D-Day: Dincolo de armonia festivităţilor rămâne disputa Merkel-Cameron cu privire la viitoarea preşedinţie a Comisiei Europene

Chiar şi în familie, aniversările nu pun capăt disputelor. Dincolo de proiectoarele comemorării evenimentelor din 6 iunie 1944, cancelarul federal german Angela Merkel şi premierul britanic David Cameron sunt la cuţite în ceea ce priveşte direcţia pe care trebuie să o ia Europa secolului XXI, sub privirea perplexă a partenerilor lor din cadrul Uniunii Europene (UE), notează cotidianul francez Le Figaro.

În aparenţă, disputa se referă la Jean-Claude Juncker. Angela Merkel însăşi l-a susţinut, apoi l-a ales pe luxemburghez să vină la conducerea Comisiei Europene. În schimb, premierul britanic nu-l vrea cu niciun chip la Bruxelles. Iar controversa, marcată de discuţii tete-a-tete tensionate între cei doi lideri, depăşeşte deja problema succesiunii lui Jose Manuel Barroso.

Prin intermediul unor editoriale de o parte şi de alta a Mării Nordului şi alimentate de 'toanele' Bundestagului, ca şi de cele ale Camerei Comunelor, polemica opune două viziuni privind viitorul Europei. Una a Berlinului - continentală, politică şi fondată pe sufragiul universal, alta a Londrei - insulară, liberală şi dictată de apărarea intereselor naţionale.

După dineul celor din G7, o discretă întrevedere nocturnă dintre Angela Merkel şi David Cameron nu a rezolvat nimic. 'Nu pot spune care va fi urmarea', a spus cancelarul federal german. Oameni din anturajul premierului britanic vorbesc despre un schimb de opinii mai degrabă franc. Concluzia se impune de la sine: unul sau altul va trebui să cedeze.

Dintre ei doi, britanicul este în poziţia cea mai inconfortabilă. După înfrângerea lui în cadrul scrutinului european, asaltul lansat împotriva lui Jean-Claude Juncker permite oferirea de garanţii pentru euroscepticii din Partidul Conservator, la fel ca şi pentru eurofobii din Ukip. Însă premierul britanic nu este dispus la compromis. În ceea ce priveşte Europa, David Cameron 's-a pus singur într-o situaţie fără ieşire', comentează The Economist. Cel puţin să-şi poată negocia retragerea, adaugă Le Figaro.

La prima vedere, opţiunile cancelarului Angela Merkel sunt mai deschise. Ea poate adopta o atitudine de forţă faţă de Juncker, bazându-se pe susţinerea din partea celor mai multe capitale ale UE - inclusiv a Parisului - şi pe o majoritate solidă în Parlament.

Sunt deja ani de zile de când Marea Britanie 'practică şantajul şi pune UE într-o situaţia ridicolă (...) Este timpul ca Londra să joace conform regulilor admise', notează săptămânalul german Der Spiegel. De altfel, Angela Merkel l-ar putea sacrifica pe Juncker pe 'altarul britanic' (sau ar putea permite căderea lui), scenariu în mod regulat dezminţit de Berlin. Însă, în această situaţie, ea ar risca o rebeliune în cadrul Parlamentului European, inclusiv în rândul partidului său, Uniunea Creştin-Democrată (CDU).

Multe vor depinde de aşteptata reuniune a celor 'anti-Juncker', la 9 iunie, lângă Stockholm. Printre aceştia, David Cameron, desigur, dar şi olandezul Mark Rutte, suedezul Fredrik Reinfeldt. Angela Merkel va fi şi ea prezentă, pentru a-şi face o părere despre raportul de forţe în cadrul UE.

Fără o întărire neaşteptată, această tabără nu va atinge o minoritate de blocaj. Cu toate acestea, este suficientă incertitudinea pentru ca Juncker să se neliniştească, în privat, în legătură cu demobilizarea susţinătorilor săi şi, mai ales, în legătură cu o viitoare lovitură venită dinspre Londra, conchide Le Figaro.