De ce ar distruge un premier şansa ţării sale?

Când îţi faci un nume politic de prim plan din discreditarea şi eliminarea adversarilor joci doar partea cea mai murdară a unui joc murdar. Dar când tu, ca premier îl înjoseşti public pe şeful statului fara un motiv anume, fapta e mult mai gravă, pentru că lezezi imaginea tarii. Nu ai dreptul, ca premier să nu vrei să te abţii să-ţi strigi frustrările şi invidiile, doar pentru ca tu să arăţi că ai tupeul să aduci ceea ce se numeşte adversaritate politică la nivelul unei râcâieli de cartier de periferie.

Conţinutul acuzaţiilor aduse altora reflectă propriile direcţii. Astfel, afirmaţiile lui Ponta cum că i-a trimis pe miniştrii Marga şi Dobriţoiu să-l însoţească pe Traian Băsescu la summitul NATO de la Chicago „ca să înţeleagă partenerii noştri internaţionali că există oameni serioşi în România” şi cea făcută odată cu vizita lui Băsescu la Bruxelles - “va merge să mănânce şi să glumească cu ceilalţi"- nu arată doar îngustime mentală gravă ci ascunde temerea subconştientă că de fapt comunitatea internaţională este conştientă de întregul bluff al politicii româneşti construită din intrigi şi interese al cărei reprezentant de frunte este.

Năravul învăţat la şcoala lui Năstase şi Iliescu nu se dezminte, nici măcar din necesităţi de imagine pe un mandat provizoriu. După o serie de numiri scandaloase în funcţii cheie, Ponta subminează justiţia pentru a-şi scăpa prietenii de pedeapsă.

Evident, el pare să nu ştie nimic de toate astea. Nu se consideră responsabil de aceste numiri. Altcineva le-a făcut, nu el. Aşa s-a întâmplat cu şocanta numire a lui Şerban Nicolae, avocatul senatorului Cătălin Voicu, acuzat că a condus cea mai distrugătoare reţea mafiotă din justiţie, şi care a fost numit secretar de stat în Ministerul de Interne. „Nu l-am numit niciodată pe domnul Şerban Nicolae în nicio funcţie. Este o intoxicare", a declarat Ponta, la Prima Tv, în opinia căruia informaţia privind numirea fostului senator PSD a venit de la "nişte prieteni".

Mai mult decât atât, modul în care premierul şi-a folosit noua funcţie pentru a-l ajuta pe mentorul său, Adrian Năstase, să scape de condamnarea din dosarul "Trofeul Calităţii" printr-un act guvernamental, folosind episodul Balaban-Grăjdan, riscă să ne întoarcă în anii de coşmar în care instituţiile statului nu existau decât exclusiv pentru a fi stoarse de bani sau pentru a oferi imunitate infractorilor.

După ce Victor Ponta a mutat Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) din subordinea Ministerului Dezvoltării în subordinea lui, nu are nici o ezitare în a spune că el nu are de ce să se justifice faţă de faptele lui Balaban-Grăjdan deoarece "eu nu sunt şeful ISC, sunt al Guvernului (...). Nu sunt subalternii mei, îmi pare rău". Şi asta în condiţiile în care a trecut Inspectoratul de Construcţii în subordinea sa directă chiar din prima şedinţă pe care a condus-o ca prim-ministru.

Mai rău, ne insultă inteligenţa folosind ca argument zdrobitor faptul că nu s-a aflat fizic în apropierea locului unde a fost redactat actul în favoarea lui Năstase: "Marţi, când a emis acel act, probabil că vă amintiţi că eram în Afganistan"?!

Ca tehnici de distragere a atenţiei , premierul PSD-ist se foloseşte din plin de formule bolşevice învăţate de la mentorii săi: „discreditaţi tot ceea ce merge bine”, „răspândiţi discordia”, „ridiculizaţi”, etc.

În timp ce îşi periclitează credibilitatea scăpându-l de proces pe unul dintre cei mai corupţi politicieni din ultimii 22 de ani, Ponta se lansează în exagerări demagogice cu privire la adversarii săi politici: "Am întâlnit mulţi hoţi în viaţa mea, dar niciunul mai mare ca Flutur. Am întâlnit şi mulţi mincinoşi, dar niciunul ca Flutur."

Vremea dictatorilor care înăbuşeau revoltele studenţeşti cu tancurile şi a celor care chemau minerii să înfrângă o opoziţie intelectuală legitimă, a trecut. Istoria este neiertătoare cu cei care nu ţin pasul cu ea, cu cei care uitându-se în urmă nu sunt atenţi la drumurile ce se deschid în faţa lor. Cu conducătorii care îşi irosesc şansa de a folosi bunăvoinţa istoriei şi închid astfel uşa spre viitor a tării lor. De fapt, ei sunt cei care se exclud singuri de la un viitor unde gândirea egoistă

Discursuri cu invective puerile. Intrecute doar de cele ale colegului de formaţiune, Crin Antonescu, care după ce a îngropat defintiv Partidul Naţional Liberal mai are obrăznicia să iasă în faţă şi să comenteze cum a rezistat PNL-ul 137 de ani - nu ca PDL ce şi-a schimbat culoarea din portocaliu în verde - şi „nu şi-a schimbat numele niciodată, nici când comuniştii au băgat în puşcările străbunii lor, nici când a fost în opoziţie, nici când avea trei la sută şi nici când avea 5 la sută.”

Şi totuşi Crin, visând la funcţia de preşedinte al României, şi-a lipit partidul de cei care, în bună logică liberală, îi sunt adversari, eliminându-l definitiv de pe harta politică a ţării.

Mai trist decât să auzi şi să vezi prostia asurzitoare făcând mult zgomot, este reintoarcerea la o epocă ce o credeam încheiată - aceea a tătucilor şi a partidului unic totalitar.

Cu miniştri precum Marga, care se declară deschis admirator al lui Putin, cu un premier ca Ponta care discreditează imaginea ţării prin discursuri şi acţiuni şi invită delegaţii chineze în timp ce popularitatea Chinei este în scădere pe mapamond, ce credibilitate construim?

Traversăm vremuri tulburi când fundamentele comuniste se clatină din temelii. Ultima redută a comunismului, înspăimântătorul partid comunist chinez care face victime printre oameni care au o conştiinţă, este măcinată de lupte interne.

Vremea dictatorilor care înăbuşeau revoltele studenţeşti cu tancurile şi a celor care chemau minerii să înfrângă o opoziţie intelectuală legitimă, a trecut. Istoria este neiertătoare cu cei care nu ţin pasul cu ea, cu cei care uitându-se în urmă nu sunt atenţi la drumurile ce se deschid în faţa lor. Cu conducătorii care îşi irosesc şansa de a folosi bunăvoinţa istoriei şi închid astfel uşa spre viitor a tării lor. De fapt, ei sunt cei care se exclud singuri de la un viitor unde gândirea egoistă se va fi dovedit cea mai păguboasă formă de supravieţuire.