Cum să câştigi un referendum (BBC)

Oare referendumurile sunt întotdeauna câştigate de partea cea mai bună sau totul ţine de o tactică inteligentă sau de o combinaţie a celor două? Referendumurile pot fi afaceri ''sângeroase'' şi vătămătoare. Spre deosebire de alegerile generale, ele sunt o luptă pe viaţă şi pe moarte între două părţi care nu se vor mai confrunta niciodată la urnele de vot, scrie reporterul politic Brian Wheeler de la BBC News.

Nu există perspectiva unei coaliţii confortabile sau a compromisului. Câştigătorul ia cu adevărat totul. Şi deşi fiecare campanie este diferită, există anumiţi factori comuni pentru toate referendumurile.

În contextul perspectivei unor posibile referendumuri privind relaţia Marii Britanii cu UE, reforma Camerei Lorzilor şi independenţa Scoţiei, Brian Wheeler oferă, în articolul publicat luni, câteva sfaturi de la lideri de campanie în referendumuri despre cum să câştigi precum şi câteva lecţii de la perdanţi.

În primul rând, un referendum este într-adevăr un război. Strategii tineri din spatele campaniei din 2004 pentru a bloca planurile lui John Prescott pentru o adunare regională în nord-estul Angliei au căutat să se inspire din filme de război - în special, ''Ultimele zile ale lui Patton '' al lui George C. Scott.

Nimic nu este de ajuns pentru a exploata slăbiciunile celuilalt. 'Trucul real este de a ataca punctele forte şi a câştiga, pentru că atunci adversarul nu are nimic prin care să riposteze, moment în care îl poţi face praf', scrie fostul strateg-cheie al campaniei de respingere a referendumului din North East, William Norton, în cartea sa 'White Elephant: How the North-East Said No''.

Un alt sfat este să-ţi cunoşti adversarul. Katie Ghose, fosta preşedintă a campaniei ''YES! to Fairer Votes'' în referendumul din 2011 privind votul alternativ (AV), a recunoscut că echipa sa nu a văzut unele linii de atac în lupta de anul trecut privind schimbarea sistemului de vot la Westminster, în pofida faptului că adversarii săi au condus ceea ce ea a numit o 'campanie clasică pentru Nu'', bazată pe 'cost, complexitate şi teamă'. 'Trebuie să dai dovadă de mult realism cu privire la adversarul tău', spune ea, precizând: 'Nu poţi schimba opinia publică mult în timpul campaniei'.

Nu te adresa doar propriilor susţinători, este un alt sfat. Prioritatea de top a campaniei pentru ''Nu'' la începutul referendumului AV a fost de a ajunge la alegătorii laburişti, pentru a contracara ideea reprezentării frontului Partidului Conservator. Adversarii lor au luptat pentru a reuni un efort similar transpartinic.

Un alt sfat este că un avantaj timpuriu poate fi fatal. Partea care are un astfel de avantaj în sondaje este de multe ori cea mai vulnerabilă la automulţumire şi are de pierdut, de multe ori subestimând amploarea provocării cu care se confruntă.

Următorul sfat este că nu ai neapărat nevoie de un mesaj pozitiv. Dar poate ajuta să ai un răspuns pregătit atunci când jurnaliştii te acuză că nu ai nimic pozitiv de spus.

Trebuie să controlezi dezbaterea. Determinând adversarul să joace pe terenul tău, după regulile tale, este probabil cea mai importantă parte din orice campanie de referendum. Informaţia că campania AV pentru ''Nu'' ar costa 250 milioane de lire a suscitat furie în tabara pentru ''Da''. Prin acest tip de ''Ju-jitsu'', referendumurile pot fi câştigate şi pierdute.

Un alt sfat este: fă campania relevantă pentru alegătorii obişnuiţi. ''Afacerile constituţionale sunt destul de abstracte pentru majoritatea oamenilor - spune Matthew Elliott, director de campanie pentru ''Nu'' la AV - în comparaţie cu preocupările lor cotidiene de a-şi păstra locul de muncă şi a asigura că copiii lor merg la o şcoală bună, astfel că trebuie să găsim o cale de a le face relevante pentru viaţa de zi cu zi''.

Nu ai nevoie de celebrităţi, este alt sfat, deoarece acestea pot diviza opinia şi nu ajută întotdeauna să ajungi dincolo de baza de sprijin obişnuită. Liderii de afaceri sau cadrele universitare sunt un pariu mult mai sigur, mai ales în cazul în care referendumul este despre locuri de muncă şi economie.

Nu ai nevoie nici de politicieni, dar ai nevoie de partidele lor. Votul anti-politică este o forţă puternică în aceste zile, dar un referendum este încă un scrutin iar aceasta înseamnă a reuni o majoritate. Singurul mod realist de a fi în măsură să faci acest lucru este să te bazezi pe structurile de partid existente şi pe voluntari, spun liderii de campanie de ambele părţi. Katie Ghose a afirmat că cel mai mare regret al ei a fost 'încercarea de a construi o maşină de partid într-un interval de luni. Nu poţi face acest lucru'.

''Nu'' poate însemna ''Da''. Declan Ganley, omul de afaceri care a militat cu succes pentru un vot ''Nu'' în 2008 privind Tratatul de la Lisabona, în Irlanda, crede că campaniile pentru ''Nu'' încep cu un dezavantaj de 5%-10%, deoarece nu au un mesaj 'afirmativ'. Katie Ghose susţine însă că cei care luptă pentru a păstra statu-quo-ul - care este, de obicei, campania pentru ''Nu'' - încep cu un avantaj similar, în contextul în care mulţi alegători nu vor să rişte schimbarea.

Uneori un vot pentru ''Da'' poate menţine statu-quo-ul. Primul referendum la nivel naţional din Marea Britanie privind statutul de membru al Comunităţii Economice Europene (CEE), a fost câştigat de campania pentru ''Da''. În contextul în care ţara era deja membră a CEE în 1975, votând ''Da'', lucrurile au rămas aşa cum erau.

Uneori, pur si simplu nu poţi câştiga. Poţi avea tacticile cele mai strălucite, cea mai bună reţea de bază şi cei mai mulţi bani, dar dacă starea de spirit politică şi economică este împotriva ta, vei pierde mai mult decât probabil. Acest lucru prezintă o mare problemă pentru oricine face campanie pentru schimbare constituţională, de genul reformei Camerei Lorzilor, percepută ca fiind de slab interes public.

Lucrul major legat de un referendum este că populaţia are întotdeauna ultimul cuvânt. Şi aşa cum ştiu toţi democraţii buni, ea niciodată nu greşeşte, conchide autorul articolului.