulterior chimioterapiei duc la răspândirea celulelor canceroase.

În acelaşi timp, nu este un secret faptul că majoritatea medicamentelor chimioterapeutice sunt toxine celulare. Citotoxicitatea lor se bazează pe perturbarea procesului de reproducere celulară. Acţionând asupra celulelor tumorale ce se înmulţesc activ, chimioterapia distruge simultan şi celulele sănătoase ale organismului aflate în creştere rapidă, cum ar fi celulele de păr, celulele sistemului digestiv şi ale măduvei oaselor.

În fiecare an, peste 1.000.000 de pacienţi diagnosticaţi cu cancer fac chimioterapie, radioterapie sau ambele tipuri de tratament simultan. Necătând la acest fapt, eficienţa generală a chimioterapiei rămâne scăzută. Spre exemplu, în Statele Unite, potrivit PubMed, rata de supravieţuire timp de cinci ani este de aproximativ 2,1%, ceea ce înseamnă că doar 2 din 100 de oameni vor rămâne în viaţă în următorii 5 ani. În acelaşi timp, chimioterapia include o listă lungă de circa 200 de efecte secundare.

Istoria lui Steve Jobs şi a altor persoane celebre care şi-au pierdut viaţa din cauza cancerului, ne vorbeşte despre faptul că necătând la toate posibilităţile medicinei moderne, rezultatele obţinute sunt foarte modeste.

Posibil, chimioterapia nu este calea ce trebuie urmată. Există multe studii care confirmă existenţa unui puternic potenţial anti-cancer în cazul multor daruri ale naturii. Spre exemplu, ciupercile estice, legumele crucifere şi vitamina soarelui (vitamina D). Poate, în asfel de cazuri merită să se facă o examinare mai atentă a acestor alternative? Problema principală constă în aceea că remediile naturale nu aduc bani lobby-ului farmaceutic, fapt pentru care studierea lor nu este profitabilă.