Datini româneşti de Crăciun

Românii sărbătoresc Crăciunul două zile de-a rândul, la 25 şi 26 Decembrie. În Banat, se spune că la 25 Decembrie este Crăciunul Mare, iar la Anul Nou este Crăciunul Mic sau Fratele Crăciunului. Despre Moş Ajun, unii spun că a fost baciul aflat în slujba lui Moş Crăciun, stăpânul staulului unde s-a petrecut Minunata Naştere.

Prin unele sate, în Ajunul Crăciunului, se ung pâinile pe deasupra cu muruială de făină de grâu, ca ele să nu crape, iar cu muruiala care a rămas se ung pomii din grădină, ca la vară să fie încărcaţi de fructe. În Ajunul Crăciunului, li se dă copiilor să mănânce dovleac, ca să fie voinici peste an. În ziua de Crăciun nu se mătură în casă, ci a doua zi, iar după ce ai măturat, e bine să duci acel gunoi la pomi, ca să-i ajuţi să fie roditori.

În Bucovina, colacii de Crăciun se fac în formă de 8 şi se păstrează până primăvara, când se afumă şi se tămâiază boii şi plugul înainte de a porni la arat; apoi, colacii se mănâncă de plugari în ţarină. În noaptea de Crăciun, bănăţencele pun un ban de argint şi o nucă în apa de spălat, ca să fie mai frumoase, mai sănătoase şi mai bogate în anul care vine. În aceeaşi noapte, gospodarii din Banat pun mâna pe toate uneltele din curte, ca să le poată întrebuinţa cu spor peste an.

În noaptea de Ajun se curăţă hornul, iar funinginea se pune la rădăcinile pomilor, ca să aibă rod bogat. Tot atunci se face priveghi, iar pe masă se pune un colac cu un cuţit înfipt în el. Masa rămâne întinsă toată noaptea, timp în care focul trebuie să ardă în sobă. Odinioară, în Ajunul Crăciunului se postea pentru Maica Precista, ea fiind în această zi muncită şi supărată.

În noaptea de Crăciun se deschide cerul, iar cel care aude cocoşii cântând în cer va avea noroc la bani şi va fi sănătos tot anul. Tot în această noapte, fetele mari pun o strachină pe prispă sau sub fereastră, nădăjduind să-şi vadă ursitul, când acesta vine să mănânce.

În legendele şi în colindele româneşti, Moş Crăciun călătoreşte într-o sanie cu tălpici de argint, trasă de telegari sau de cerbi stretini. El străluceşte ca Soarele şi uneori vine pe un cal auriu:

Şi mă uit din deal în vale,

Şi-mi văd Soare când răsare,

Dar nu-i Soare când răsare,

Şi mi-i Moş Crăciun călare.

Dar ce fel de cal îmi are?

Ia, un cal cam gălbior.

În aproape toate colindele, Moş Crăciun este îmbrăcat ca un împărat:

Căci vouă v-am nimerit

Buni colindători,

Printre ei şi Moş Crăciun.

Dacă voi nu-mi credeţi,

Ieşiţi afară şi-l vedeţi:

Frumos mi-este-mpodobit

Cu veşmântul mohorât –

Larg mi-e-ntins până-n pământ;

Jur-prejurul trupului

Scris e cerul plin de stele

Şi câmpul cu florile;

Cam din spate şi din piept

Scrisă-i Luna cu Soarele;

Cam pe-ai lui dalbi umerei

Joacă doi luceferei.